Jump to content
Forum Roportal

Stăpânirea focului în propriul cămin sau evoluția aragazului

Sign in to follow this  
enrique00a

52 views

Stăpânirea focului în propriul cămin sau evoluția aragazului

 

În fiecare dimineață lași rutina să te pregătească pentru momentul în care ieși pe ușă. Te speli pe față, pe dinți, îți pregătești o cafea sau un ceai și prepari ceva de mâncare. Câteodată îți rămân lucruri din seara precedentă, alteori un sandwich este cel mai bun mod de a te pune pe picioare. Însă există momente în care vrei să prepari rapid un fel de mâncare: o omletă, cașcaval pane sau, dacă timpul îți permite, să te încumeți la un full english breakfast. Pentru toate astea ai nevoie de aragaz, iar existența acestuia în fiecare apartament este considerată standard. Dacă dăm ceasul înapoi, vom vedea că acesta a evoluat extrem de mult în ultimii ani. Îți bei cafeaua sau pur și simplu ai terminat de citit toate știrile de azi? Atunci poate vrei să știi câte ceva despre istoria aragazului.

Aragazul este un electrocasnic nelipsit din bucătăria oricărei case. În ciuda numelui, în prezent nu mai este obligatoriu ca un aragaz să funcționeze cu gaz, această minunată mașină de gătit putând fi alimentată și cu curent electric. Dar care este istoria acestui electrocasnic care ni se pare azi esențial și indispensabil în bucătăriile noastre?

Denumirea din limba română, aragaz, vine de la inițialele A și R, plus cuvântul gaz. A.R. sunt inițialele rafinăriei Astra Română, cea care producea gazul petrolier lichefiat cu care funcționau primele aragazuri din țara noastră. Gazul petrolier lichefiat era format din propan și butan. Chiar dacă gazul natural (sau metan) a devenit ulterior majoritar în căminele dotate cu aragazuri, numele aragaz a rămas, fiind folosit în continuare chiar dacă există acum nenumărate aragazuri electrice.

Primele aragazuri au apărut în anii 1820 în Anglia. Britanicul James Sharp este cel care a brevetat invenția, în 1826, iar din 1836 a început producția industrială a aragazurilor în propria sa fabrică. Deși un astfel de aparat a fost expus la Expoziția Universală din Londra din 1851, abia după 1880 aragazurile câștigă popularitate și încep să apară în tot mai multe case, după ce rețeaua de gaz a fost extinsă la nivel național în Marea Britanie. Ulterior, primelor aragazuri, care inițial erau alcătuite doar din partea superioară - plita -, li s-a adăugat și cuptorul, iar dimensiunea a fost redusă pentru a încăpea mai ușor într-o bucătărie.

Începând cu 1910, producătorii de aragazuri încep să emaileze aparatele fabricate, pentru ca acestea să fie mai ușor de curățat. Inițial, aragazurile erau aprinse de la clasicele chibrituri, cum încă se face în multe din casele noastre, dar pe parcurs a câștigat tot mai mult teren aragazul cu buton de aprindere electrică.

Pe continentul european și în restul lumii, aragazurile au început să se răspândească abia de la începutul secolului XX. În anul 1891 a apărut și plita electrică, brevetată de compania Carpenter Electric Heating Manufacturing. În zilele noastre plitele moderne de gătit funcționează fie pe bază de gaz, fie sunt electrice.

Plitele pe gaz au evoluat mult de la clasicul aragaz, acestea fiind mult mai eficiente, cu arzătoare de mare putere și aprindere electronică. De asemenea, pot avea inclusă și o siguranță de oprire a gazului în cazul opririi accidentale a flăcării. Cele mai bune și cu cel mai rapid sistem de gătire sunt plitele electrice cu inducție.

Sign in to follow this  

×