Viața de apoi continuă pe Pământ? Află care sunt cele două metode prin care corpul poate renaște după moarte

Viața de apoi a fost și rămâne una dintre cele mai controversate teorii a tuturor timpurilor, care nu a fost niciodată dovedită din punct de vedere științific, singurele referințe provenind din religie și alte concepții filozofice, precum ezoterism și metafizică. Nimeni nu știe cu exactitate dacă sufletele defuncților ajung într-un loc bun, similar Raiului, sau într-un loc rău, precum Iadul, din ideologiile creștinismului, însă un lucru este cert, oamenii, de-a lungul timpului, au născocit tot felul de moduri bizare de a păstra „vie” prezența persoanelor dragi.

Iată cele mai bizare metode prin care persoana dragă continuă să trăiască după moarte:

1. Set de creioane pentru scrieri nemuritoare

Înhumarea reprezintă unul dintre cele mai vechi ritualuri religioase, prin care corpul unui defunct este condus pe ultimul drum, cel spre viața veșnică. Din punct de vedere al creștinismului, persoanele decedate sunt înhumate în pământ, având locul de veci marcat printr-un monument funerar, unde este precizat numele și atât data nașterii, cât și cea a decesului sunt inscripționate alături de un epitaf. De-a lungul timpului, arheologii au descoperit dovezi care confirmă că defuncții erau incinerați încă din Antichitate, iar cenușa lor era păstrată într-un vas sigilat, similar cu o urnă funerară din zilele moderne. Această metodă, cu toate că nu este pe deplin aprobată de biserică, a început să fie o practică tot mai răspândită.

Per total, este o ceremonie mai accesibilă din punct de vedere financiar în viziunea unor persoane, iar faptul că urna funerară poate fi păstrată acasă, oferă sentimentul că persoană dragă este încă prezentă. Plecând de la acest aspect, o companie din America crează seturi de creioane din carbonul rezultat în urma arderii defunctului. Cantitatea de carbon este suficientă pentru confecționarea unui set de aproximativ 240 de creioane, care sunt incluse într-o carcasă specială din lemn, de unde pot fi extrase doar unul câte unul. Numele răposatului este ștanțat individual pe fiecare creion, alături de data nașterii și cea a decesului.

Este o metodă destul de neconvențională, dar, totodată, una dintre cele mai inovative, fiind adoptată doar de persoanele nonconformiste. Dacă, în timpul vieții, defunctul a fost o persoană creativă, poți rescrie notițele acestuia folosind astfel de creioane, iar rezultatul va fi un manuscris unicat.

2. Un portret „plin de viață”

Conform tradiției spaniole, sufletul unei persoane va continua să existe în viața de apoi atât timp cât va fi cineva pe Pământ care să-și amintească de ea și de faptele sale, iar datorită acestei credințe, o fotografie a defunctului este amplasată pe monumentul funerar, alături de un scurt text care să-i descrie viața (epitaf). Una dintre variantele mai puțin obișnuite de păstrare în memorie a persoanei, este realizarea unui portret, creat cu ajutorul unor uleiuri speciale și a unor vopsele acrilice pe baza cenușei defunctului. Astfel de tablouri sunt, însă, destul de costisitoare, pentru că există foarte puțini artiști care practică această tehnică de pictură macabră și necreștinească.

În ciuda controverselor, portretele din cenușă umană reprezintă o metodă prin care persoană dragă este păstrată aproape de famili, și oferă o altfel de viziune asupra morții și a vieții de apoi. Moartea este doar începutul unei călătorii veșnice, despre care se învață încă din copilărie. Indiferent dacă o persoană decedată este înhumată conform tradiției sau este incinerată, cel mai important este să se păstreze vie amintirea în suflet.

Sursa foto: unsplash.com