Paradoxul altruismului

Paradoxul altruismului

Detalii

CategoriiSocial
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari2013

Voteaza & Distribuie

Descriere

Altruismul este atitudinea morala sau dispoziția sufleteasca de a face bine in folosul altora fara alte interese. Este o virtute tradiționala in multe culturi și un aspect important in multe tradiții religioase, cum ar fi: creștinism, iudaism, islam, jainism, budism, confucianism, Sikhism și multe altele.




altruismul


altruismul




Altruismul este opusul egoismului. Aceasta este definitia altruismului, asa cum apare in dictionare. Atitudinea altruista pare sa nu fie doar apanajul societatii umane. El exista si in randul animalelor.


Spre exemplu, liliacul-vampir din America de Sud, capabil sa suga sange de la vite sau alte animale cu sange cald, egal cu propria sa greutate, intr-o singura iesire, este si extrem de altruist. Liliacul traieste in colonii foarte mari, cu mii de indivizi care impart aceeasi pestera intunecata. Liliecii trebuie sa se hraneasca in mod constant. Vor muri in saizeci de ore, de foame, daca nu o fac, iar aceasta caracteristica a lor a dus la o evolutie stranie in ceea ce priveste modul in care ei „redistribuie" hrana.




altruismul la animale


altruismul la animale



Daca un liliac nu a reusit sa gaseasca o prada in cursul noptii, el va reveni la colonie si va incepe sa linga aripile sau botul unui companion ales. Acesta isi va lipi botul de al „luzarului" si va incepe sa-i pompeze in gat sange din stomacul sau. Este „sarutul vietii", afirma cercetatorii, pentru ca in absenta lui, mai mult de 80% dintre liliecii-vampir ar muri in fiecare an.



Charles Darwin privea chestiunea altruismului – actul de a ajuta pe altcineva, la modul dezinteresat, chiar daca acest lucru s-ar solda cu un cost personal ridicat – drept o contradictie cu potential distrugator fata de a sa teorie a evolutiei. Darwin a sugerat ca speciile evolueaza indepartand din cadru alte specii, mai putin adaptate la lupta pentru supravietuire. Potrivit lui Darwin, numai cei mai dotati rezista. Altruismul il contrazice puternic.


Daca viata este „o lupta pentru existenta", atunci cum reuseste individul altruist sa supravietuiasca suficient de mult timp ca sa se reproduca? Ar favoriza selectia naturala darwinista un comportament care, in aparenta, iti reduce sansele de supravietuire? Darwin stia ca altruismul este peste tot in lumea animala: liliecii isi hranesc semenii mai putin norocosi, albinele apara stupul de intrusi sinucigandu-se prin folosirea acului lor, pasarile cresc pui care nu le apartin, oamenii sar pe sinele de metrou pentru a salva viata unor necunoscuti. Omniprezenta altruismului contrazice teoria supravietuirii celui mai puternic, sugerand ca bunavointa nu inseamna, automat, o pierdere intrinseca.


La trecerea a mai bine de un secol de la Opera Magna semnata de Charles Darwin, Originea speciilor (aceasta este varianta prescurtata a titlului lucrarii, originalul avand circa 48 de cuvinte!), altruismul ramane un paradox, privit prin sfera biologicului.


Primele semne de rezolvare a saradei au aparut prin anii ’50, cand, potrivit legendei, biologul J.B.S. Haldane se bucura de compania catorva halbe de bere intr-un pub din Bloomsbury. Intrebat cat de departe ar merge ca sa salveze viata altei persoane, Haldane a chibzuit un moment, apoi s-a apucat sa scrie pe spatele unui servetel:



„As sari intr-un rau sa salvez doi frati, dar nu unul sau sa salvez opt verisori, dar nu sapte".



Raspunsul oferit in plina betivaneala, rezuma o idee stiintifica foarte concreta: Pentru ca indivizii au multe caracteristici genetice impartasite cu rudele lor apropiate, acest specific va persista daca duce la supravietuirea lor. Potrivit aritmeticii morale a lui Haldane, sacrificiul in favoarea unui membru al familiei este doar o alta modalitate de a ne promova ADN-ul.


Haldane n-a explicat niciodata calculele sale facute pe un servetel pe tejgheaua pub-ului. Aceasta sarcina i-a revenit unui tanar absolvent al facultatii de matematica a Universitatii din Londra, William Hamilton. In 1964, el a predat doua lucrari pentru revista Journal of Theoretical Biology.


Cele doua teze dezbateau o ecuatie simpla: rB - C. Cu alte cuvinte, genele pentru altruism pot evolua daca beneficiul unei actiuni (B) depaseste costul (C) suportat de individ, odata ce rudenia (r) a fost luata in calcul. Ecuatia n-a facut decat sa confirme adevarul trasnaii lui Haldane, sugerand ca odata ce legatura de rudenie intra in calcul, altruismul incepe sa fie explicat cu usurinta. Altruismul pare a fi doar un mijloc de a ne conserva genele, latura morala a problemei fiind una extrem de subtila.