Perfectionistii, victimele propriilor lor eforturi

Perfectionistii, victimele propriilor lor eforturi

Detalii

CategoriiSocial
Taguri
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari2158

Voteaza & Distribuie

Descriere



perfectionismul


perfectionismul



Perfectionistii ajung, pana la urma, sa dovedeasca faptul ca „nimeni nu-i perfect". Ei sunt acea categorie de oameni care se straduiesc sa indeplineasca cele mai inalte standarde in tot ceea ce fac, fie ca este vorba de activitatea lor de la serviciu, fie in sport, la bucatarie sau in bricolajul de acasa.



Fie ca este vorba de cariera sau hobby, perfectionistii au si ei doua „categorii" in care ar putea fi clasificati: perfectionistii normali, care isi stabilesc standarde ridicate, insa, daca situatia o cere, pot renunta la ele. Nu mentin stacheta ridicata cu orice pret; cea de-a doua categorie de perfectionisti sunt cei nevrotici. Acestia nu sunt niciodata multumiti de calitatea muncii lor, sunt foarte intoleranti cu propriile lor greseli si extrem de auto-critici. Acestia nu vor fi niciodata multumiti de realizarile lor si, cu timpul, vor incerca sa-si transfere si altora standardele, enervand pe toata lumea.


Riscul de imbolnavire

Perfectionistii din prima categorie, cei normali, capabili sa renunte la standardele lor daca este necesar, sunt, de obicei, si cei care se realizeaza in viata. Perfectionismul este o tendinta laudabila daca esti bancher, atlet, pictor, actor sau constructor, pentru ca rezultatele muncii sunt apreciate de toti. Dar cei nevrotici, care nu rateaza nicio ocazie de a se critica pe sine din greu, isi risca sanatatea fizica si psihica.


Majoritatea studiilor dedicate lor au scos in evidenta faptul ca perfectionistii nevrotici sunt predispusi la depresie, alcoolism, dezvoltarea de fobii sociale, boli de inima, comportament obsesiv-compulsiv, suicid, anorexia pe baza nervoasa, blocaj intelectual.


Sase dimensiuni ale perfectionismului, si, totusi, nobody’s perfect…


Dr. Randy Frostm de la Smith College, Massachusetts, a dezvoltat un tip de chestionar in 35 de puncte, o scala, de fapt, pentru masurarea perfectionismului, care recunoaste sase dimensiuni total diferite ale perfectionismului:


1. Preocupare fata de greseli

Perfectionistii sunt mult mai atenti la erori decat alti oameni pentru ca sunt oripilati de ideea ca ar putea fi vazuti prost de cei din jur. Ca urmare, perfectionistii sunt mai putin dispusi sa ceara ajutor pentru rectificarea greselilor. Preocuparea excesiva fata de erori ii poate aduce la fobii si tulburari de comportament.


2. Standarde personale

Stabilirea de standarde personale inalte este normala la perfectionistii din ambele categorii. Se crede ca acest lucru contribuie la instalarea anorexiei in comportamentul lor.


3. Asteptarile parintilor

Incercarea de a confirma asteptarile parintilor este o tendinta tipica la perfectionisti. Ei sunt inspaimantati de ideea ca i-ar putea dezamagi. Ca si copii, vor sa evite, astfel, respingerea lor de catre familie.


4. Criticile parintilor

Incercand sa le faca placere parintilor, perfectionistii sunt terorizati de ideea ca ei le-ar putea critica realizarile. Pedepsiti pentru greselile lor, copiii perfectionisti vor creste cu convingerea ca nu se vor ridica niciodata la asteptarile parintilor.


5. Indoieli fata de actiuni si decizii

Simtindu-se nesiguri de ei, cand si-au terminat treaba, perfectionistii sunt greu de convins sa inceteze ceea ce faceau si adesea trebuie sa li se spuna sa „o lase pe alta data". Indoiala ii poate face foarte indecisi.


6. Organizarea

Perfectionistii tind sa fie agitati si foarte precisi in ceea ce fac. Sunt excesiv de preocupati ca totul sa fie curat si in ordine. Aceasta nu este o cauza directa a perfectionismului, dar influenteaza modul in care perfectionistii incearca sa atinga standardele pe care si le-au propus.


Un studiu derulat de universitatea din British Columbia, Canada, ii imparte pe perfectionisti in persoane auto-motivate, care cred ca trebuie sa fie perfecte in comparatie cu cele din jur, in perfectionisti care vor ca altii sa fie fara cusur, dupa propriile lor standarde si perfectionisti motivati social, care cred ca trebuie sa fie perfecti pentru ca sunt vazuti de altii. Potrivit unui membru al echipei canadiene de cercetare,



„toti acestia din categoriile stabilite se supun aceluiasi tip de auto-flagelare, de auto-pedepsire."



Si nu in ultimul rand, cei care doresc excelenta, se apropie de satisfactie personala, iar perfectionistii n-o fac niciodata.