Clasicismul

Detalii

CategoriiCultura
TaguriLiteratura
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari3335

Voteaza & Distribuie

Descriere

Termenul „clasicism" a aparut pentru prima data in secolul al XIX-lea pentru a desemna operetele care urmeaza modelul artei vechi. Se vorbeste despre clasicism atat in muzica, dar si in literatura, arhitectura sau arte in general. Clasicismul in literatura s-a intins intre anii 1760 si 1830.



Iata care au fost principiile pe care s-a intemeiat la vremea respectiva literatura.


Nevoia generala de a codifica si de a standardiza

Secolul al XVI-lea si pretiosii au cautat sa-si imbogateasca vocabularul. La sfarsitul secolului al XVII-lea se va incerca stabilirea unei liste oficiale de cuvinte. In 1694, a fost publicat primul dictionar, ce cuprindea si o gramatica specifica. In literatura se vor distinge tipurile: comedia, farsa, drama, tragedia, romanul si nuvela.


Cultul pentru antichitate

In timpul Evului Mediu si al Renasterii in special, admiratia pentru geniul anticilor era destul de vie. Scriitorii clasici, la randul lor, ii imitau pe marii scriitori ai antichitatii, deoarece sunt de parere ca acestia au atins perfectiunea, dovedita de durata faimei lor. Molière l-a imitat pe Plautu, Racine pe Seneca sau pe Euripide, La Fontaine pe fabulistul grec Aesop, iar Boileau, in Arta Poetica, pe Aristotel in Poetica.


Idealul clasicismului

Preocuparea pentru perfectiune, prin urmare, autoritatea ratiunii, a ordinii si a regulilor care se desprind din aceste concepte: respectul pentru verosimil si decenta; preocuparea pentru etern si universal este motivul pentru care scriitorul clasic favorizeaza descrierea unei tipologii umane, mai degraba decat a unui individ in parte. Unii autori clasici condamna pretiozitatea, asa cum face Molière in Les Precieuses ridicules.



Idealul uman este omul cinstit (l\'honnete homme), care se arata retinut, deschis, curios, erudit fara a fi pedant, placut, politicos, rafinat. Intr-un cuvant, el trebuie sa placa, atat prin fizicul sau, cat si prin ceea ce spun.


Scopul esteticii clasice

Scopul principal este de a place si de a instrui. Arta trebuie sa provoace reflectia prin intermediul unei reactii emotionale puternice (ras, plans, frica etc), altfel ramane superficiala si inutila.



Arta clasica se vrea naturala, dar acest natural rezulta dintr-o "cercetare care nu retine decat ceea ce este semnificativ" (Molière).



Perfectionismul: scriitorii clasici iubesc lucrul bine facut, iar geniul nu impiedica o munca masiva si aprofundata. Totusi, aceasta munca trebuie sa ramana invizibile, daca nu, oepra isi pierde farmecul.



Procedeele stilistice preferate de clasicism sunt litotele si formulele generale.