Pulsar

Detalii

CategoriiStiinta
TaguriAstrologie - Astronomie
Ultima actualizareMarti 5 august 2014
Vizualizari7441

Voteaza & Distribuie

Descriere

In 1968, a fost anuntata descoperirea unui pulsar. Termenul de pulsar, in astronomie, desemneaza o stea formata din neutroni care emite pulsuri puternice si scurte de energie, in locul radiatiilor constante, asociate cu celelalte surse naturale de lumina. Studiul pulsarilor a inceput in momentul in care Anthony Hewish si studentii sai de la Universitatea Cambridge au construit un telescop radio primitiv, cu scopul de a studia efectul de scanteiere, cauzat de norii de electroni din vantul solar asupra surselor radio. Datorita faptului ca acest telescop a fost proiectat special pentru a inregistra variatii rapide ale semnalelor, in 1967 a inregistrat un semnal dintr-o sursa total neasteptata. Jocelyn Bell Burnell a remarcat un puternic efect de scanteiere in partea opusa a soarelui, loc in care acest efect ar fi trebuit sa fie mai slab. Dupa ce a fost instalat un aparat de inregistrare imbunatatit, semnalele au fost receptionate din nou, sub forma unor pulsuri puternice, in intervale de aproximativ o secunda. Pana la finalul anului 1968, era clar ca echipa descoperise o stea care se invarte rapid, formata din neutroni, fiind vorba despre ramasitele unei supernove. In 1974, primul pulsar binar ? doua stele, dintre care cel putin una este o stea formata din neutroni ? a fost descoperit de Russell A. Hulse si Joseph H. Taylor, pentru care ei au primit in 1993 Premiul Nobel pentru Fizica. Utilizand acest sistem binar, cei doi fizicieni au observat probe indirecte ale undelor gravitationale si de asemenea au testat teoria generala a relativitatii. In prezent sunt cunoscute cateva zeci de pulsari binari. In 1995 Observatorul Compton Gamma Ray, aflat pe orbita, a detectat primul obiect care explodeaza si pulseaza in acelasi timp. Acest tip de pulsar, reprezentand o alta clasa a pulsarilor, este actualmente cea mai puternica sursa de raze X si raze gamma de pe cer. Este cunoscuta existenta a mai putin de doisprezece astfel de pulsari. Acest camp magnetic intens si plasma care se considera ca inconjoara o stea formata din neutroni reprezinta o sursa eficace de unde radio. Electronii cu mare energie din spirala plasmatica ce inconjoara campul magnetic emit unde radio si alte forme de radiatie electromagnetica. Aceasta radiatie sincrotronica este extrem de bine directionata, ca si raza unei lanterne. Daca steaua formata din neutroni se roteste, aceasta se va comporta ca un far care se invarte si va produce pulsurile care au fost observate de cercetatori. Pulsurile au loc la intervale precise, dar pulsurile succesive difera considerabil in putere. Din 1968, au fost observati mai bine de 700 de pulsari, avand intervalele dintre pulsuri intre 4 secunde si 1.5 milisecunde; cei foarte rapizi sunt denumiti pulsari milisecundari. Intervalul dintre pulsuri descreste incet odata cu trecerea timpului; astfel, se considera ca cele care pulseaza mai incet sunt stele mai vechi, in timp ce stelele care pulseaza mai rapid sunt mai noi. Pulsarii din Crab Nebula si din jurul supernovei Vela pot fi detectati cu ochiul liber, dar si pe frecvente de raze-X si raze-gamma. La 24 martie 1941 se naste Joseph H. Taylor, Jr., astronom si fizician american, care impreuna cu Russell A. Hulse, a primit in 1993 Premiul Nobel pentru Fizica pentru descoperirea primului pulsar binar (1974). Acest fenomen unic - doua stele care orbiteaza una in jurul celeilalte, dintre care una transmite semnale regulate pe frecvente radio - a fost extrem de important pentru dovedirea faptului ca teoria generala a relativitatii a lui Einstein se aplica si in spatiu. Grupul de cercetare de la Universitatea Princeton, din care faceau parte Taylor si Hulse, au utilizat telescopul radio de 1000 de picioare de la Arecibo, Puerto Rico, cel mai mare si mai sensibil din lume, pentru a receptiona undele radio din spatiu.