Marcel Proust
Detalii
| Categorii | Stiri Cultura |
|---|---|
| Taguri | Literatura |
| Ultima actualizare | Marti 5 august 2014 |
| Vizualizari | 4885 |
Voteaza & Distribuie
Descriere
Marcel Proust, pe numele sau intreg Marcel-Valentin-Louis-Eugene-Georges Proust s-a nascut pe 10 iulie 1871 si a murit la 18 noiembrie 1922. Acesta a fost un eseist, critic si romancier francez, care s-a facut remarcat in mod deosebit, in urma romanului sau, "In cautarea timpului pierdut". Aceasta scriere reprezinta o opera mareata de fictiune din secolul XX si a fost publicata la inceput in sapte volume, de Gallimard, iar pentru redactare a fost nevoie de peste 14 ani.
Marcel Proust
Marcel Proust a fost fiul unor burghezi din Franta, s-a nascut in Auteuil, in partea sudica a Parisului, in casa fratelui mamei sale, la fix doua luni dupa ce Tratatul de la Frankfurt era semnat pentru a incheia Razboiul Franco-Prusac.
Scriitorul s-a nascut intr-o perioada destul de violenta, aceea a suprimarii Comunei din Paris si atunci cand se consolida cea de-a treia Republica franceza. Tocmai de aceea, o marte parte din romanul sau de renume se refera la aceste schimbari, in special la declinul aristocratiei si inaltarea burgheziei, fenomene produse in Franta in aceasta perioada, vremuri cunoscut drept "fin de siecle".
Tatal romancierului, Achille Adrien Proust, era un doctor renumit si un epidemiolog, care preda la Facultatea de Medicina si studia in acelasi timp holera, boala ce atunci speria toata Europa si Asia. Tatal romancierului este autorul a 20 de tratate de medicina, epidemiologie si igiena, fapt ce l-a ridicat in ochii fiului sau care l-a considerat mereu un model. Mama lui Marcel Proust era fiica unui evreu foarte cultivat, drept pentru care si ea avea o cultura foarte bogata si un simt al umorului foarte dezvoltat.
Cand avea numai 9 ani, Marcel Proust a avut primul sau atac grav de astm, iar de atunci toata familia sa l-a considerat un copil bolnavicios. Proust si-a petrecut vacantele in satul Illiers, iar multe detalii de aici, precum si din casa unchiului sau din Autueil, sunt prezentate in orasul fictiv al romanului sau, orasul "Combray". Intre timp, cand s-au sarbatorit 100 de ani de la nasterea romancierului, orasul Illiers a primit numele de Illiers-Combray.
Citat din opera lui Marcel Proust
Desi nu statea foarte bine la capitolul sanatate, Marcel Proust a fost timp de un an soldat in armata franceza, stationand la cazarma Coligny din Orleans, gasindu-si astfel un alt loc pentru romanul sau. Apoi, prezent in saloanele aristocratice ale vremii, acesta era un diletant si un monden, in timp ce ii crestea renumele de scriitor. S-a ales astfel cu o reputatie de snob si estet, fapt ce i-a pus cateva piedici in publicarea romanului sau "In cautarea timpului pierdut".
Desi Marcel Proust a propus de la inceput acest volum editurii Gallimard, Andre Gide a repsins atunci manuscrisul, autorul ajungand sa-si publice din bani proprii prima parte a romanului, la editura Seuil. La scurt timp, chiar Gaston Gallimard a cumparat drepturile de publicare pentru editura sa, numita in acea perioada Nouveau Revue Francais.
Pentru ca tatal sau insista ca acesta sa lucreze, Marcel Proust a devenit bibliotecar voluntar la Bibliotheque Mazarine (1896). Si-a luat dupa o perioada concediu de odihna pe care l-a prelungit foarte mult, pana cand a fost dat afara. Romancierul francez nu a avut niciodata un loc de munca stabil si nici n-a plecat din apartamentul parintilor sai.
Caricatura - Marcel Proust (sursa: lolla.nu)
In primii ani din secolul XX existenta familiei Proust s-a schimbat radical. La inceputul anului 1903, Robert Proust, fratele romancierului s-a casatorit si a plecat de acasa, in toamna aceluiasi an a murit tatal lor. Dupa doi ani, spre disperarea scriitorului, a murit si mama sa. Marcel Proust a mostenit o suma mare de bani, un venit lunar de 15.000$ in banii de astazi. Chiar si asa, starea lui de sanatate se agrava incontinuu.
Ultimii ani din viata si i-a petrecut in camera sa cu peretii din dopuri de pluta, camera ramasa celebra. Aici a lucrat mereu la incheiera romanului sau care a ramas pana la urma neterminat. In 1922 a murit din cauza unei bronsite si a fost inmormantat in cimitirul Pere Lachaise din Paris.
Inca din tinerete, Marcel Proust a scris si a publicat foarte mult. In perioada liceului scria pentru revistele literare La Revue Vert si La Revue Lilas. De asemenea, acesta publica periodic un articol in ziarul Le Mensuel. In 1892, Proust a fondat o revista literara, "Le Banchet", iar in anii urmatori a publicat multe eseuri si povestiri intr-o revista literara renumita, La Revue Blanche. Multe dintre operele sale din tinerete au aparut intr-o antologie ce a fost publicata in 1896, "Les Plaisirs el les Jours".
Prefata cartii era scrisa de Anatole France, autor renumit in acea perioada. Totodata, in carte apareau si desenele unei domnisoare "Lemaire". Cartea era foarte decorata si aranjata, incat ajungea sa aiba pret dublu fata de alta carte normala. In ciuda acestor eforturi, relativ estetice, carteea nu a primit deloc atentie din partea criticii.
Proust a fost un personaj dintr-o lume a contrastelor, fiind mereu tratat atat ca un om distrugator, cat si unul cu esenta pozitiva, dar care era descoperita doar prin intuitie. Acesta vorbeste despre timp influentat fiind de teoriile filosofului francez Henri Bergson, persoana pe care Proust o admira foarte mult.
In cautarea timpului pierdut, de Marcel Proust
Este memorabila expresia reintoarcerii in timp datorita contactului cu o madlena, obiectul acela care starnea instant un flash-back. Totodata, in romanul sau, "In cautarea timpului piedut", s-a putut observa faptul ca Marcel Proust a incercat sa exploreze caile psihicului uman, actiunile din subconstient, irationalitatea de care da dovada comprotamentul uman, mai ales atunci cand este vorba de dragoste.
Totodata, in "In cautarea timpului pierdut", Marcel Proust a ajuns sa-si ironizeze personajele pentru felul lor anti-dreyfusard, el fiind de partea lui Alfred Dreyfus in mediatizatul scandal frantuzesc, Afacerea Dreyfus.
Opera sa a fost tradusa in foarte multe limbi si a ajuns astfel cunoscut in intreaga lume. Totodata, felul sau de a scrie i-a influentat pe multi care au facut literatura in secolul XX.