Contact
Facebook
Twitter
RSS
Catalin Stefanescu : …Esti cea mai indicata personalitate in ceea ce priveste campania noastra de retrezire a gustului pentru carti, pentru filme, pentru muzica, pentru ca in mod absolut normal “Omul care aduce cartea”… de cati ani “aduce omul cartea”?
Dan C. Mihailescu : De noua ani…
Catalin Stefanescu : In mod normal , omul care aduce cartea trebuie sa ne povesteasca de fiecare data ce e cu lectura asta, si, la modul cel mai serios, s-a facut vreodata in Romania un studiu serios, un studiu bun , de sociologie a lecturii?
Dan C. Mihailescu: Nu cred… nu ,nu s-a facut. S-au facut tot felul de articole in ziare, anchete, dar studii nu. Toata lumea se plange ca nu citim, tinerii sunt plini de sex,drugs and rock’n’roll , dar ei de fapt sunt mult mai dornici de carte, informatiile nu si le mai iau din volume, si le iau de pe ecran de pe internet , de pe bloguri.
Deci, lectura ca atare s-a cam schimbat , nu mai e lectura aia de altadata, sa stai in hamac la tara, sa mirosi paginile cartii, sa vezi cum face pac-pac cand o desfaci. NU mai este cartea ca obiect, fetisizata, cum o aveam noi. Sa dormi cu ea sub perna, sa invelesti romanul in hartie albastra cu eticheta matematica si inauntru era D.G. Lawrence. NU mai sunt asa, dar eu cred ca lectura este indispensabila, cred ca este cea mai ieftina evadare,
Incat si cei mici, cei intre 12, 13 si 18 ani , daca vor sa afle ce persoane sunt si cum e lumea din jurul lor, tot aici ajung.
Catalin Stefanescu : Pun o intrebare de’adevaratelea triviala. Daca o vodca face acelasi lucru, si pentru un om si de patruzeci si ceva de ani si pentru un om de optsprezece ani,adica il duce in alta lume , un Hans Castorp din Muntele vrajit , isi mai face treaba lafel pentru un om de patruzeci si ceva de ani ca si cu unul de optsprezece?
Dan C. Mihailescu : Depinde… stiti cum zic eu? Totul este sa ai doua conditii deci sa stii ce persoana esti si ce asteptari ai , si a doua, sa nu faci rau in jur. Ca sa ajungi sa stii ce fel de om esti, libertatiile astea senzoriale, libertatile gastronomice, alcoolice, sexuale, religioase… excursiile, sportul etc, nu merg decat pana la un punct, adica fac un fel de bucatarie a persoanei , asezoneaza zgomotul biologic. Dincolo de zgomotul asta suntem noi cu mintea noastra , cu sufletul nostru, cu parintii nostrii. Atunci, daca fiecare vrea sa sape in el, sa afle daca e un tip de bine, e un tip monstruos, e flegmatic , coleric sau sangvin, e nebun, vrea sa faca rau, e introvertit sau nu, trebuie sa intre intr-un fel in aceasta binefacatoare capcana, care este cartea ca obiect. Deci, lectura este dincolo de paharul de vodca, dincolo de taclaua cu amicii, dincolo de o noapte de sex, este ideea ca trebuie sa evadezi undeva, trebuie sa faci o copca in gheata ca sa respiri.
Catalin Stefanescu : Intrebam lucrul asta dintr-un motiv foarte simplu: unul dintre prietenii mei foarte apropiati care tezaurizeaza muzica, literatura, e foarte mahnit. Discutam zilele trecute de faptul ca unul si acelasi obiect fizic, sa spunem – ca tot veni vorba – despre Muntele vrajit sau despre Maestrul si margareta sau despre Spuma zilelor, sau despre orice carte minunata de pe lumea asta ca nu mai are aceeasi greutate in indivizi pe care o avea cu ceva vreme in urma cand citise el cartea respectiva. Si spune asa : “D-le, insemna ceva chestia asta, o imparteam cu prietenii …
Dan C. Mihailescu : Dar era inainte de ’89 ,nu?
Catalin Stefanescu : Da, exact.
Dan C. Mihailescu : Pai daa… cand aveam dusmanul, cand aveam monstrul,cand eram toti solidari, cand traiam actul cultural la un mod disperat, demonic, bestial. Pentru noi, o seara de teatru, un Richard al III-lea cu Iordache, o “Furtuna” –Ciulei, cu Caragiu, Azilul de noapte, erau niste chestii epocale, erau un fel de preobrajenie , erau niste schimbari la suflet. Dar acuma cand ai toate libertatile pe orizontala,cand poti sa pleci oricand din tara, poti sa spui ce vrei , poti sa iei orice pozitie din Kama Sutra, in timp ce noi, in iernile acelea cu zero grade acasa, si cand domina dictonul “iubeste-ma dar nu ma dezveli”, cand aparea cate un John Fowlles, “Daniel Martin”, tot orasul disperat dadea telefoane , se dadeau kilogame intregi de branza, de fasole, de Amigo, de sapun Fa ca sa poti sa iei Fowlles . Ori acuma, eu n-am nostalgia ca … sigur ca am seri cand plec de la teatru sasticsit, si spun: “ei , unde’s spectacolele de alta data?”
Daca ar fi sa renasca un Ceausescu pentru ca eu sa mai traiesc “Azilul de noapte” de la Bulandra, eu n-as vrea.
Catalin Stefanescu : Vreau sa insist putin in treaba asta. E in conditiile astea Bulgakov, mai putin genial, e mai putin penetrant daca nu mai face cohorte de admiratori si mai patrunde doar pe’aici pe’acolo pe la niste tineri sau sa intreb si mai corect de’atfel : Ceea ce ramane intr-un tanar, intr-un pustan care citeste azi “Maestrul si margareta” are aceeasi greutate pe care o simteam noi cand citeam cartea aceasta acum 20-25 de ani?
Dan C. Mihailescu : Nu. Aceeasi, nu. Adica nu mai este traita la modul metafizic, palpitant, cu patosul acela exasperant, dar poate fi traita altel: in latura sa demonica, cum a luat’o si fiica mea acum 2-3 ani ,deci avea 28 de ani. A mers pe cu totul alte lucruri decat am mers eu in anii ’80. Autorii mari raman orice’ai face, ori din ce loc ii iei. Nu poti sa spui ca un Shakespeare, un Rege Lear la 60 de ani are “ceva”. Un Lear la 20 de ani are altceva. La 20 de ani il vezi din perspectiva fiicelor, la 60 de ani il vezi din perspectiva lui , un batran singur. Noi nu ar trebuii sa fetisizam ideea de carte , de lectura, pentru ca daca celor mici acum le-o infigem in fata si ii obligam : “cititi ! cititi !puneti mana pe carte!” este ceva contraproductiv. Asta pleaca din launtrul tau. Te poti indragostii la 18 ani sau la 28 de ani. Poti sa fii mama la 40 de ani sau la 12 ani.
Catalin Stefanescu : Da...exact. Ce-ai adus pentru campania noastra de retrezire a gustului pentru cultura?
Dan C. Mihailescu : Ce doriti dumneavoastra era ceva de ordinul fetisizarii, o carte care la un moment dat din viata te-a schimbat, te-a intors. Eu am un lucru care tine de o relatie de fapt. Eram la 15-16 ani si eram intr-o situatie foarte rea. Eram saraci, mama era divortata, locuiam in patru metri amandoi, ne spalam la lighean, cismeaua era la treizeci de metri de casa. Eu eram balbait,obez , toata scoala imi spunea Balbal, Bortomega etc, si brusc cand ma invadat acneea am devenit introvertit, mi s-a parut ca sunt inutil, ca sunt un monstru, ca viata e neagra, ca n-am rost pe lume si atunci, incet-incet, sub influenta unor amici –eram in anii 66-67, anii buni in care aparusera tigarile,bauturile,lichiorurile, libertatile – m-am demonizat, m-am indracit si mi se parea ca raul este direct proportional cu saltul tau inspre altceva . Cu cat sunt mai rau , cu cat pacatuiesc mai mult voi fi tot mai sfant. N-am avut un damasc, n-am avut o schimbare la fata dar am avut o biblioteca - pe Soseaua Giurgiului, pe strada Rapiilor- care avea zece mii de carti. Avea BPT-uri, roman rus, frantuzesc, englezesc si m-am apucat sa citesc la metru. Asta m-a secatuit in asa hal incat m-a facut un receptacul asa bun pentru ideeile mari. Atunci l-am prins pe acest Pascal. Un autor care mi-era strain cu totul, un autor despre care stiam ca e si nebun un pic, caruia I s-a gasit in buzunar dupa moarte un text de o evlavie incandescenta :”Foc! Foc! Iisus! Iisus!” si un om care avea un brau intepator pe care si l-a pus cu partea intepatoare catre sale pentru ca tot timpul sa il intepe, sa faca praf ca sa-I aduca aminte de pacate. Nu stiam nici cine sunt Augustin , Filocalia, Budismul, Sofismul, dar Pascal – practic – m-a luat dintr-un cazan de iad cu smoala si mi-am zis ca in loc sa fur antene de masini Dacia din Drumul taberei, mai bine sa ma duc la manastire la Antim. Astazi am adus acest Pascal incat le poate fi celor de 15-16 ani o lumina indepartata, un ideal, este un tip strain de felul nostru, carnal, histrionic, meridional dar este o parte de gheata care vine foarte bine pe arderea aceea de la 16 ani.
Catalin Stefanescu : Pana la urma, poate lectura sa te scoata din Romania asta nevrotica, sa te salveze din toate dementa asta?
Dan C. Mihailescu : Uneori da, dar ea poate sa-ti dea un reazam, o motivatie, sa-ti dea o intelegere a tot ceea ce se intampla. Cand tu acum mergi in textele vechi si vezi cum spunea Eminescu :”Toate’s vechi si noua toate” te ia o usurare cand vezi ca si la Roma si in Atena, peste tot erau lucraturi, politici, coruptie, sobolaneala, rautate, mizerie, viciu, incepi sa vezi ca trebuie sa faci ceva pentru a intelege acestea toate si a face tu o alchimie inauntrul tau. Eu tin la cei ce iau raul din real si il alchimizeaza adica fac sa iasa un lucru bun din ei. Noi suntem un fel de plante care luam dioxidul de carbon si dam oxigen – sau macar asa ar trebuii sa fim. Un om citit, destept, asta trebuie sa fie: ca un pom , ca o floare care sta acolo fara s-o vada nimeni , inflorind noaptea. Un simplu indemn din Pascal : “Fiti buni!” Te lasa masca. Eu la 16 ani cand am dat de acest fiti buni, m-a revoltat ingrozitor. Intr-o lume in care toti ne mancam intre noi, vrem sa ne facem reclama etc. etc. asta spune : “Fiti buni!”
Si uite asa iti intra Biblia in cap fara sa stii, fara sa vrei, fara sa stai in biserica. Andrei Plesu mi-a spus acum cativa ani, un lucru extraordinar, simplu : "D-le nu mai cere de la ceilalti ceea ce vrei tu sa-ti dea sau ei vor sa-ti dea. Ia de la fiecare exact ceea ce stii ca-ti poate da. De la Faramita Lambru nu astepti Heidegger, sau de la Zavaidov nu astepti Bach . Stiti ca Alexandru Paleologu spunea foarte fain odata : “Sa nu credeti ca prostii nu stiu ca sunt prosti. Ni se pare ca sunt prosti, ca nu stiu nimic…ahh.. ei vad imediat…” Deci prostul stie. Si cand ei dau cu sutul in carti, ei dau intr-un posibil pericol.”
Aceasta postare a fost editata de Moonchild': 10 May 2009 - 08:47 PM
