[dede2004]

Am un amic.tipul este prietenul prietenului meu si e indragostit lulea ....de mine .stiind totusi ca am prieten (normal) mi-a spus in fata ceea ce simte pentru mine .refuzurile mele la-au impins sa ameninte cu sinuciderea.oare simte nevoia de atentie prin gesturile astea,e un strigat de ajutor?am incercat sa-la ignor insa sms-urile lui nu inceteaza.amenintarile devin tot mai dese.stiu ca nu o va face....nu are tupeu ....tipul sufera de depresie.eu ce vina am ....???

Intre manie si obsesie...Oglinda a personalitatii nostre, micile noastre manii ne par aproape intotdeauna perfect normale; din contra, cele ale altora au darul sa ne deranjeze. Sursa de enervare pentru anturaj, sursa de infruntare mai usoara a dificultatilor existentei cotidiene pentru cel in cauza, maniile sunt o sursa inepuizabila de conflicte in societate.

Atributul de "maniac" se asociaza unei persoane cu o atitudine sau un comportament care deranjeaza, fiind considerat bizar. In acest domeniu, bineanteles[b], nu exista norme, fiecare are criteriile sale personale. Acestea depind in buna masura de cultura si caracteristicile societatii careia ii apartinem. Iata de ce un englez, cu greu va intelege obstinenta cu care francezii continua sa-si dea mana ori de cate ori se intalnesc. Sunt cercetatori care nu ezita sa incadreze obiceiurile culturale pe care obisnuim sa le numim "bune maniere" tot in categoria maniilor.

Aceste manii colective se apropie adesea de superstitii (batem in lemn, evitam sa punem painea sau cutitul invers, etc). Toate aceste superstitii dau impresia exercitarii unui anumit control cand deznodamantul actiunii este incert si cand tensiunea emotionala creste. Este o modalitate de "a atrage sansa de partea ta". Pe de alta parte, toate aceste ritualuri sociale constituie un mod de integrare in colectivitate. Ele servesc de asemenea, drept cale de manifestare a originalitatii fiecaruia dintre noi, un mod de afirmare a sinelui.
Daca maniile altora ne irita, cele proprii par sa ne linisteasca.

Un specialist englez in studierea comportamentului uman si animal, arata ca toate aceste comportamente automate, masinale au un punct comun: produc placere, siguranta. Cercetatorul englez atrage atentia asupra faptului ca uneori, in situatii stresante, aceste ticuri se pot intoarce impotriva noastra: smulgerea parului din cap, muscarea buzelor,etc. In cadrul maniilor autodistructive se incadreaza si masochismul.

Psihologii disting doua mari categorii de manii compulsive: nevoia de a verifica si obsesia curateniei. In ce priveste primul tip de tulburare mentionat, el se exprima printr-o neliniste profunda si cronica sau o vointa exagerata de a stapani evenimente pe care, in realitate nu le controlam intotdeauna.
Obsedatii de curatenie au adesea probleme in ceea ce priveste sexualitatea. Nevoia de curatenie tradeaza de multe ori o dorinta de puritate, de a se elibera de pacatul originar.
Multi dintre maniaci cumuleaza cele doua aspecte: curata si verifica in acelasi timp.

Dupa psihanalistul francez Norbert Sillamy - autor al Dictionarului usual de psihologie, obsesia este "o afectiune mentala caracterizata prin aparitia de ganduri, sentimente sau conduite care tind sa se impuna subiectului impotriva vointei lui".

Intre manie si obsesie nu este o diferenta de natura ci doar de grad. Se spune ca daca gesturile dureaza mai mult de o ora pe zi, avem de-aface cu o tulburare obsesional-compulsiva. Obsedatii sunt in general oameni care imping pana la absurd caracteristici precum scepticismul si perseverenta; dispun de un amalgam de trasaturi ca meticulozitate, scrupule, indoiala si incapatanare. In cea mai mare parte a cazurilor, acesti oameni stiu ca au un comportament irational, dar nu-la pot impiedica. Rezultatul: le este rusine si se ascund, in loc sa ceara sfatul unui psiholog.

Numarul mare al celor atinsi de tulburari obsesionale compulsive (3%), a condus inevitabil la incercarea depistarii cauzelor care provoaca aceasta tulburare. Medicii nu cunosc inca originea exacta si mecanismele acestei tulburari, totusi se pare ca formele grave ar putea avea origine biologica. sa-a demonstrat ca o anumita zona a creierului si unele parti din lobii frontali actioneaza intr-o maniera anormala in cazul obsesiilor compulsive. Sunt si specialisti care vorbesc de o predispozitie genetica, dar aceasta ipoteza a fost insuficient demonstrata, dat fiind faptul ca de multe ori copiii pot prelua comportamentele parintilor prin imitatie.

Pe langa ideea de ordine si curatenie, obsesivii sunt dominati si de constiinciozitate, incapatanare si zgarcenie, tendinta de a face liste, de a clasa, ordona. Sintetizand, obsesivul compulsiv considera ca existenta lor graviteaza asupra triadei: curatenie-timp-bani.

Desi bine structurata, evolutia acestei tulburari este variabila; in momente nefaste, ocazionate de situatii stresante sau frustrante pot aparea obsesii care determina un anumit grad de invalidare functionala sau profesionala. Alteori, cand tulburarea a debutat in adolescenta, odata cu intrarea in viata adulta, trasaturile psihopatologice se atenueaza, iar indivizii devin tandri, relationabili, nuantati si maleabili. Totodata, nu trebuie omis faptul ca avansarea in varsta aduce o ingrosare, accentuare a trasaturilor si manifestarilor obsesiv compulsive.

Remediile recomandate impotriva acestei tulburari de personalitate sunt in primul rand de natura psihoterapeutica. In acest caz, cea mai preferata de pacienti este terapia nondirectiva, dar poate fi agreata si terapia de grup (mai dificile fiind primele 4 sedinte).
Farmacologia are si ea un cuvant de spus, anumite medicamente avand rezultate bune in cazul acestei tulburari.
DEPRESIE NERVOASA
Este un simptom comun in astenia nervoasa. Se manifests printr-o tristete pronuntata, care poate duce la dorinta de sinucidere sau la o stare de resemnare. Cele mai frecvente cauze sunt deceptiile, tristetea, furia, izolarea, teama de a nu fi iubit, teama de moarte.
Cauzele determinante sunt tulburarile hormonale sau metabolice, depunerea metalelor grele in creier, radiatiile termice, terestre si cosmice.
Depresia se poate datora unei interiorizari a sentimentelor negative si se insoteste de obicei de diaree sau constipatie, dispnee, palpitatii.

Masuri profilactice si de tratament
Persoana care sufera de depresie trebuie sa si deschida sufletul si sa vorbeasca cu anturajul sau despre problemele care o preocupa, sa mearga in public si sa faca noi cunostinte si noi prieteni.
Se recomanda ceaiurile de valeriana, rozmarin, portocale, menta sau lemn de santal.
Baile de sezut cu coada calului si sunatoare, vitaminele B si E sunt indicate ca avand un efect benefic.

MAI BINE NU MA FACEAM PSIHOLOG

[AnMar]

Am impresia ca e un cerc vicios in toata povestea asta!Tipul are rude pe care sa le cunosti si sa discuti cu ele ca sa-la ajute cu un drum la specialist?E foarte greu sa scapi de asa ceva si exista pericolul real de a se sinucide si nu de alta dar te incarca si pe tine pe toata viata cu vini fara vina!

[dede2004]

AnMar, la May 27 2005, 12:17 PM, a spus:

Am impresia ca e un cerc vicios in toata povestea asta!Tipul are rude pe care sa le cunosti si sa discuti cu ele ca sa-la ajute cu un drum la specialist?E foarte greu sa scapi de asa ceva si exista pericolul real de a se sinucide si nu de alta dar te incarca si pe tine pe toata viata cu vini fara vina!
[snapbacca]44948[/snapbacca]

Daca nu as fi petrecut atat de mult timp analizand comportamentele oamenilor poate ca as fi fost total neinteresata de situatia pustiului...

[Crystal_C]

E bine ca ai deschis subiectul asta, desi sunt convinsa ca va ajuta mai mult pe altii decat pe tine. Daca esti psiholog stii foarte bine ca nu o va face... si mai ales stii foarte bine ce sa faci tu mai departe. Dincolo de manualele de psihologie, oricine stie ca daca e atat de slab emotional incat sa-ti fi spus tie tot ce simte, sa si ameninte pe deasupra, sigur nu o va face. Sinucigasii au probleme psihice mult mai mari, accentueaza foarte mult anumite sentimente, le exegreaza, dau in depresie, si abia apoi se sinucid, in cele mai dese cazuri fara sa anunte pe nimeni, sau lasa traditionalul biletel; pentru ca asa, zic ei, pedepsesc mai mult pe cei care "se simt vinovati".

Din dragoste neimpartasita putini se sinucid, desi cei mai multi cand dau de greu ameninta cu astfel de gesturi. Majoritatea "sinucigasilor din dragoste" sunt aceia care au avut pe cineva, au piredut persoana, si nu au suportat absenta ei. Daca nu te-ai jucat cu el prea mult... sentimentele nu sunt atat de intense in capul lui.

O fata stie ce gesturi si ce priviri sa aiba laga un baiat in functie de cum vrea sa si-la apropie. Probabil ca gesturile tale fata de el nu au fost chiar amicale. Nu stiu situatia, dar in mod normal, din solidaritate pentru prietenul lui cel mai bun, nu sa-ar fi intamplat asa, sau nu ti-ar fi spus. Baietii intelg mai bine decat fetele lucrurile astea. O discutie cu el, in care sa-i arati foarte bine cum stau lucrurile, ajuta foarte mult. Nu te imbraca cu fusta foarte scurta si cu decolteu cand mergi sa-i vorbesti, si o sa poata fi atent la ce vrei sa-i explici. Daca nici asta nu merge, vorbeste cu prietenul tau, si chiar daca nu-i spui adevaratele motive, fa in asa fel incat sa nu va mai intalniti cu prietenul prietenului (eventual zi-i ca vrei sa fii doar tu cu el). In ultima instanta zi-i adevarul... si lasa-la pe el sa se descurce cu un astfel de prieten. Acum depinde si cat de mult nu-ti convine tie situatia creata de "pusti".

Offtopic: O sa am o mica rugaminte: nu mai scrie cu majuscule, pentru ca este foarte obositor de citit.

[dede2004]

Problema este ca nu i-am dat niciodata "NAS"...sau apa la moara ....dar i sa-a pus lui pata ....si a considerat ca in felul asta o sa-mi atraga mie atentia...ei bine sa-a inselat! Prefer sa nu-i spun prietenului meu nimica ...am o modalitate in gand pentru rezolvarea situatiei

Este mai uşor saă previi, decîte saă tratezi!
Depresia, o ameninţare în umbra fiecăruia
– Cu toate că este considerată ca fiind o stare trecătoare, depresia afectează foarte multe persoane. Ce este, de fapt, depresia? Este o simplă stare sau o boală?
– Depresia este una dintre cel mai des întîlnite afecţiuni din lume. Aproape fiecare persoană suferă de depresie la un moment dat în viaţă, din diverse motive. Este o boala care poate afecta atîte femeile, cîte şi bărbaţii de orice vîrstă şi indiferent de mediul în care trăiesc. Practic, depresia este un termen general care cuprinde mai multe afecţiuni psihice, de la stările proaste peînă la sentimente de sinucidere.
– Care saînt cauzele bolii?
– saînt foarte multe şi foarte variate. Starea de depresie poate fi legată de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentaţie saărăcăcioasă, lipsa exerciţiilor fizice sau unele boli, ca gripa, SIDA, boala Parcainson sau alte boli psihice. Depresia poate fi provocată şi de predispoziţia genetică, de transformări hormonale şi biochimice care au loc în interiorul organismului, stres în exces şi îndelungat, conflicte şi abuzuri, de regulă legate de alcool sau droguri, pierderea cuiva drag, izolare, traume emoţionale, durere fizică îndelungată, diverse probleme neurologice. De asemenea, există şi depresia post-natală, care apare la femei imediat după naştere dar care trece uşor.
– Prin ce se manifestă această afecţiune?
– Printr-o gamă largă de sentimente şi predispoziţii, printr-un sentiment persistent de tristeţe, pierderea încrederii în sine sau proasta peărere despre sine, lipsa de bucurie în faţa lucrurilor care, altădată, ar fi fost plăcute şi interesante, pesimism accentuat, sentiment de neajutorare, de vinovăţie sau de zădeărnicie. Apoi, alte simptome pot fi agitaţia sau anxietatea, dificultăţi în comunicarea cu prietenii şi în concentrare. Nu în ultimul rînd, atunci cînd depresia este veche şi accentuată, pot apărea gînduri de sinucidere. Acestea saînt, de regulă, asociate şi cu oboseala, pierderea energiei, probleme cu somnul, pierderea apetitului sau exagerarea cu mîncatul, pierderea apetitului sexual sau chiar probleme ale funcţiilor sexuale, consumul de alcool sau fumatul excesiv. Uneori, apare şi aşa-numita depresie mascată, de care nu-şi dau seama nici persoana în cauză şi nici cei apropiaţi. Manifestările comportamentale ale bolnavului devin automate şi nu trădează în nici un fel starea sa psihică, iar din cauza lipsei de comunicare, îi vine greu saă găsească o cale spre vindecare. Cîteodată, rămînem stupefiaţi de sinucideri care apar la persoane relativ fără probleme.
– În ce poate consta şi cum se face un tratament al depresiei?
– Este bine saă se înţeleagă că depresia este o boală care nu se vindecă singură! Tratarea persoanelor depresive cere cooperare maximă între pacient şi echipa medic psihiatru-psiholog-asistent social, precum şi multă participare la vindecare atîte din partea celui suferind, cîte şi a familiei sale sau prietenilor. Aceasta pentru că, în general, pacienţii depresivi prezintă tulburări de interacţiune socială atîte în plan cantitativ, cîte şi calitativ. Pe de altă parte, este bine ca, la fel cum se fac analizele medicale pentru prevenirea unor boli ale trupului, saă avem întrevederi periodice cu un medic psihiatru sau psiholog, pentru prevenirea unor tulburări ale minţii, ale sufletului. Deocamdată, cel mai eficient tratament contra depresiei este cel medicamentos, cu antidepresive, asociat cu psihoterapia.

AM SARIT DE LA O TEMA LA O ADEVARATA DRAMA OMENEASCA .....


Depresia este o experienþã comunã. Fiecare dintre noi se simte plictisit, rãu sau uneori trist. De obicei motivele par a fi evidente – o dezamãgire, frustrare, pierderea a ceva sau a unei persoane foarte dragi – dar nu întotdeauna; uneori “avem toane”, “ne simþim rãu”, “nu suntem în apele noastre”, “ne sculãm cu faþa la cearºaf” ºi nu ºtim de ce.
În unele cazuri depresia poate fi atîte de puternicã încîte dominã vieþile încîte pare inutil saã mai trãieºti. Aceasta nu înseamnã cã trebuie saã cedezi, saã fi acuzat de autocompãtimire sau de neputinþa de a “nu te aduna”. Depresia ajunsã la acest grad reprezintã o boalã ºi trebuie tratatã.
Ca în cazul fiecãrei depresii normale existã întotdeauna o cauzã aparentã iar uneori nu. Ar putea fi o reacþie la o boalã fizicã, stress, suprasolicitare, ºomaj, probleme cu rudele, probleme financiare sau cu casa, însã reacþia este mult mai intensã ºi dureazã mai mult decîte este necesar. Iar apoi, întru-un mod foarte sever, devastator chiar apare depresia.
Cãutînd ajutor
Atunci cînd depresia este mai severã decîte ne-am fi putut aºtepta, sau cînd continuã saã acþioneze avem nevoie de ajutor. Avem nevoie de ajutor dacã depresia ne afecteazã munca, relaþiile ºi sentimentele cu prietenii ºi cu familia, sau dacã am începutsã avem gînduri ca oamenii sa-ar simþi mai bine fãrã noi.
Uneori numai simpla discuþie cu un prieten foarte apropiat sau cu o rudã în care avem încredere ar putea fi de-ajuns saã ne ghideze pe “panta abruptã”(Winston Churchill denumea aceastã stare “situaþia unui cîine rîios”). Dar dacã depresia a luat unele forme îngrijorãtoare este bine saã se facã o vizitã doctorului.
Bine-nþeles cã nu putem saã ne deãm seama cãte de bolnavi suntem deoarece totul vine gradual, sau pentru cã ne autocondamnãm cã suntem leneºi sau slabi. Trebuie saã luptãm, fie chiar ºi dacã suntem convinºi de alþii saã o facem, iar aceasta nu reprezintã un semn de slãbiciune. Astfel trebuie saã încercãm saã scãpeãm de propriile noastre sentimente prin abordarea unei vieþi mai active – deºi ºi în acest caz ne putem întreba de ce ne simþim stresaþi ºi obosiþi. Uneori sentimentele noastre nu se autoprezintã ca fiind un rezultat al nefericirii, ci în unele cazuri drept forme de reacþie fizicã cum ar fi constante dureri de cap, dureri sau dificultãþi de dormire.
Simptome
Unele simptome caracteristice ne pot da nouã, familiei sau doctorului informaþia cã este nevoie de un ajutor profesional:
· Pierderea interesului în bucuriile vieþii;
· Lipsa motivaþiei, ceea ce face ca simplele îndatoriri sau decizii saã parã dificile sau imposibil de înfãptuit;
· Oboseala mare
· Agitaþie ºi neliniºte
· Pierderea sau mãrirea apetitului, cu pierderea în greutate sau îngrãºarea
· Insomnii sau somn excesiv
· Pierderea sentimentului de afecþiune, renunþarea la sex;
· Pierderea încrederii în sine, evitarea oamenilor;
· Iritabilitate
· Te simþi nefolositor, inadecvat, prost, neajutorat ºi fãrã speranþã
· Te simþi rãu într-o anumitã parte a zilei, îndeosebi dimineþile;
Gînduri de sinucidere sunt foarte comune în cazul depresiei ºi este mai bine atunci cînd se recunoaºte aceasta, deoarece este un semn sigur al nevoii de ajutor.

[Marika]

Este important ca atunci cand "detectam" pe cineva intr-o stare depresiva sa fim atenti si sa acordam sprijin si intelegere celui in cauza! Bineinteles este preferabil ca depresivul sa urmeze o psihoterapie, sa incerce activitati noi( care i-ar putea placea), sa comunice cu ceilalti etc.Numai ca in astfel de cazuri cei vizati sunt inhibati,introvertiti si ajung sa se izoleze de restul lumii---astfel comunicarea le este dificila si au ,deci, nevoie de ajutor din exterior...
Cei care ameninta cu sinucidere sunt labili psihic si pot efectiv aduce gestul la implinire!
Trebuie ,deci, acordata o atentie deosebita acestora din urma! Trebuie vorbit serios cu ei in asa fel incat sa aiba certitudinea ca sunt intelesi si ca li se acorda atentie.
In cazul tau ,Dede2004,ceea ce face amicul tau se numeste santaj emotional ( daca nu faci "cutare", ma sinucid) si este delicata situatia...Va trebui sa vorbesti cu el si sa-i explici bine "ce si cum" (tu sti mai bine , mai ales ca ai studiat psihologia...). Bafta!

Aceasta postare a fost editata de marikul: 01 June 2005 - 02:37 PM

[dede2004]

Pentru informatia tuturor....problemele au incetat pentru o perioada. ...ca 3 saptamani ....acum urmeaza sa vina prietenul meu acasa din america si amenintarile REVIN .!!! Cine a citit mesajele mele ....stie despre ce vorbesc .!

[MORRIGAN]

toata lumea se sinucide din dragoste.nu o sa auzi pe nimeni ca sa-a sinucis ca a laut o nota mica la bac sau ca a pierdut un loc de munca sau alte motive.pentru ca nu o sa iubesti pe niciodata la fel cum ai iubit pe altu/alta.
you have found someone to die for, but is he/se wirth living for?
e o replica care imi vine in minte de cate ori aud de sinucidere.cei care au citit de Emil Cioran "Pe culmile disperarii" stiu la ce ma refer.

[Dunadan]

hahaha..ce idiot!..cum sa iei in serios asemenea specimen?
dede2004..de unde sunt aceste interminabile citate?

[dede2004]

Dunadan, la Jun 26 2005, 07:32 PM, a spus:

hahaha..ce idiot!..cum sa iei in serios asemenea specimen?
dede2004..de unde sunt aceste interminabile citate?
[snapbacca]51514[/snapbacca]

Citatele sunt din cartile de psoho ....din care studiez....insa am ajuns la acelasi rezultat ca si tine. He-sa an IDIOT!