Am un amic.tipul este prietenul prietenului meu si e indragostit lulea ....de mine .stiind totusi ca am prieten (normal) mi-a spus in fata ceea ce simte pentru mine .refuzurile mele la-au impins sa ameninte cu sinuciderea.oare simte nevoia de atentie prin gesturile astea,e un strigat de ajutor?am incercat sa-la ignor insa sms-urile lui nu inceteaza.amenintarile devin tot mai dese.stiu ca nu o va face....nu are tupeu ....tipul sufera de depresie.eu ce vina am ....???
Intre manie si obsesie...Oglinda a personalitatii nostre, micile noastre manii ne par aproape intotdeauna perfect normale; din contra, cele ale altora au darul sa ne deranjeze. Sursa de enervare pentru anturaj, sursa de infruntare mai usoara a dificultatilor existentei cotidiene pentru cel in cauza, maniile sunt o sursa inepuizabila de conflicte in societate.
Atributul de "maniac" se asociaza unei persoane cu o atitudine sau un comportament care deranjeaza, fiind considerat bizar. In acest domeniu, bineanteles, nu exista norme, fiecare are criteriile sale personale. Acestea depind in buna masura de cultura si caracteristicile societatii careia ii apartinem. Iata de ce un englez, cu greu va intelege obstinenta cu care francezii continua sa-si dea mana ori de cate ori se intalnesc. Sunt cercetatori care nu ezita sa incadreze obiceiurile culturale pe care obisnuim sa le numim "bune maniere" tot in categoria maniilor.
Aceste manii colective se apropie adesea de superstitii (batem in lemn, evitam sa punem painea sau cutitul invers, etc). Toate aceste superstitii dau impresia exercitarii unui anumit control cand deznodamantul actiunii este incert si cand tensiunea emotionala creste. Este o modalitate de "a atrage sansa de partea ta". Pe de alta parte, toate aceste ritualuri sociale constituie un mod de integrare in colectivitate. Ele servesc de asemenea, drept cale de manifestare a originalitatii fiecaruia dintre noi, un mod de afirmare a sinelui.
Daca maniile altora ne irita, cele proprii par sa ne linisteasca.
Un specialist englez in studierea comportamentului uman si animal, arata ca toate aceste comportamente automate, masinale au un punct comun: produc placere, siguranta. Cercetatorul englez atrage atentia asupra faptului ca uneori, in situatii stresante, aceste ticuri se pot intoarce impotriva noastra: smulgerea parului din cap, muscarea buzelor,etc. In cadrul maniilor autodistructive se incadreaza si masochismul.
Psihologii disting doua mari categorii de manii compulsive: nevoia de a verifica si obsesia curateniei. In ce priveste primul tip de tulburare mentionat, el se exprima printr-o neliniste profunda si cronica sau o vointa exagerata de a stapani evenimente pe care, in realitate nu le controlam intotdeauna.
Obsedatii de curatenie au adesea probleme in ceea ce priveste sexualitatea. Nevoia de curatenie tradeaza de multe ori o dorinta de puritate, de a se elibera de pacatul originar.
Multi dintre maniaci cumuleaza cele doua aspecte: curata si verifica in acelasi timp.
Dupa psihanalistul francez Norbert Sillamy - autor al Dictionarului usual de psihologie, obsesia este "o afectiune mentala caracterizata prin aparitia de ganduri, sentimente sau conduite care tind sa se impuna subiectului impotriva vointei lui".
Intre manie si obsesie nu este o diferenta de natura ci doar de grad. Se spune ca daca gesturile dureaza mai mult de o ora pe zi, avem de-aface cu o tulburare obsesional-compulsiva. Obsedatii sunt in general oameni care imping pana la absurd caracteristici precum scepticismul si perseverenta; dispun de un amalgam de trasaturi ca meticulozitate, scrupule, indoiala si incapatanare. In cea mai mare parte a cazurilor, acesti oameni stiu ca au un comportament irational, dar nu-la pot impiedica. Rezultatul: le este rusine si se ascund, in loc sa ceara sfatul unui psiholog.
Numarul mare al celor atinsi de tulburari obsesionale compulsive (3%), a condus inevitabil la incercarea depistarii cauzelor care provoaca aceasta tulburare. Medicii nu cunosc inca originea exacta si mecanismele acestei tulburari, totusi se pare ca formele grave ar putea avea origine biologica. sa-a demonstrat ca o anumita zona a creierului si unele parti din lobii frontali actioneaza intr-o maniera anormala in cazul obsesiilor compulsive. Sunt si specialisti care vorbesc de o predispozitie genetica, dar aceasta ipoteza a fost insuficient demonstrata, dat fiind faptul ca de multe ori copiii pot prelua comportamentele parintilor prin imitatie.
Pe langa ideea de ordine si curatenie, obsesivii sunt dominati si de constiinciozitate, incapatanare si zgarcenie, tendinta de a face liste, de a clasa, ordona. Sintetizand, obsesivul compulsiv considera ca existenta lor graviteaza asupra triadei: curatenie-timp-bani.
Desi bine structurata, evolutia acestei tulburari este variabila; in momente nefaste, ocazionate de situatii stresante sau frustrante pot aparea obsesii care determina un anumit grad de invalidare functionala sau profesionala. Alteori, cand tulburarea a debutat in adolescenta, odata cu intrarea in viata adulta, trasaturile psihopatologice se atenueaza, iar indivizii devin tandri, relationabili, nuantati si maleabili. Totodata, nu trebuie omis faptul ca avansarea in varsta aduce o ingrosare, accentuare a trasaturilor si manifestarilor obsesiv compulsive.
Remediile recomandate impotriva acestei tulburari de personalitate sunt in primul rand de natura psihoterapeutica. In acest caz, cea mai preferata de pacienti este terapia nondirectiva, dar poate fi agreata si terapia de grup (mai dificile fiind primele 4 sedinte).
Farmacologia are si ea un cuvant de spus, anumite medicamente avand rezultate bune in cazul acestei tulburari.
DEPRESIE NERVOASA
Este un simptom comun in astenia nervoasa. Se manifests printr-o tristete pronuntata, care poate duce la dorinta de sinucidere sau la o stare de resemnare. Cele mai frecvente cauze sunt deceptiile, tristetea, furia, izolarea, teama de a nu fi iubit, teama de moarte.
Cauzele determinante sunt tulburarile hormonale sau metabolice, depunerea metalelor grele in creier, radiatiile termice, terestre si cosmice.
Depresia se poate datora unei interiorizari a sentimentelor negative si se insoteste de obicei de diaree sau constipatie, dispnee, palpitatii.
Masuri profilactice si de tratament
Persoana care sufera de depresie trebuie sa si deschida sufletul si sa vorbeasca cu anturajul sau despre problemele care o preocupa, sa mearga in public si sa faca noi cunostinte si noi prieteni.
Se recomanda ceaiurile de valeriana, rozmarin, portocale, menta sau lemn de santal.
Baile de sezut cu coada calului si sunatoare, vitaminele B si E sunt indicate ca avand un efect benefic.
MAI BINE NU MA FACEAM PSIHOLOG
Dincolo de manualele de psihologie, oricine stie ca daca e atat de slab emotional incat sa-ti fi spus tie tot ce simte, sa si ameninte pe deasupra, sigur nu o va face. Sinucigasii au probleme psihice mult mai mari, accentueaza foarte mult anumite sentimente, le exegreaza, dau in depresie, si abia apoi se sinucid, in cele mai dese cazuri fara sa anunte pe nimeni, sau lasa traditionalul biletel; pentru ca asa, zic ei, pedepsesc mai mult pe cei care "se simt vinovati". 
Daca nici asta nu merge, vorbeste cu prietenul tau, si chiar daca nu-i spui adevaratele motive, fa in asa fel incat sa nu va mai intalniti cu prietenul prietenului (eventual zi-i ca vrei sa fii doar tu cu el). In ultima instanta zi-i adevarul... si lasa-la pe el sa se descurce cu un astfel de prieten. Acum depinde si cat de mult nu-ti convine tie situatia creata de "pusti".