Allexandrra a scris:
Daca pun asta in practica (presupun ca nu e imposibila o astfel de schimbare a perceptiei), o sa pierd contactul cu realitatea. Si mai bine sufar decat sa dansez cu norii.
Corect. O asemenea perceptie e posibila, dar poate fi extrem de daunatoare daca nu ai rezolvat problemele principale. Din ce am citit eu in cartea aia, cateva pagini, sustine ca omul trebuie sa-si accepte defectele si chiar sa le considere parte din el, mai mult merge pana acolo incat sa spuna ca dragostea nu e doar sentiment pozitiv, ci suma toturor sentimentelor, inclusiv ura si furia. Ce prostie e asta ? Daca vrei sa iubesti, iubesti, separi neghina de orez, nu o denumesti si pe ea tot orez ca sa ai impresia ca ai facut o treaba. E doar o tehnica superificiala si iresponsabila, nu ma mira ca prinde atat de bine la public. Anumite lucruri trebuiesc controlate, unele desavarsite, nu e nici bine, nici sanatos sa te accepti asa la voia intamplarii si sa-ti faci idoli din aceste imagini, cum invata aia in carte. Solutia e sa gasesti motivatii pentru a te schimba, nu sa te complaci si sa te minti ca esti perfect asa. Nu zic ca nu te vei simti bine, dar e o falsa senzatie de bine. E ceva ce inabusa orice progres si evolutie. La nivel social aceste mentalitati sunt cat se poate de otravitoare. Singura scapare, singura solutie e munca. Nu poti arunca virtutile la gunoi pe motiv ca si ura e tot iubire. Nimic de valoare nu se obtine fara munca. Chestiile astea alimenteaza de minune egoismul societatii moderne care crede ca e perfecta asa cum e.
