Naeema a scris:Vreau sa te intreb ceva si anume, numai tu te consideri si te vezi grasa cand te uiti in oglinda sau si altii ?
Stii cum sta treba cu greutatea optimala vs. inaltime ? E prea simplistica ecuatia, si multa lume uita sa ia in considerare si varsta, procentajul dintre grasime si muschi, densitatea oaselor, forma corpului.
Nu e lege care spune ca trebuie musai sa te iei dupa ce spun chart-urile care calculeaza greutatea optimala in functie de inaltime, pentru ca depinde si de alti factori nu numai de inaltime. Daca altii nu te vad grasa sau supraponderala, atunci toata chestia este doar in capul tau si asta e inca o problema ce tine de psihic, pe langa cea ca te simti vinovata si daca bei un pahar cu apa.
Daca o sa continui pe linia asta de gandire, nu va mai dura mult si starea psihica te va impinge la bulimie, vei merge la baie si vei vomita cu adevarat nu numai cu gandul.
Ceea ce faci tu este infometare a corpului. Nu numai ca iti incetinesti metabolismul dar iti bagi organismul in modul de economisire a resurselor, pentru ca stie ca primeste mancare doar odata pe zi, si atunci tot ce ingestezi este salvat nu metabolizat. Asta nu e metoda buna de slabit in general pentru ca daca reusesti sa slabesti astfel, va fi doar pentru o perioada, dar cum te-ai apucat sa mananci ceva in plus sau mai consistent, imediat se pune pe tine. E modul organismului de a stoca, pana data viitoare cand ii dai pentru ca tu l-ai obisnuit in modul de infometare.
Ciugulit portii micii si sanatoase de multe ori pe zi, aia iti mentine organismul la un metabolism ridicat care arde calorii si grasimi. Totodata impiedica organismul sa se consume pe sine insusi. De ce crezi ca astea obsedate de a slabi care se infometeaza de ajung anorexice, au probleme mari de sanatate, in special cu organele interne si in special cu inima ?
Mai departe, totusi nu ai spus ce anume altceva mai mananci, caci nu pot eu sa cred ca ai 80 de kg mancand rosii castraveti si mere.
Da, stand nemancata vei slabi in cele din urma, dar iti vei distruge sanatatea si daca nu ai de gand sa stai nemancata toata viata, ti-am mai spus....odata ce incepi sa mananci ca lumea, ai belit-o. Te vei ingrasa la loc si poate si mai mult.
Acum ca am ajuns la psihic, problema ta psihica este doar cea ca te vezi grasa si te simti vinovata ca mananci sau este cu totul alta care te face sa mananci dupa care te vezi grasa ? Buba ta tine in totalitate de aparenta fizica sau incerci sa maschezi alte probleme de natura psihologica, prin obsesia cu greutatea si mancarea. Te-ai gandit vreodata la asta ?
Cei din jurul meu imi spun ca sunt plinuta, nu grasa.. pentru ca in ciudat numarului de kg nu arat de atatea. Am 80 dar arat de undeva pe la 70, adica am o forma frumoasa a corpului, nu sunci lasate,si altele, soldurile la prima vedere sunt putin deranjante..oricum si constructia mea e de asa natura , mai lata in solduri.
Eu cand ma uit in oglinda, ma vad oribila. Ma vad imensa..
Cred ca deja ma indrept catre drumul cu bulimia,altfel nu-mi explic dorintele de a vomita de fiecare data cand mananc.
tocmai ca nu mananc cand trebuie,nu am forta de a face sport, ma simt slabita tot timpul..ameteli , plus ca am probleme si cu calciu si am si anemie. Anemia am facut-o tot din cauza kg.. ( Acum vreo 2 ani, am mers la sala vreo 3 luni, mancam o data la 2 zile si beam cate 5-6 L de apa pe zi, stateam in sala aproximativ 2-3 ore iar in 2 luni si ceva slabisem vreo 17 kg , si de atunci am probleme cu stomacul, anemia, calciul.. )
Cam asta mananc, rosii castraveti.. si uneori cand nu am bani sa merg sa cumpar ceva de mancare, imi fierb 2-3 cartori, si cand mi-e foarte pofta mi-i prajesc.
Rose`s a scris:Problema ta nu e ca esti grasa, ci ca nu te simti bine cu tine insuti. Dar nu ai nici vointa sa schimbi asta. Dai mancarii prea multa importanta. Si cu cat incerci sa nu te gandesti la ea, cu atat mai mult iti creste apetitul. Pentru inceput cred ca ai nevoie de oaresce activitati care sa te pasioneze cu adevarat si sa-ti solicite mintea si trupul. Nu te mai gandi ca esti grasa. Gaseste ceva care-ti place sa faci cu adevarat si da-ti silinta sa pui pasiune in lucrul ala si sa-l faci bine. Din cate inteleg eu, pana acum pasiunea ta e mancarea, fie ca vrei sau nu. Mai gaseste alte cateva pasiuni care sa-ti ia gandul de la mancare fara sa-ti impui asta.
Stii ca e o vorba: mancam ca sa traim, nu traim ca sa mancam
Corect, nu ma simt bine cu mine insami. MA demoralizez de fiecare data cand merg sa-mi cumpar ceva de imbracat si vad ca nu gasesc marimea mea la modelul care-mi place..ma demoralizez cand vad fetele astea slabe, ma demoralizeaza chiar si fetele astea care sunt vai mama lor, 50 de kg ude, ca se vaita ca sunt grase.. adica , nu cred ca ai idee cum e sa asculti asemenea chestii cand tu stii ca tu chiar te lupti cu ceva, nu doar de prea multe fite..
Pasiunea mea nu e mancarea, deja ajung sa o vad ca pe-un dusman, dar totodata o necesitate..
Abc2009ro a scris:Haide mai.
Alearga si tu cu muzica. Eu asa alerg, iar eu nu fac "jogging", ci alerg cat pot de tare, pe unde apuc: strada principala, alte strazi, parc. Cu siguranta arat mult mai caraghios decat tine. Dar nu-mi pasa daca se uita cineva ciudat la mine. Ia chiar, ma duc sa mai alerg.
Cu muzica alergam, bineinteles.. dar am un simt la observatiei al naibi de bun.. si fara sa-mi doresc ,observ cum sunt privita ca porcu la taiere in ziua Craciunului..
Fiero a scris:Faptul ca nu incerci sa pasezi problema in spatele parintilor tai denota maturitate. Felicitari! :)
Felicitari si pt. barbatul pe care-l ai alaturi! Cred ca n-ar fi rau sa-i ceri sprijinul, daca el te iubeste, asa cum spui, cu siguranta te va incuraja si ajuta.
Cat despre dieta pe care ai urmat-o, care spui ca n-a fost pe placul tau, pt. ca mancarea recomandata nu se incadra intre preferintele tale si era si costisitoare, ce sa zic, poate ca n-ai ales cel mai potrivit nutritionist, unul care sa incerce sa adapteze dieta si gusturilor tale si bugetului tau.
Parerea mea, neavizata, de altfel, e ca tu ti-ai dereglat metabolismul si de-aia eforturile tale in directia slabirii dau gres, de-aia e necesar sa fii ajutata de un specialist. Cred ca odata cu aparitia primelor rezultate incurajatoare (adica odata ce vei constata ca pierzi primele kg) psihicul tau se va imbunatati considerabil si vei capata mai multa incredere in tine.
Iti urez multa bafta! :)
Multumesc. Nu am de ce sa dau vina pe ei,pentru ca na, ei de unde era sa stie ca o sa ajung asa ? din cate stiu eu.. nu citesc in stele.
Da, e posibil, momentan nu-mi permit sa merg la altul.. atunci am dat ceva bani pentru consultate si toate cele. Intr-adevar, nutritionista era putin cam ciudata, am inteles dupa vizita la cabinetul ei ca trb sa ma intrebe ce mananc in general ,chestii d-astea.. ea nu m-a intrebat ( ori stia ca nu mananc mai nimic ori e mai tuta de fel.. )
Asta am mai spus-o.. in momentul in care vad ca slabesc prind incrddere in mine, dar apoi o pierd.. in lupta asta cu kg si cu psihicul, nu realizez ca totul trb facut pas cu pas, imi doresc mult si repede ceea ce inseamna prost, adica mult mai mult se va pune la loc.
Naeema a scris:Si nu crezi ca are dreptate ? Ai considerat vreodata sa mergi la un psiholog ?
In ultima vreme la asta ma gandesc..
Indigo 1 a scris:hello 22BvGab! am sa incerc sa-ti raspund cat mai complet la tot ce ai scris!
asa cum ti-ai dat si tu seama problema ta nu este una aparuta peste noapte si nu este genul de boala impotriva careia sa poti lupta singura penstru ca ea are mai multe componente ; atat fizice cat si emotionale si spirituale pentru ca toata aceasta lupta cu tine de care vorbesti duce la pierderea respectul de sine, sperantelor si increderea ca poti reusi in a invinge aceasta stare. Nu incerca sa te controlezi in ceea ce mananci - iti va accentua acel sentiment de vinovatie chiar daca bei si un pahar cu apa, incearca sa cauti ceea ce te deraneaza in echilibrul tau, ceea ce provoaca acest sentiment.
Exista oameni care au reusit si care acum au trecut de aceasta problema!
Daca crezi ca suferi de o tulburare alimentara ar fi bine sa incepi sa te documentezi despre ce reprezinta boala ta si cum se poate trata. Vindecarea inseamna munca si in general oameni sunt lipsiti de puterea de a se schimba pana incep sa creada ca se pot recupera. Abia atunci, nu fara greutati poti incepe procesul inconfortabil de a face schimbari intentionate in reactiile tale vizavi de viata. Cu siguranta vor exista recidive, momente de nefericire profunda si frica, dar vei descoperi ca daca lucrezi in mod rabdator lucrurile se schimba si totul capata un sens.
Nutritionistii nu sunt o solutie - doar ideea ca ti se pun anumite restrictii pot ruina increderea in tine si in ideea ca vei reusi.
Buna..
Da, exact.. mi-am pierdut respectul de sine, sperantele, increderea, chiar si viata ( fericirea ) .
Nu ca ar fi vreo mare diferenta, inafara de durata. Ceea ce faci tu momentan e sinucidere lenta.