Ma lupt cu mine insami..

Problema ta nu e ca esti grasa, ci ca nu te simti bine cu tine insuti. Dar nu ai nici vointa sa schimbi asta. Dai mancarii prea multa importanta. Si cu cat incerci sa nu te gandesti la ea, cu atat mai mult iti creste apetitul. Pentru inceput cred ca ai nevoie de oaresce activitati care sa te pasioneze cu adevarat si sa-ti solicite mintea si trupul. Nu te mai gandi ca esti grasa. Gaseste ceva care-ti place sa faci cu adevarat si da-ti silinta sa pui pasiune in lucrul ala si sa-l faci bine. Din cate inteleg eu, pana acum pasiunea ta e mancarea, fie ca vrei sau nu. Mai gaseste alte cateva pasiuni care sa-ti ia gandul de la mancare fara sa-ti impui asta.

Stii ca e o vorba: mancam ca sa traim, nu traim ca sa mancam

s-au facut studii psihologice, iar barbatii chestionati au raspuns in marea lor majoritate ca prefera femeile bine facute, plinute, durdulii, dolofane, dodoloate, rotunjoare.

Studii facute in Anglia unde e plin de grasance, nu ? Pai evident ca daca barbatii aia vedeau numai grasance pe strada, au ajuns sa li se para atractive.

Mit e ceea ce vedem la Fashion TV, unde creatorii de moda ce selecteaza anorexice au gusturi bizare pt ca multi sunt gay.

Cine a zis ca ce e la Fashion TV reprezinta realitate ?

Iar referitor la problema topicului: Mananca cat mai putin, o data pe zi. Eu eram gras la scoala generala. Iar in vacanta de vara dupa clasa a 8-a, nu am mancat mai nimic, astfel incat la inceperea liceului aratam cat de cat normal. Pe urma, oricat am mancat, nu mai m-am ingrasat. Asta cu diete mi se pare o prostie. Doar redu mancarea la minim. Ce poate fi mai usor de atat ?

si pentru 5 minute chiar prind incredere in mine iar apoi ies pe-afara si o vad pe una care are 50 de kg uda si ma deprim, incep sa ma gandesc ca nu voi ajunge niciodata asa..

Toate vin in viata la un moment dat. Trebuie doar rabdare. Asa ca da, vei ajunge si tu asa cu putina vointa si rabdare.

si alergam , si ma uitam in jurul meu , diversi indivizi radeau ca alerg ..si ma deprimau.

Haide mai. Alearga si tu cu muzica. Eu asa alerg, iar eu nu fac "jogging", ci alerg cat pot de tare, pe unde apuc: strada principala, alte strazi, parc. Cu siguranta arat mult mai caraghios decat tine. Dar nu-mi pasa daca se uita cineva ciudat la mine. Ia chiar, ma duc sa mai alerg.

Daca ai serviciu si nu stai degeaba in vacanta, mancatul o data pe zi nu este recomandat, fiindca organismul tau este solicitat iar acea masa o data pe zi nu ii este suficienta, mai ales daca este pe fuga sau impusa, nu iti face nici placere nici nu te hraneste sanatos.

Dietele astea de vacanta, cand faci eforturi relativ mici si controlate, sunt diferite de stilul de viata a unui om activ care merge la birou la 8-9 si se intoarce acasa la 7-8. Nu te poti baza pe o singura masa, fiindca hrana necorespunzatoare te face sa iti fie mereu foame si sa nu te poti gandi decat la asta, de unde si sentimentele de vina. Si e normal sa fie asa fiindca serviciul te solicita fizic dar mai ales psihic, iar hrana corespunzatoare este esentiala pt ca organismul sa nu clacheze sau sa te resimti pe termen lung slabita si cu nervii intinsi la maxim, dar cu kg tot acolo.

Sfatul meu este sa iti pui ordine, singura, in programul de mese. Nu e o solutie sa mananci 1 kg de mere si gata, organismul tau nu traieste cu mere cand face eforturi intelectuale. Da-i ce cere, dar mai putin cantitativ. Respecta un program pe care il ajustezi in functie de rezultate. Nu e o solutie sa te infometezi, fiindca nu slabesti, te imbolnavesti si fizic si psihic. Ai rabdare cu tine si fiecare kg dat jos sa fie o victorie personala, nu te mai compara cu altele ci cu tine cea de dinainte.

Deci mananca sa fii sanatoasa, si slabeste sanatos, fara infometare sau excese. Daca respecti un program minimal dar sanatos, o sa vezi rezultatele, iar metabolismul se va autoregla. Acum cred ca l-ai dat peste cap cu mancatul haotic, fara placere si la nervi. Nu mai fa asa, mananca doar din placere si de foame. Asa este normal sa fie, si o sa vezi ca problemele tale se vor diminua cu timpul.

PS. in WE poti sa manaci o data pe zi, eu asa tind sa fac, fiindca efortul este redus si nu am nevoie de mai mult. Dar nu as putea trai doar cu mere. Am nevoie de o hrana mai variata care sa imi faca placere nu sa ma auto-flagelez, ca sa zic asa, pt ca pe termen lung nu mi-ar face bine la psihic un astfel de tratament culinar.

22BvGab a scris:

Am fost la nutritionist. Mi-a pus un regim care ma depasea.. si cand spun ma depasea , ma refer la faptul ca pe langa ca erau scumpe produsele ce trebuiau achizitionate zlinic, erau preparate ce le detest ( peste, verdeata, ciorbe )

Cat despre barbati.. am un iubit care ma adora asa cum sunt, si oricum vad in ochii lui ca, desi imi spune ca ma iubeste si ca ptr el sunt cea mai frumoasa asa cum sunt, si-ar dori sa am vointa.

Si aici iar intervine treaba cu psihicu', nu pot sa zic ca am o viata sexuala scazuta, dar nici foarte placuta.. am momente in care psihicul imi da "dureri de cap", si nu ma lasa sa-mi fac iubitul fericit.

Nu mananc des!

O repet.. ma simt vinovata si daca iau o gura de apa cu lamaie dar in acelasi timp sunt contienta ca daca ma duc la baie si vomit , nu azi nu maine.. dar peste o vreme ajung sa dau in alte boli.

Cred ca te arunci intr-un subiect ( parintii mei ) in care nu te prea incadrezi.

Daca exista vreo persoana care sa-i judece pentru chestia, cu siguranta nu suntem noi, mai ales tu.

Nu aveau de unde sa stie , ei fiind slabi lesinati cand m-au conceput si dupa nastere, ca eu o sa ajung asa.

Tocmai d-aia am deschis acest topic, tocmai d-aia l-am deschis la psihologie, pentru ca totul pleaca de la psihic, iar eu nu stiu cum sa fac sa trec peste chestia asta si sa incep sa-mi acord putina incredere si sa-mi descopar vointa aia care zace lenesa in mine.

Am spus ca pot sa slabesc, da.. stand nemancata :| acuzandu-ma singura in oglinda ca sunt grasa si ca intr-un final voi ramane singura, fara iubit, fara prieteni, pierduta-n-tr-un pustiu.

Faptul ca nu incerci sa pasezi problema in spatele parintilor tai denota maturitate. Felicitari! :)

Felicitari si pt. barbatul pe care-l ai alaturi! Cred ca n-ar fi rau sa-i ceri sprijinul, daca el te iubeste, asa cum spui, cu siguranta te va incuraja si ajuta.

Cat despre dieta pe care ai urmat-o, care spui ca n-a fost pe placul tau, pt. ca mancarea recomandata nu se incadra intre preferintele tale si era si costisitoare, ce sa zic, poate ca n-ai ales cel mai potrivit nutritionist, unul care sa incerce sa adapteze dieta si gusturilor tale si bugetului tau.

Parerea mea, neavizata, de altfel, e ca tu ti-ai dereglat metabolismul si de-aia eforturile tale in directia slabirii dau gres, de-aia e necesar sa fii ajutata de un specialist. Cred ca odata cu aparitia primelor rezultate incurajatoare (adica odata ce vei constata ca pierzi primele kg) psihicul tau se va imbunatati considerabil si vei capata mai multa incredere in tine.

Iti urez multa bafta! :)

22BvGab a scris:

Cum spune si titlul.. ma lupt cu mine insami si cu ..kilogramele.

...

hello 22BvGab! am sa incerc sa-ti raspund cat mai complet la tot ce ai scris!

asa cum ti-ai dat si tu seama problema ta nu este una aparuta peste noapte si nu este genul de boala impotriva careia sa poti lupta singura penstru ca ea are mai multe componente ; atat fizice cat si emotionale si spirituale pentru ca toata aceasta lupta cu tine de care vorbesti duce la pierderea respectul de sine, sperantelor si increderea ca poti reusi in a invinge aceasta stare. Nu incerca sa te controlezi in ceea ce mananci - iti va accentua acel sentiment de vinovatie chiar daca bei si un pahar cu apa, incearca sa cauti ceea ce te deraneaza in echilibrul tau, ceea ce provoaca acest sentiment.

Exista oameni care au reusit si care acum au trecut de aceasta problema!

Daca crezi ca suferi de o tulburare alimentara ar fi bine sa incepi sa te documentezi despre ce reprezinta boala ta si cum se poate trata. Vindecarea inseamna munca si in general oameni sunt lipsiti de puterea de a se schimba pana incep sa creada ca se pot recupera. Abia atunci, nu fara greutati poti incepe procesul inconfortabil de a face schimbari intentionate in reactiile tale vizavi de viata. Cu siguranta vor exista recidive, momente de nefericire profunda si frica, dar vei descoperi ca daca lucrezi in mod rabdator lucrurile se schimba si totul capata un sens.

Nutritionistii nu sunt o solutie - doar ideea ca ti se pun anumite restrictii pot ruina increderea in tine si in ideea ca vei reusi.

Abc2009ro a scris:

Iar referitor la problema topicului: Mananca cat mai putin, o data pe zi. ...redu mancarea la minim. Ce poate fi mai usor de atat ?

E cel mai prost sfat pe care il poti da unei persoane care ar trebui sa adopte un stil de viata si o alimentatie sanatoasa cat si un raport sanatos cu mancarea. Nu exista doctor sau nutritionist pe planeta care ar fi de acord cu tine. Daca nu te pricepi nu mai da sfaturi din astea la oameni.

Mancatul o data pe zi nu e alimentatie sanatoasa ci infometare.

Naeema a scris:

E cel mai prost sfat pe care il poti da unei persoane care ar trebui sa adopte un stil de viata si o alimentatie sanatoasa cat si un raport sanatos cu mancarea. Nu exista doctor sau nutritionist pe planeta care ar fi de acord cu tine. Daca nu te pricepi nu mai da sfaturi din astea la oameni.

Mancatul o data pe zi nu e alimentatie sanatoasa ci infometare.

Ea vrea sa slabeasca, iar metoda asta functioneaza. Iar in cazul meu nu mi-a adus nicio boala.

Abc2009ro a scris:

Ea vrea sa slabeasca, iar metoda asta functioneaza. Iar in cazul meu nu mi-a adus nicio boala.

Exceptia nu e regula.

Da, am zis si eu intr-un mesaj anterior ca ar putea sa slabeasca asa, dar va trebui sa mentina aceasta infometare mereu. S-o crezi tu ca nu se vor ivi efecte nocive cand iti infometezi organismul in halui ala, alimentandu-l doar o data pe zi, pe timp indelungat sau nelimitat.

Cu timpul, metabolismul incetineste. Astfel de alimentatie face ca masa musculoasa sa scada laolalta cu grasimea. Daca ai impresia ca pierzi doar grasime acumulata te inseli.

Mancatul o data pe zi e solutie temporara, nu una de mentinut o viata intreaga, in general vorbind. Ori fata asta are nevoie de un stil de viata sanatos nu de o solutie rapida temporara, dupa care se va intoarce la exact aceiasi problema pe care crede ea ca o are acum.

Amarena a scris:

Ce iti place sa mananci, exceptand junk food-ul? (porumbul are indice glicemic mare, e de dorit sa-l ocolesti) Cum de sunt atat de multe alimente care nu-ti plac?

Problema ta nu e doar lipsa vointei, din pacate. Dar, pentru ca problemele din cap sunt mai greu de rezolvat si aici, pe forum, nu se vor rezolva.. eu zic sa-ti cauti resursele sa te apuci de slabit.. Odata ce o sa se vada rezultatele, cat de mici, o sa te simti mai increzatoare, mai sigura pe fortele tale, o sa simti ca poti depasi mai usor problemele. O sa fie ca si cum ai invins un monstru. E o satisfactie deosebita.. m-am confruntat si eu cu multe kg in plus.. stiu cum e. E foarte important ca tu ai pe cineva care te sustine si te iubeste. E groaznic sa nu ai pe nimeni, e de doua ori mai greu.

Am citit odata o fraza.. care mi-a ramas pe creier - a moment on the lips, a lifetime on the hips. Pentru una ca mine.. are efect. Si eu am o relatie conflictuala cu haleul.. dar ma straduiesc sa il.. fentez.

Aseara eram oarecum fericita ca-l am langa mine, acum nu-l mai am. M-a rugat sa luam o pauza pentru ca am devenit prea obsedata de mine, de kg mele.. nu mai dorm noaptea.

Plang din orice.. iar acum sunt si mai rau.

Mi-a spus ca ma iubeste, si ma va iubi mereu.. dar am devenit obsedata de mine si le fac rau si celor din jurul meu, celor care tin la mine.

22BvGab a scris:

Aseara eram oarecum fericita ca-l am langa mine, acum nu-l mai am. M-a rugat sa luam o pauza pentru ca am devenit prea obsedata de mine, de kg mele.. nu mai dorm noaptea.

Plang din orice.. iar acum sunt si mai rau.

Mi-a spus ca ma iubeste, si ma va iubi mereu.. dar am devenit obsedata de mine si le fac rau si celor din jurul meu, celor care tin la mine.

Si nu crezi ca are dreptate ? Ai considerat vreodata sa mergi la un psiholog ?