Schimbarea de opinie.

RTFM a scris:

Asta e un comportament pe care eu nu-l inteleg. E ilogic.

Nu, schimbarea pe care o simte in sinea sa, dar ii este frica (de doamne doamne,poate) s-o expuna fatis.

Omul nu e in totalitate rational. E si instincutal.

Nu toti oamenii sunt puternici. Unii sunt "slabi de ingeri". Asa au fost educati, asa s-au format. Desi poate frica aia de doamne doamne poate e justificata. Daca te uiti atent la viata unui om, fiecare "opinie" e platita intr-un fel sau altul. Daca pasesti fara frica si fara sa fii atent dai in groapa si-ti rupi piciorul.

Societatea te impiedica sa devii un individ autonom, pentru ca asta e rolul ei. De fapt, toti la un loc alcatuim societatea, si tendinta e sa ne uniformizam, altfel nu putem sta asa la gramada. De-asta sunt tot felul de manevre si metode prin care sunt ridiculizati si marginalizati outsiderii (adica aia care nu gandesc in tipare). Oamenii au nevoie de modul asta de viata, si pentru el faci sacrificii. Problema e ca multi se adapteaza inainte de a-si da seama ce se intampla cu ei, si nu apuca sa se formeze ca indivizi, ca imediat sunt deja parte din grup. Normal ca asemenea indivizi nu vor avea curajul sa sustina o parere care e diferita, de cele mai multe ori, acesti indivizi nici nu prea au o parere care sa fie diferita, au parerea grupului, si nu neaparat pentru ca ar fi ajuns ei la ea prin cugetare, ci pentru ca asa li s-a cantat. Astia sunt cei la care te refereai, probabil, draga RTMF. Desigur nu toti oamenii sunt asa, unii au curaj sa gandeasca individual, desi in prezenta grupului se adapteaza, altii ies in evidenta si sunt respinsi, altii chiar ies in evidenta, dar intr-un mod social acceptat, iar astia sunt cei mai castigati pentru ca-si manifesta si individualitatea au si suportul grupului. De multe ori astia sunt si lideri. Deci, de-aici ne dam seama ca unii conduc, cei originali, iar ceilalti se supun. Cea mai importanta caracteristica a omului e adaptabilitatea. In functie de nevoile tale, si de lucrurile pe care le poti sacrifica, tu poti face niste alegeri. Si cam atat.

LikeThisPoppy a scris:

Omul nu e in totalitate rational. E si instincutal.

Nu toti oamenii sunt puternici. Unii sunt "slabi de ingeri". Asa au fost educati, asa s-au format. Desi poate frica aia de doamne doamne poate e justificata. Daca te uiti atent la viata unui om, fiecare "opinie" e platita intr-un fel sau altul. Daca pasesti fara frica si fara sa fii atent dai in groapa si-ti rupi piciorul.

Asta e conditionare sociala. Nicio limita in gandire nu e justificabila. Omul are dreptul sa cunoasca, sa gandeasca, sa imagineze si sa faca tot ce vrea cat timp nu sta in coasta altora. Ca societatea are nevoie de oi, e alta problema. Dar nu inseamna ca e justificabil.

Renaissance a scris:

Asta e conditionare sociala. Nicio limita in gandire nu e justificabila. Omul are dreptul sa cunoasca, sa gandeasca, sa imagineze si sa faca tot ce vrea cat timp nu sta in coasta altora. Ca societatea are nevoie de oi, e alta problema. Dar nu inseamna ca e justificabil.

Eu ma refeream la altceva.

LikeThisPoppy a scris:

Eu ma refeream la altceva.

Da, te gandeai ca se poate explica starea in care se afla ei, si da, e adevarat. Dar nu inseamna ca e singura cale posibila. Orice om are dreptul sa gandeasca liber. Dar mediul nu-l lasa, si parca nu ar fi de-ajuns, se mai limiteaza si singur. De fapt e nevoie ca mediul sa limiteze doar la inceput, apoi omul pastreaza singur povara in spinare, orice i-ai arata si i-ai dovedi ulterior. E vorba de niste "parghii" emotionale care il ancoreaza in anumite opinii sau idei. Fara o analiza mai atenta, el ramane asa, surd la glasul ratiunii. Omul e o fiinta emotionala, si tocmai asta e punctul lui slab. Emotia e usor de manipulat, ratiunea mai greu.

Da Renaissance, cam asa stau lucrurile. De asta spun ca intotdeauna exista o cale de mijloc, in care societatea si indivizii care o formeaza se pot tolera si accepta; ba chiar ar fi poate mai usor daca fiecare si-ar asuma parerile si n-ar mai fi atata ipocrizie. Pentru ca se simte. Atunci cand convingerile unui om ii sunt inoculate si nu sunt tocmai in acord cu convingerile proprii, se simte; si falsitatea si ipocrizia si frustrarea lui ca individ.

RTFM a scris:

Atunci cand convingerile unui om ii sunt inoculate si nu sunt tocmai in acord cu convingerile proprii, se simte; si falsitatea si ipocrizia si frustrarea lui ca individ.

Ba chiar pute de la o posta. Si frustrarea tot la nivel social apare cel mai des. Omului i se tot canta niste lucruri inca din fasa. Ca trebuie sa aiba aia, aia, aia, ca daca nu fug toti de el, e barfit, e ratat, paria, si nu mai stiu cum. Omul evident ca face tot ce poate pentru a se implini pe planurile asta, fara sa se gandeasca o clipa daca el chiar are nevoie de prostiile astea. Si asa se instraineaza omul de el insusi si trudeste in gol. Si cand lupti pentru ceva ce nu te motiveaza, cum poti sa reusesti ? Nu vei reusi, si se instaleaza frustrarea. Frustratii sunt pretutindeni : oameni care cred ca fericirea lor sta intr-un partener atractiv, intr-o masina luxoasa, in niste haine de firma, si tot asa. Niste oameni care isi cunosc prea putin nevoile reale si prea mult pe alea dictate. Mai e de mirare ca suntem o societate de consum, si ca aruncam la gunoi lucruri pentru care in evul mediu s-ar fi ucis ?

Ce bine ar fi daca ne-am accepta ca oameni, ca opinii, si am lasa la o parte intoleranta si viziunea ingusta dictata de altii.

Renaissance a scris:

Da, te gandeai ca se poate explica starea in care se afla ei, si da, e adevarat. Dar nu inseamna ca e singura cale posibila. Orice om are dreptul sa gandeasca liber. Dar mediul nu-l lasa, si parca nu ar fi de-ajuns, se mai limiteaza si singur. De fapt e nevoie ca mediul sa limiteze doar la inceput, apoi omul pastreaza singur povara in spinare, orice i-ai arata si i-ai dovedi ulterior. E vorba de niste "parghii" emotionale care il ancoreaza in anumite opinii sau idei. Fara o analiza mai atenta, el ramane asa, surd la glasul ratiunii. Omul e o fiinta emotionala, si tocmai asta e punctul lui slab. Emotia e usor de manipulat, ratiunea mai greu.

Atata timp cat nu vb despre ceva concret fiecare se gandeste la altceva. Eu nu sunt de acord cu a-i spune unuia care poarta cutit la cingatoare, ca-l consider un idiot, doar ca sa nu fiu "ipocrita"..... e ca atunci cand mama spune copilului ca nu are voie sa se joace pe langa aragazul pe care fierbe oala sau sa atinga soba incinsa. Sunt limitari impuse spre binele individului.

LikeThisPoppy a scris:

Atata timp cat nu vb despre ceva concret fiecare se gandeste la altceva. Eu nu sunt de acord cu a-i spune unuia care poarta cutit la cingatoare, ca-l consider un idiot, doar ca sa nu fiu "ipocrita"..... e ca atunci cand mama spune copilului ca nu are voie sa se joace pe langa aragazul pe care fierbe oala sau sa atinga soba incinsa. Sunt limitari impuse spre binele individului.

Ei, sa fim seriosi, sunt si exceptii poate. Dar de ce e musai sa ne aruncam in extreme? Discutam despre expunerea propriilor pareri in general, nu in situatii de viata si de moarte

LikeThisPoppy a scris:

Atata timp cat nu vb despre ceva concret fiecare se gandeste la altceva. Eu nu sunt de acord cu a-i spune unuia care poarta cutit la cingatoare, ca-l consider un idiot, doar ca sa nu fiu "ipocrita"..... e ca atunci cand mama spune copilului ca nu are voie sa se joace pe langa aragazul pe care fierbe oala sau sa atinga soba incinsa. Sunt limitari impuse spre binele individului.

Nu exista limitari impuse spre binele individului. Individul crescut sanatos, si educat in a gandi liber si a analiza problemele la rece nu are nevoie de limitarile altuia. De ce trebuie sa stie altul ce e mai bine pentru tine ? Ia exemplul religiei. Din intentia de-a limita pe altii pentru binele lor, au fost transformati in "sclavii" Domnului, oameni pentru care si viata e un pacat. Nimeni nu are dreptul sa te limiteze in gandire. Limitarile pe care le aplica parintii copiilor mici, nu sunt limitari de gandire, pentru ca acei copii inca nu au un nivel de constientizare ridicat ca sa stie singuri care e problema.

AIci e problema : in educatie se pune accent pe conditionare, pe limite, nu pe intelegere ! Daca omul intelege singur, nu mai trebuie limitat. In schimb, daca il limitezi nu faci decat sa-l conditionezi, sa-i limitezi realitatea. Intelegerea si constientizarea trebuie sa primeze conditionarilor. Un om conditionat sa iubeasca (de religie, de exemplu) nu va iubi niciodata ca un om care intelege si simte iubirea descoperita pe cont propriu. Suntem copiii conditionarilor. Daca propaganda e destul de puternica, conditionarea se poate muta de colo colo. Astfel ca iubitorii de crestini mai dadeau foc la oameni in piata publica. Asta e conditionarea, e dobitocire, nu evolutie. Consider ca toate relele societatii actuale se datoreaza din prea putina intelegere, si prea multa limitare pentru "binele" nostru. Nimeni nu stie binele pentru tine, acel bine individual, bazat pe valorile tale sufletesti.

RTFM a scris:

Ei, sa fim seriosi, sunt si exceptii poate. Dar de ce e musai sa ne aruncam in extreme? Discutam despre expunerea propriilor pareri in general, nu in situatii de viata si de moarte

Pai e cam acelasi lucru. Daca-i spun sefei ca o consider proasta si urata, pot sa-mi si iau zborul. Risc sa ajung in strada, sa mor de foame... na, ca tot la aextreme ajung!

Si totusi n-a fost o problema de viata si de moarte...

Iar daca nu despre astfel de opinii discutam, nu inteleg care e problema in a le exprima. Cu totii ne exprimam opiniile caldute, vagi sau care nu produc rupturi.

Societatea asta nu de opinii are nevoie ca e plina de ele, e plina de teoreticieni, ci de alt fel de acte, mai umane si mai putin individualiste.