Schimbarea de opinie.

RTFM a scris:

Este oare chiar atat de gresita schimbarea opiniei in momentul in care e foarte clar ca nu mai e in concordanta cu realitatea? Sau e mai bine sa ne mentinem convingerile, chiar si eronate, numai asa, de dragul ''loialitatii''?

Nu cred ca este vba de "loialitate" ci de identitate. Omul interior este omul cu opinii. Exista opinii care formeaza structura ta interioara (mintala, spirituala/sufleteasca)de baza si opinii ramururi sau frunze care se pot rupe, cadea, schimba fara ca structura de baza sa fie afectata. Deci doar opiniile de "suprafata" pot fi inlocuite. Daca incerci sa intri si sa le zdruncini pe cele din structura risti sa-ti pierzi identitatea intr-unul din cele mai grave sensuri.

Indigo 1 a scris:

si cum ai vedea tu sa traiesti fara aceasta societate?

Tu vorbesti de extreme.Eu de-a lungul vietii am invatat ca intotdeauna exista cale de mijloc. Societatea, in intregul ei, nu este (inca) un calau care iti taie capul daca o contrazici. Problema nu e a societatii ca intreg, ci a fiecarui individ caruia ii e frica sa-si spuna si sa-si asume parerile. In societate sunt grupuri si grupuri. E imposibil sa nu gasesti macar inca un individ cu mentalitate apropiata. Iar daca nu, atunci relatiile cu societatea se pot limita in asa fel incat sa nu intri in conflict. Asta se poate face foarte usor daca iti expui parerile tale si esti dispus in acelasi tim sa accepti si sa tolerezi si parerile altora, fara sa ''te dai'' un atotstiutor care are intotdeauna dreptate.

RTFM a scris:

Bun, cauzele sunt multe si variate. Dar solutiile?

Sa nu existe niciun context in care oamenii sa constientizeze utilitatea schimbarii de opinie? Ei tin de parerile lor pana la sacrificiu si nu accepta sub nicio forma ca ar putea fi gresite. Multi spun:'' eu cred cu adevarat in ideile mele''. Eu nu cred ca e in totalitate adevarat. Se vede, se simte cand oamenii tin de o parere numai pentru ca are...''vechime'' in mintea si convingerile sale si se straduieste din rasputeri sa caute mereu argumente (ilogice si ridicole uneori) care sa o sustina.

Daca ne referim la opinii verificabile, referitoare la lucruri concrete si evident gresite, atunci e o problema mai adanca ce nu tine nici de loialitate, nici de identitate.

RTFM a scris:

La ''credinciosi'' nici n-am de gand sa ma refer.Acolo indobitocirea e imensa.Ma refer bineinteles la habotnici si nici nu poate fi vorba sa-si schimbe vreodata opiniile.

Dar de ce e asa musai sa si le schimbe?

LikeThisPoppy a scris:

Daca ne referim la opinii verificabile, referitoare la lucruri concrete si evident gresite, atunci e o problema mai adanca ce nu tine nici de loialitate, nici de identitate.

Ma refer la acele opinii de care oamenii se tin cu dintii...din inanitie probabil, dar cu care dupa un timp nu mai sunt de acord cu adevarat. Eu am intalnit multe cazuri in care falsitatea ''crezurilor'' lor este evidenta. Ma enerveaza faptul ca nu au curajul sa-si asume propriile lor pareri in loc sa se amageasca la nesfarsit.

RTFM a scris:

Nu, societatea e cea care trebuie sa tolereze si sa accepte parerile tuturor, nu sa impuna.

Ar iesi o varza. Tendinta e de uniformizare, ca de aia e un tot. Altfel vb de societati... mii si milioane de microsocietati.

LikeThisPoppy a scris:

Dar de ce e asa musai sa si le schimbe?

Nu e in niciun caz musai sa si le schimbe. E musai sa accepte si sa-si asume asume schimbarea atunci cand aceasta se produce. Problema nu e ca nu se schimba, ci ca nu au curaj sa accepte schimbarea nici fata de ei insisi.

RTFM a scris:

Ma refer la acele opinii de care oamenii se tin cu dintii...din inanitie probabil, dar cu care dupa un timp nu mai sunt de acord cu adevarat. Eu am intalnit multe cazuri in care falsitatea ''crezurilor'' lor este evidenta. Ma enerveaza faptul ca nu au curajul sa-si asume propriile lor pareri in loc sa se amageasca la nesfarsit.

Ba si le asuma daca zici ca nu mai sunt de acord cu ele cu adevaratr, dar nu recunosc asta fata de altii. Sunt oameni care odata intrati in hora o duc pana la capat chiar si cu poticniri, chiar si atunci cand jocul de picioare nu mai corespunde cu ritmul muzicii.

RTFM a scris:

Nu e in niciun caz musai sa si le schimbe. E musai sa accepte si sa-si asume asume schimbarea atunci cand aceasta se produce. Problema nu e ca nu se schimba, ci ca nu au curaj sa accepte schimbarea nici fata de ei insisi.

Care schimbare, cea impusa de altii, de societate?

LikeThisPoppy a scris:

Ar iesi o varza. Tendinta e de uniformizare, ca de aia e un tot. Altfel vb de societati... mii si milioane de microsocietati.

Atata timp cat nu se incalca legea, nu conteaza cata si ce fel de varza iese. Fiecare are dreptul la opinie si are dreptul sa si-o schimbe atunci cand considera ca e gresita. Nu sa-i fie teama sa vorbeasca, pt ca, vezi doamne, il exclude societatea

RTFM a scris:

Atata timp cat nu se incalca legea, nu conteaza cata si ce fel de varza iese. Fiecare are dreptul la opinie si are dreptul sa si-o schimbe atunci cand considera ca e gresita. Nu sa-i fie teama sa vorbeasca, pt ca, vezi doamne, il exclude societatea

Exact, atata timp cat nu incalca legea, dar exista si legi nescrise...

In rest, problema fiecaruia daca are curaj sa vb sus si tare despre ceea ce crede sau gandeste. Cu toate ca si aici e de discutat...

LikeThisPoppy a scris:

Ba si le asuma daca zici ca nu mai sunt de acord cu ele cu adevaratr, dar nu recunosc asta fata de altii. Sunt oameni care odata intrati in hora o duc pana la capat chiar si cu poticniri, chiar si atunci cand jocul de picioare nu mai corespunde cu ritmul muzicii.

Asta e un comportament pe care eu nu-l inteleg. E ilogic.

Care schimbare, cea impusa de altii, de societate?

Nu, schimbarea pe care o simte in sinea sa, dar ii este frica (de doamne doamne,poate) s-o expuna fatis.