Credeti in religii?

M:) a scris:

Filozofiile care nu au acoperire in realitate, nu sunt bune. E acelasi lucru cu matematica abstracta (cu abstractizarea, nu cu matematica in sine), care nu corespunde realitatii. E doar fantezie.

Nu pot să cred că ai scris asta.

M:) a scris:

Crestinismul nu cere credinta oarba, ci cere credinta sub forma de INCREDERE

Nu e dec

Marinel a scris:

1 nu implică neapărat 2. De exemplu, există oameni care ignoră existenţa "judecăţii". Nu toată lumea este creştină.

Sunt si oameni care ignora judecata dar odata pe an tot isi dau o palma peste frunte si se intreaba: daca drumul pe care merg e gresit si ceeace am ignorat e adevarata cale?

Marinel a scris:

3. Să zicem că un ateu crede o dată pe an că există o "judecată de apoi", să zicem că este aşa, mai "nevricos" şi are coşmaruri noaptea aceea, apoi îi trece şi îşi vede de treabă.

Un credincios care crede în fiecare zi, sau măcar o dată pe săptămână în "judecată" va avea coşmaruri mereu, pentru că religia îi inoculează mereu sentimentul vinovăţiei.

Nu chiar, cosmarul ateului vine din faptul ca neaga realitatea, nu atunci cand o recunoaste.

Atunci cand crede ca exista judecata ii aspar cosmarurile ziua.

Noaptea ii apar atunci cand o neaga, pentru ca atunci sufletul si constiinta sunt eliberate de subjugarea mintii care doarme. Si sufletul nu are tendinta de a se minti, ci vazandu-se indepartat de la Dumnezeu si apropiat de Iad, striga, se zbate, adica genereaza un cosmar pentru trupul posesor.

Marinel a scris:

Eşti un păcatos care trebuie să sufere cele mai cumplite chinuri.Vei avea veşnic coşmaruri, chiar cu ohii deschişi: Ia priveşte aici:

Este adevarat, dar Hristos a zis: ceea ce e cu neputinta la om e cu putinta la Dumnezeu, si: Cere-ti si vi se va da, si : Indrazniti, Eu am biruit lumea. si: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, cine crede in mine are viata vesnica etc.

Si daca sufletul e indreptat catre Hristos, El e cel care il mangaie si-i vine in ajutor, si-L alina.

_altul a scris:

Sunt si oameni care ignora judecata dar odata pe an tot isi dau o palma peste frunte si se intreaba: daca drumul pe care merg e gresit si ceeace am ignorat e adevarata cale?

Bineinteles ca te referi la faptul ca drumul deschis de religie este unul care duce la pierzania ratiunii si a contactului cu realitatea palpabila, iar calea ignorata este cea a omului lucid si responsabil pentru faptele sale!

Marinel a scris:

Nu pot să cred că ai scris asta.

Am spus-o mereu. Poate nu s-a inteles destul de exact in trecut, sau poate nu se intelege acum. Tot ceea ce nu corespunde realitatii, ceea ce se constata a fi contrar realitatii nu este bun. Totusi, exista problema ca nu toti inteleg realitatea pana la acelasi punct, prin urmare exista lucruri pe care unii le inteleg, chiar le percep, dar pentru altii sunt inexistente pana nu ajung si ei eventual sa inteleaga.

Marinel a scris:

Nu e decât o diferenţă de termeni, nu de sens. Dacă ai încredere în cineva, poţi să te legi la ochi şi să te laşi condus de celălalt.

Exista o diferenta de sens, deoarece credinta sub forma de incredere nu implica legarea la ochi, ci doar increderea ca directia este corecta. Am facut analogie cu stiinta moderna, care este acelasi lucru. Studentii au credinta in instructori care ii duc pe calea cea buna si le deschid mai mult ochii. La fel religiosii au credinta in instructori ca ii duc pe calea cea buna si le deschid mai mult ochii.

Faptul ca aceasta credinta sub forma de incredere si speranta s-a deformat in credinta oarba si ignoranta, tine de denaturarea lucrurilor. Se observa o denaturare similara (chiar daca mai mica) si in stiinta moderna. Toti oamenii tind spre credinta oarba si nu fac eforturi suficiente pentru a intelege mai corect lucrurile, preferand sa adopte lucruri deja explicate, fara sa gandeasca si reanalizeze singuri, fara sa constate si sa decida singuri cu propria ratiune care detalii sunt corecte si care sunt false si de ce si cum.

Este adevarat ca stiinta moderna are mai multi "pastori" buni in domeniul ei, decat are religia in domeniul ei. Dar poate datorita faptului ca subiectul religiei, Dumnezeu este mult mai complex, greu de inteles si delicat. Pe Dumnezeu nu-l poti intelege prin formule, ci doar printr-o indreptare si perfectionare (foarte mari din perspectiva omului obisnuit) a propriei persoane.

Marinel a scris:

Deci recunoşti că cineva care urmează calea raţională a ştiinţei este deasupra creştinilor?

Calea crestinilor este 100% rationala, cu conditia sa fie inteleasa pas cu pas, intelegere insotita si care se produce doar odata cu perfectionarea de sine.

Marinel a scris:

Tu consideri că prin raţiune ajungi la cunoaşterea lui Dumnezeu. Dacă vei privi mai atent, vei vedea că de fapt, urmând această cale marea majoritate a oamenilor se depărtează de religii.

Aceasta departare a maselor de religie se datoreaza:

1) majoritatii care nu-si pune probleme existentiala si merge odata cu valul. Acestia nu vor fi interesati nici de Dumnezeu, nici de Teoria unificata a universului, ci doar sa treaca mai usor prin viata.

2) celor care nu au gasit explicatii rationale in religie, datorita lipsei de personal calificat care i-au indus in eroare in loc sa-i indrume, sau datorita unor probleme personale, deoarece anumite neintelegeri creaza conflicte mentale.

-----------------------

Consideram un om care tinde sa fie rational, dar provine dintr-un mediu "orb" - credinta oarba.

1) omul este orb, religios, crede, dar nu stie, nu intelege.

2) se creaza conflict rational, omul tinde spre rational -> descopera stiinta moderna

3) stiinta moderna creaza conflict rational -> descopera adevarata fatza a religiei. (daca nu cumva intepeneste in credintele stiintei moderne si nu continua sa cerceteze si in exterior)

Marinel a scris:

Singurul lucru pe care îl mai poţi spune este că ei se înşeală şi doar tu şi câţiva "sfinţi" înţelegeţi realitatea.

Exact. Majoritatea oamenilor se inseala. Eu pricep foarte putine, sfintii in schimb inteleg pana la schimbarea fizica a insasi perceptiei, deoarece realitatea fizica nu este doar aceea de care majoritatea este constienta, ci exista o parte pur si simplu invizibila perceptiei omului obisnuit, si pe care poate ajunge sa o perceapa - si totodata sa devina sfant - doar daca se indreapta pe sine, daca-si indreapta subconstientul mental si il face conform realitatii in care traieste.

Marinel a scris:

Este treaba ta, dar nu poţi convinge pe nimeni în acest mod.

Nu incerc sa conving pe nimeni, dimpotriva, ma folosesc de discutii pentru a intelege eu insumi mai corect realitatea din (considerand) tot ceea ce este gresit, "sapand" toate detaliile conceptuale, individuand erorile (irationalul si neconformul cu realitatea) si indreptandu-le in propriul meu subconstient. O simpla tehnica. As putea spune "multumesc" tuturor celor care expun perspective, chiar gresite fiind, deoarece invat constant din toate greselile pe care le observ. Niciodata nu contrazic orbeste, niciodata nu sustin orbeste un punct de vedere - ceea ce nu se poate spune in general despre oameni.

Marinel a scris:

Oricum, multe dispute de aici sunt datorate înţelegerii diferite a termenului ateu.

Există un anumit înteles, restrictiv, la care te-ai referit de câteva ori, fără să explici, şi anume cel de persoană care neagă a priori existenţa lui Dumnezeu. Este adevărat, o asemenea afirmaţie necesită o demonstraţie, care nu poate fi elaborată.

Dar Renaissance, Vemans şi ceilalţi s-au referit la un al doilea sens: de persoană care nu are nevoie de ideea de Dumnezeu pentru a explica lumea. În acest caz, ei nu trebuie să prezinte justificări ale existenţei sau inexistenţei lui Dumnezeu. Pur şi simplu, este ceva neesenţial. În acest sens, toţi oamenii de ştiinţă de la Francis Bacon încoace, sunt atei, pentru că ei nu justifică nimic prin "Deus ex machina", chiar dacă, în afara modului în care ei văd funcţionarea lumii, unii nu exclud complet posibilitatea existenţei lui Dumnezeu.

Aici este dracul care-si baga coada in punctele cheie ale mersului lumii. Este o discutie prea lunga pentru a o deschide acum. Ar face subiectul unui topic dedicat, altfel nu ajungem prea departe in intelegerea corecta a acestui aspect.

Pippo a scris:

Exista o diferenta de sens, deoarece credinta sub forma de incredere nu implica legarea la ochi, ci doar increderea ca directia este corecta. Am facut analogie cu stiinta moderna, care este acelasi lucru. Studentii au credinta in instructori care ii duc pe calea cea buna si le deschid mai mult ochii. La fel religiosii au credinta in instructori ca ii duc pe calea cea buna si le deschid mai mult ochii.

Este adevarat ca stiinta moderna are mai multi "pastori" buni in domeniul ei, decat are religia in domeniul ei. Dar poate datorita faptului ca subiectul religiei, Dumnezeu este mult mai complex, greu de inteles si delicat.

Nu din această cauză, ci pentru că

Marinel a scris:

Nu din această cauză, ci pentru că

Pippo a scris:

Rezultatele religiei sunt discutabile datorita faptului ca sunt foarte putini instructori buni si datorita faptului ca operatia tine atat de doctor cat si de pacient.

Cunoaşterea este o activitate conştientă destinată luării unor decizii corecte.

Există trei moduri de cunoaştere a realităţii: religia, filosofia şi ştiinţa.

Religa a avut suficient timp pentru a demonstra că este o cale viabilă spre cunoaştere, după ce a lichidat orice concurenţă.

Dacă ar fi avut succes, nu am fi avut nevoie de ştiinţă, nici de filosofie.

Marinel a scris:

Cunoaşterea este o activitate conştientă destinată luării unor decizii corecte.

Există trei moduri de cunoaştere a realităţii: religia, filosofia şi ştiinţa.

Nu, este o diviziune gresita. Nu exista trei moduri de cunoastere a realitatii, ci doar doua.

1) cunoasterea si indreptarea de sine - prin care realitatea devine tot mai cunoscuta in mod direct, experimentabil pana la puncte care depasesc imaginabilul omului obisnuit, neindreptat - aceasta cunostere o propovaduieste (sau ar trebui sa o propovaduiasca mai corect) religia. Cunoasterea de sine foloseste si implica cunosterea stiintifica obiectiva care este un rezultat al maririi cunoasterii de sine. In scoala, omul se indreapta pe sine insusi pana la un punct - chiar daca indirect - pentru a-si dezvolta cunoasterea stiintifica.

2) cunoasterea obiectiva a lumii = stiinta (stiinta ar trebui sa reprezinte descrierea rationala si obiectiva a existentei doar a lucrurilor ce corespun exact realitatii) - desi avem o problema iarsi, ca insasi stiinta nu poate fi inteleasa dincolo de un punct fara indreptare de sine, deci fara cunosterea religioasa.

---------------------------

Cunoasterea filozofica sau pur rationala este acelasi lucru cu stiinta cat timp corespunde realitatii, altfel este doar fantezie.

---------------------------

Nu exista in realitate diviziunea in 3. Doar doua posibilitati de cunostere are omul: directa, prin indreptarea de sine a mintii, lucru ce face posibila depasirea a insusi geniului pana la inimaginabil (dpdv al omului obisnuit), si cunoasterea obiectiva a lumii (care se identifica cu stiinta si de care stiinta moderna s-a rupt din ambitia de a nega religia si importanta cunoasterii de sine) - stiinta care este totodata limitata si se autolimiteaza daca nu este insotita de dezvoltarea cunoasterii de sine.

Cunoastera de sine si cunoasterea stiintifica se impletesc, nu se poate una fara alta.

Marinel a scris:

Religa a avut suficient timp pentru a demonstra că este o cale viabilă spre cunoaştere, după ce a lichidat orice concurenţă.

Dacă ar fi avut succes, nu am fi avut nevoie de ştiinţă, nici de filosofie.

Of... n-am avea nevoie de mai nimic de fapt... ci doar sa nu mai fim ceea ce nu suntem.

Fara religie, fara adevar si cunoastere si indreptare de sine, lumea nu poate face decat POC.

Pippo a scris:

Nu, este o diviziune gresita. Nu exista trei moduri de cunoastere a realitatii, ci doar doua.

Cunoastera de sine si cunoasterea stiintifica se impletesc, nu se poate una fara alta.

Da, depinde de criteriul de clasificare folosit. Tu te raportezi la modul

Adresez o intrebare tuturor credinciosilor : cat de dezinteresata este credinta voastra ?

Incercati sa fiti cinstiti cu voi insiva 8)