Început de Arc-en, Mar 1 mai 2012 · 516 răspunsuri · 29.302 vizualizări
VEMANS a scris:Adresez o intrebare tuturor credinciosilor : cat de dezinteresata este credinta voastra ?
Incercati sa fiti cinstiti cu voi insiva 8)
Normal, credinciosii au interesul sa-si salveze sufletul, exact asta si promite religia. Dar chiar si la nivelul inalt de sfintenie exista interes, in special interesul de a descoperi tot mai mult din Adevar pe langa acela de a salva restul lumii in masura posibilitatilor.
Pippo a scris:Normal, credinciosii au interesul sa-si salveze sufletul
De la ce sa-l salveze?
Black velvet a scris:De la ce sa-l salveze?
De la ce l-ar putea salva?! De la degradare si ulterioara suferinta (adica de la iad) atat in timpul vietii cat si dupa moarte.
Dar nu cred ca multi sunt constienti de prea multe. Se merge cu valul (valul creat de Isus, apropo).
. a scris:Adresez o intrebare tuturor credinciosilor : cat de dezinteresata este credinta voastra ?
Incercati sa fiti cinstiti cu voi insiva 8)
Exceptionala intrebare !
Absolut niciunul.
Toti spera sa ajunga in Rai , sustinand ca il iubesc pe Isus.
Nu am auzit niciun credincios sa spuna ca nu-i pasa de Iad sau Rai, de viata vesnica, dar ca il iubeste in continuare pe Isus.
. a scris:Normal, credinciosii au interesul sa-si salveze sufletul, exact asta si promite religia. Dar chiar si la nivelul inalt de sfintenie exista interes, in special interesul de a descoperi tot mai mult din Adevar pe langa acela de a salva restul lumii in masura posibilitatilor.
Daca exista interes, cum mai ramane cu iubirea neconditionata fata de Creator?
De ce gandesc ei ca ar putea salva lumea, daca cei alesi sunt cunoscuti deja?
Pippo a scris:De la degradare si ulterioara suferinta (adica de la iad) atat in timpul vietii cat si dupa moarte.
Daca esti om, in adevaratul sens al cuvantului, n-ai cum sa te degradezi in niciun fel, deci nu iti foloseste nicio religie si niciun zeu sau dumnezeu. Pacatosii doar, spera ca prin rugaciuni sa li se stearga faptele reprobabile... speranta desarta!
5 o a scris:Daca exista interes, cum mai ramane cu iubirea neconditionata fata de Creator?
Asta este un lucru care poate fi inteles putin mai tarziu, pe masura ce il cunosti mai bine pe Creator.
Se poate spune ca ceea ce incepi sa cunosti si este bun si placut, incepi sa iubesti. La fel incepi sa iubesti si Creatorul, initial prin creatia Sa, apoi in mod direct odata cu sfintenia, atunci cand Creatorul se reveleaza si se creaza o legatura si interactiune personala intre sfant si Creator.
Exista doua posibilitati: fie vorbesti din experiente -si in cazul asta esti un sfant(!) -exclus,as zice eu.
Fie faci speculatii,sau repovestesti chestii citite pe undeva...si in cazul asta,mai bine ai tacea.
Black velvet a scris:Daca esti om, in adevaratul sens al cuvantului, n-ai cum sa te degradezi in niciun fel, ...
Degradarea poate veni ca un hot chiar si pentru unii dintre cei mai buni oameni. Ca un drog, ca o delasare treptata.
Am stat si eu pe ganduri daca de la un punct in sus nu s-ar mai pune problema de cadere in degradare. Si nu stiu exact, deoarece pana unde vad si inteleg, pericolul degradarii exista daca te lasi prada caderii treptate. Precum un drog, azi putin, maine putin, din om-Om oricine poate ajunge la nebunie, doarece subcontientul, precum poate fi indreptat, la fel poate fi si strambat. - considera ca indreptarea spre Om este indreptarea subconstientului, pe care il poti si scapa de sub control sau deprograma (schimba programarea cu una falsa) - iar realitatea se denatureaza apoi din nou in perceptia ta.
Considera ca nu este necesar sa fii religios sau credincios pentru a intelege despre am vorbit mai sus.
Dar daca viata este mai mult decat ceea ce pare, decat existenta aici pe pamant, iar moartea este doar un macaz, atunci avem o problema in cazul in care subconstientul deformat il ducem cu noi dupa moarte.
Arcangelo a scris:Exista doua posibilitati: fie vorbesti din experiente -si in cazul asta esti un sfant(!) -exclus,as zice eu.
Fie faci speculatii,sau repovestesti chestii citite pe undeva...si in cazul asta,mai bine ai tacea.
Nu sunt sfant. Vorbesc partial din experienta, partial din ceea ce inteleg teoretic dincolo de experienta. Speculatii excluse. Nu am reprodus din carti. Multumesc, deci pot vorbi :)
Editat Mie 27 iun 2012 22:58
. a scris:Asta este un lucru care poate fi inteles putin mai tarziu, pe masura ce il cunosti mai bine pe Creator.
Se poate spune ca ceea ce incepi sa cunosti si este bun si placut, incepi sa iubesti. La fel incepi sa iubesti si Creatorul, initial prin creatia Sa, apoi in mod direct odata cu sfintenia, atunci cand Creatorul se reveleaza si se creaza o legatura si interactiune personala intre sfant si Creator.
Ideea era iubirea neconditionata.
Adica, sa il iubesti chiar daca mergi in Iad.
Ca doar nu il iubim numai pentru promisiunea vietii vesnice.
Apoi, sunt siguri credinciosii ca iubirea fata de el este spontana sau vine DOAR din frica? Frica de Iad - la ea ma refer.
Editat Mie 27 iun 2012 23:03
5 o a scris:Nu am auzit niciun credincios sa spuna ca nu-i pasa de Iad sau Rai, de viata vesnica, dar ca il iubeste in continuare pe Isus.
in cazul asta ar fi fost sfant. :D