Iată o declarație de ateu: concepție şi nu percepție (şi consemnare a unor fapte din trecut). Sau lasă loc, totuşi, unui Dumnezeu interior?
Chiar şi concepția Divinității necesită un tipar psihic înclinat şi chiar pregătit. Înclinarea se poate că este rezultatul selecției genetice. Dar chiar şi atunci, partea cu pregătirea ar favoriza teoria creaționistă.
Religia pare a fi o necesitate vitală la nivel de specie umană, nu doar o curiozitate.
Religia din Biblie tratează un subiect extrem de serios: calea naturală a speciei umane către extincție şi încearcă să ofere modul în care s-ar putea salva, totuşi.
Salvarea speciei umane necesită ca o lege să fie respectată de oameni, legea necesită o verticală socială pentru a fi respectată. Şarpele/Satana reprezintă abuzul care corupe verticala, distruge legea şi face loc înclinației naturale către extincție.
O entitate numită Dumnezeu, din poziția Sa de creator al vieții pe Pământ şi extraterestru, luptă împotriva corupției căutând, prin eugenie combinată cu legi, să formeze societatea umană incoruptibilă.
Succesul Său este limitat, ca să nu zic că nu a reuşit defel, cu toate că a mers foarte departe cu intervenționismul (de exemplu: potopul). Totuşi, noi putem învăța din istoria acestor experimente. Căci încă ne mai putem salva, teoretic. Şi Biblia a fost clară, imo: dacă nu o facem noi, nu o poate face nici chiar Dumnezeul extraterestru.