Odata ce ai credinta nu mai intelegi nimic, crezi. Eu nu inteleg la ce fel de credinta te referi, orice credinta ca e oarba sau nu e un factor limitativ. Cu toate astea credintele sunt utile in multe cazuri. Fara credinta ca focul arde, te-ai parli mereu in mod inutil ca sa-ti dovedesti asta. Deci credinta consolideaza realitatea prin cumularea unor experiente in urma carora ai tras o concluzie. Dar in niciun caz credinta nu trebuie sa preceada experienta (intelegerea) pentru ca odata credinta acceptata fara dovezi, realitatea ta se deformeaza, toate rationamentele tale pleaca de la ceva care poate fi inexistent, adica devin nule.
Niciun adevar de natura obiectiva nu are nevoie sa fie crezut. El trebuie demonstrat. Altfel, se incalca legea cauza-efect. Credinta trebuie sa fie efectul, nu cauza. Daca vorbesti de credinte acceptate la nivel emotional, aia e alta treaba si nu ma intereseaza. Nu ai nevoie sa crezi in legile lui Newton pentru a le intelege. Le intelegi, apoi crezi. Asta e demersul.
