Finnian a scris:Nimeni nu poate trai cu nasul 24 de ore din 24 in aceasta realitate urata intrucat nu ar supravietui psihic, asa ca, fireste, ne bucuram de tot ce putem, toate lucrurile mari si mici, evoluand ca oameni. Traim cum stim si cum am fost invatati, cu evadarea si ocazionala superficialitate aferenta - e imperios necesar pentru mentinerea echilibrului psihic. Si cei care cauta constant sa inteleaga mai mult fac asta, si ei se refugiaza in viata de familie, sunt optimisti ca orice om, sunt idealisti, viseaza, se bucura, savureaza arta, frumosul, au simtul umorului, au capacitatea de a se detasa temporar.
Foarte corect
. Toti avem nevoie de doza de confort pe care o gasim in familie, prieteni, cartile citite, filmele vazute, in general de momentele in care gasim placerea in universul mic al existentei noastre (si vreau sa precizez ca "mic" aici nu are caracter peiorativ).
Tot la fel de adevarat este ca unii fug complet in lumea de plastic creata de entertainmentul facil. Asta este o extrema.
Cealalta extrema este reprezentata de cei care cred orbeste in toate teoriile (conspirationiste sau ne- ) dintr-un reflex de aparare in fata unei realitati dure. Acestia se simt mai bine daca problemele, frustrarile sau esecurile lor pot fi puse in responsabilitatea unor forte foarte puternice, care manipuleaza si jongleaza lumea pe degete.
Probabil ca toti suntem pe undeva pe scala asta, pe undeva mai la mijloc sau mai aproape de o extrema ori de alta. Cred ca diferentele de pozitie sunt date nu numai de intensitatea cu care imbratisam o atitudine, de justificarile pe care le dam pozitiei noastre, cat mai ales de modalitatea mai mult sau mai putin critica de a accepta argumentele unor teorii despre lume si ce se intampla in ea.
Am sa explic un pic pozitia mea, ca sa se inteleaga care-s convingerile mele. Buna mea dispozitie depinde intr-o buna masura (in afara de lucrurile vitale) de un consum cultural sau social a carui gama pleaca de la carti, filme, expozitii de arta (in ultima vreme mai ales arta contemporana) si ajunge (in momentele in care vreau sa ma relaxez mai mult) chiar pana la zona entertainingului - in special filme de actiune sau comedii, insa nu ma atrag talkswourile, mai ales cele mondene. Nu ma intereseaza curul vedetelor, cine cu cine s-a mai culcat si ce a zis dupa aia, nu ma intereseaza mahalaua si nici manelele. Nu refuz excursiile, un joc de carti cu prietenii, nici o partida de biliard sau o noapte petrecuta la un club. Dar nici nu depind de ele. Anul asta am pus televizorul in cutie din 5 ianuarie si l-am scos la jumatatea lunii aprilie. Sunt preocupat de ceea ce se intampla in orasul meu, in tara mea si in general pe tot continentul asta sau chiar in lume, merg sa votez de fiecare data fiindca sunt convins ca trebuie sa spun ce cred si ce vreau. In anii cat am lucrat ca ziarist am scris articole care au fost cat pe ce sa ma duca in instanta, apoi cand m-am ocupat de altceva am cautat sa fac ce tine de mine sa sprijin ideile care mi s-au parut mie bune. Semnez petitiile online si pe hartie care ma conving si corespund cu ideile mele, ma duc in fiecare luna la demonstratia biciclistilor (numita la mine in oras "Masa Critica"), m-am dus la demonstratiile impotriva ACTA; ca o concluzie - inclin sa cred ca nu sunt o "leguma" interesata doar de blidul ei de ciorba.
Dupa parerea mea privesc critic tot ce mi se pune in farfurie, pe monitor, in ziar, in carti sau in filme. Nu sufar de complexul Pollyanna, ci dimpotriva - sunt foarte convins ca nimeni nu ne vrea binele, ci orice in lumea asta este o lupta continua intre interesele indivizilor, intre interesele lor si ale autoritatilor, ale indivizilor si companiilor/corporatiilor etc. Dar unele argumente ale teoriilor despre evenimentele din lume (am sa le spun asa in loc de teorii conspirationiste) nu ma conving (si aici functioneaza un reflex profesional - al verificarii surselor, veridicitatii si credibilitatii lor). Multe, foarte multe argumente invocate sunt ridicole, nu rezista nici unor examinari sumare, nu au surse demonstrabile, nu au dovezi, nu sunt verificabile. Si atunci convingerea mea este ca e mai bine sa-mi tin gura in loc sa trancanesc despre ceea ce nu este demonstrat, dovedit. Nu stiu ce intentii pe termen lung au cei care au puterea sa influenteze lumea in mod global in afara de cele pe care le pot vedea direct (adica lacomia, dorinta de castig si de influenta). Nu-mi place sa inventez teorii despre comploturi planetare, nu vad argumentele convingatoare pentru teoriile legate de Sfinxul din Bucegi, de piramidele din Carpati, nu am putut fi convins ca cineva vrea sa ne transforme intr-o turma de zombie prin intermediul chimicalelor din pasta de dinti sau din apa, sa ne deznationalizeze, sa ne aduca in sclavie, sa realizeze un control numeric al populatiei sau alte teorii de acest gen (banuiesc ca mai sunt). Mi se pare ca am o vedere lucida asupra lumii, chiar daca nu inghit toate teoriile si ipotezele create despre unele evenimente.
