paulul 0 Raportează post Postat Aprilie 15, 2012 (editat) mama e in supraadaptare, joaca mereu salvatorul necerut. fratele meu ruleaza parintele paranoic. exista o foarte mare tensiune intre ei doi, fratele meu cand se infurie o judeca pe mama mea ca nu ia dat chestii si nu ia facut un viitor in viata. mama mea ii intretine cearta si incearca sa se justifice, si sa zica a facut ce a putut. tensiunea dintre ei 2 e absolut insuportabila. cu fratele meu m-am certat si eu de atatea ori si nu am ajuns nincaieri. suflet de lemn, idei fixe. cand glumim,radem si mergem pe la neamuri, eu nu pot sa fiu eu insumi eu nu pot sa rad cu ei, datoria faptului ca in spatele scenei e un razboi psihologic de care eu sunt constient. mama fiind in supraadaptare, eu avand 20 de ani,joaca cu mine salvatorul necerut ma agreseaza mereu, e ca un slav pe langa mine,nu are un gram de personalitate, si nu ma lasa sa fiu independent, de parca as ma avea 10 ani. problema mea e ca : amadoi cand is in starea de copil si vorbesc cu mine nu-i suport, imi creaza un disconfort enorm . stiind minciunile si jocurile din spatele scenei. daca ii zic lui mama mea sa ma lase odata in pace sa mi vad de drumul meu se supara.si ma simt vinovat ca am facut o sa sufere, si tot nu se opreste. acum in mintea mea se intampla asta : (vrand sa stau in casa,la mama,sa pot sa strang niste bani) ma simt vinovat pentru faptul ca ii agresez si eu. cand ii vad in starea de copil,pur si simplu nu-i suport. ei se cearta si apoi,dupa 2 zile se prefac ca totul e ok ,si apoi iarasi se cearta. CAND IS OK, EU CRED CA TRAIESC O ILUZIE. CA IN SPATELE SCENEI SE DISTRUG RECIPROC. daca am scoate-o la capat, si am arunca "cupoanele" psihologice,lasand trecului la o parte, pentru mine ar fi totul ok,dar fratele meu nici nu vrea sa auda. ei nu realizeaza ca inconstient,ma ranesc. in mintea mea este voce care imi spune sa fiu tolerant si sa-i inteleg, pentru ca is familia mea. dar ego-ul meu se revolta, stai acilea e gunoi. ajung sa ma critic pe mine, pentru nu ii inteleg,deoarece cand cauta proximitate eu nu le ofer. am o pozitie rigita si nu pot sa las de la mine. ma doare, ca mie imi pasa de ei si as vrea sa fim uniti. sa ne acceptam fiecare cum e. in toata drama lui, jocul mi se pare interesant de analizat. rog userii care stiu psihologie,si stiu despre ce vorbesc eu aici, sa mi dea niste sfaturi. sa-i schimb? nici de cum, nu se leaga nimic de ei, si as juca eu salvatorul necerut. mai ales cu fratele meu care nici nu vrea sa auda de psihologie sa plec? poate ca gandesc eu prea dramatic? ar trebui sa las lucrurile cum is ele,si sa fiu insumi ignorand toata problema, si dupa ce strang banii sa plec linisit? joc si eu persecutor-victima? is familia mea,si trebuie sa-i accept, dar incalcandu-mi oarecum limitele? Editat Aprilie 15, 2012 de Amarena font 2 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Athmy 2564 Raportează post Postat Aprilie 15, 2012 s-ar putea aproape sigur sa gasesti ceea ce cauti, apropiere fara jocuri psihologice traumatizante. insa nu cred ca in cadrul actual al familiei tale. ei nu inteleg si este tarziu sa ii inveti sa iti respecte limitele si nevoile, pentru ca si ale lor sunt vesnic calcate in picioare, este un cerc vicios. nu te vei integra in familie, dar daca iti vei face datoria in primul rand fata de tine, apoi fata de ei, vei gasi o oarecare impacare cu situatia. cu cat te respecti pe tine mai mult in aceasta ecuatie, cu atat iti va fi mai bine si nu te vor mai putea atinge. iti vei construi o protectie, nu ii vei schimba pe ei. 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
5 o'clock 4406 Raportează post Postat Aprilie 16, 2012 (editat) mama e in supraadaptare, joaca mereu salvatorul necerut. fratele meu ruleaza parintele paranoic. Mama ta, fratele si cu tine sunteti o familie disfunctionala. Oribila. In traducere libera , nevrotici si posibil borderline. problema mea e ca : Crede-ma, cea mai mare problema a ta este ca, citind prea multa interpretare de doi bani a analizei tranzactionale ( facuta mai ales pe acest forum), te-ai transformat inr-o patetica copie nevrotica de psiholog ( tot de doi bani, evident), care incearca sa se linisteasca mental, imitand interpretarile halucinante, legate de copil, parinte si alte parti ale Eu-lui. Maturizeaza-te si, cand vei creste putin ( la minte, nu la circumferinta abdominala sau la nr de la pantofi), lasa tu scalambaielile astea cu iz de psihologie de ghena si mergi la un psihoterapeut veritabil si competent. Dixit ! Editat Aprilie 16, 2012 de 5 o'clock 1 Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
S.R. 5188 Raportează post Postat Aprilie 16, 2012 sa-i schimb? nici de cum, nu se leaga nimic de ei, si as juca eu salvatorul necerut. mai ales cu fratele meu care nici nu vrea sa auda de psihologie sa plec? poate ca gandesc eu prea dramatic? ar trebui sa las lucrurile cum is ele,si sa fiu insumi ignorand toata problema, si dupa ce strang banii sa plec linisit? joc si eu persecutor-victima? is familia mea,si trebuie sa-i accept, dar incalcandu-mi oarecum limitele? Oamenii nu se schimba. Da, pleaca, daca poti. Da, gandesti prea dramatic, pentru ca te poti detasa de ei, nu esti Mesia, nu e treaba ta sa ii salvezi, ei oricum nu-s preocupati de tine, doar li se pare. Da, ar trebui sa-ti vezi de ale tale. Da, strange bani, pleaca. Nu, asta te-ar face la fel ca ei. Nu, nu accepti ceva ce iti face rau constant, indiferent ce reprezinta ei pentru tine. Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
paulul 0 Raportează post Postat Iunie 8, 2012 rog un moderator sa inchida topicul , mi am rezolvat problemele . :flowers: Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
Aseneth 15 Raportează post Postat Iunie 8, 2012 Inchis la cerere Partajează acest post Link spre post Distribuie pe alte site-uri
