stupid_me a scris:
Cu strainii, colegii de serviciu si cu unii prieteni nu ne permitem sa ne sara tandara prea des. Nu de alta, dar suntem constienti (sau ni se induce prin subconstient )ca in curand ni se poate arata usa, fara prea multe explicatii. In fond, daca un vecin vine la tine la o cafea si din una alta, de nervi, incepe sa strige in gura mare, sa se ambitioneze pe ideea lui si poate sa te si jigneasca (cu o gluma mai condimentata, considerata de el deloc ironica) ..probabil ca si tu la randul tau l-ai usui.
In familie ne permitem sa ne sara tandara, pentru ca ...traim noi cu 'linistea' aceea ca cei 'legati' de noi (prin sentimente) nu ne arata atat de repede usa. Uitam insa sa ii respectam pe cei de langa noi ca pe niste straini .....si este logic si firesc acest lucru - pentru ca altfel nu am putea fi cu adevarat pasionali fata de ei..sau intimi cu adevarat.
Prin urmare ce vreau eu sa subliniez aici este ca tu nu ai o problema in relatia cu sotia ta, dar consecintele problemei tale poate sa strice armonia dintre voi.
Tu ai o problema in general. Cu furia. Nu te gandi acum ca te trimit la psiholog, sau mai rau - la psihiatru.
Pesemne ca esti o fire mai impulsiva, obisnuita sa spuna ce are de spus (asta e f bine si sanatos intr-o relatie, dar atentie la glas si la modul de exprimare) si mai vucalnica. Dar totodata, mai putin rece (fata de cum este sotia) si probabil ca asta este unul dintre caracteristicile tale careau atras-o.
Am ras cand am auzit poevstea celor doi care au fost dati afara din hotel ca s-au certat :). Insa este foarte sanatos ca niciodata sa nu-l ierti pe cel de langa tine..asa spunea mama. Adica, sa ii spui tot ce te deranjeaza, tot ce nu-ti place, tot ce iti doresti. Sinceritatea aduce cunoastere si fundamenteaza implicatia si intimitatea dintre 2 oameni.
Eu vad ideala relatia celor doi, daca se renunta la strigate, injurii, violente.
Tu sa inveti sa nu mai ridici glasul (prin auto-educare din respect fata de tine ca om, si fata de ea ca si femeie si fata de vecini si prieteni - ca ii poti stanjeni) si pe ea sa o ajuti sa iti comunice mai des ce are pe suflet (ca sa nu adune prea mult in ea si sa refuleze atunci cand 'cedezi' tu - caci asta se intampla).
In rest, sa va iubiti, sa va cunoasteti, sa va intelegeti si sa va 'aparati' unul pe altul de neajunsurile fiecaruia. . Sa cauti modalitati prin care sa preintampini accesele tale de furie. (sport, psihologie, constientizare a comportamentului tau vulcanic).
Cu timpul poate o sa aveti nororcul sa ganditi in doi, chiar daca o mai dati cu bata in balta. Este unul dintre cele mai frumoase fenomene traite intr-o viata de om, dupa parerea mea :)
Furios rar, nervos mai des.
Mereu incerc sa o atrag in dialog, numai ca ea e si mai putin sociabila ca mine, asta a fost o mare problema, sa o fac sa vorbeasca cu mine, sa isi spuna oful, ce-i drept, sunt constient ca, daca ea vedea in mine sufletul ei, negresit ca rezona altfel la dialog, oricum nu suntem paraleli in problemele sufletesti, vorbim.
Daca ea ar fi ca mine, nu am fi rezistat nici o luna, ma uit la mine si sora mea, nu reusim sa sfarsim un dialog fara sa ne gasim alt subiect ca sa nu ne certam.
Nu sunt genul care sa deranjeze pana si vecinii, e nu, nici vorba.
Asta e si ideea sa ma ajut pe mine ca sa o pot ajuta pe ea sa nu mai sufere din cauza mea, in fond e egala mea, daca ma gandesc la ea ca la un strain care nu are nici o obligatie fata de mine intradevar ajuta, ma smeresc.
Of, lucrez la mine de 25 de ani pe tema nervozitatii (printre altele), rezultatele sunt modeste.
Timpul acela e prezent deja intr-o oarecare masura.
Multumesc de sfaturi.
YasmiSL a scris:
de la ai nostri pretindem intelegere si ingaduinta, chiar daca sarim calul.
cu ceilalti avem grija cum ne purtam ,ca nu-s datori sa ne suporte.
asta insa nu inseamna ca refulam toate neajunsurile si nemultumirile in capul partenerului, pt ca si ala se va satura intr-o zi.
La strainul adus in discutie aici ma refeream mai sus.
Asa e precum spui.
stupid_me a scris:
Suna a ipocrizie, dar nu este vorba de asa ceva.
Tine mult de autocunoastere si puterea de a actiona in functie de valorile tale, mai ales sub presiune.
Eu cred ca este vorba de antrenament. gena dispune, omul impune :)
E adevarat, insa la fel de adevarat e ca nu ne nastem cu sanse egale in fata vietii.
VEMANS a scris:
Nici-un conflict nu izbucneste din senin , are semne prevestitoare.Incearca sa pleci la primele semne si sa revi dupa 15-30 de minute incercand sa detensionezi situatia.
Ha ha, am mai facut asta, si, vine dupa mine, nu suporta sa fiu suparat pe ea, vrea explicatii, cu greau am mai reusit sa o fac sa inteleaga ca am nevoie de cateva minute pana imi trece tsunami.
YasmiSL a scris:
in mod sigur exista niste sensibilitati care ti le stii , nu-ti sare tandara chiar din orice.
asa cum ai dat exemplu, te enervezi repede daca ceva nu functioneaza, sau te lovesti.
stii ca asta te enerveaza, iti repeti singur sa nu te enervezi daca nu merge.
calm, calm, calm, vino singur in intimpinarea reactiei tale.
calmul se poate educa si autoimpune, dar e nevoie de vointa.
faptul ca tatal tau si toti barbatii din familie sunt asa, pe deoparte "te scuza" ca ii mostenesti,pe de alta parte asta ai vazut in familie si copiezi modul lor de reactie.
cu alte cuvinte, asa ai vazut tu ca reactioneaza barbatul casei.
incearca sa nu mai identifici cu barbatia faptul ca esti incontrolabil la nervi.
sa te stapinesti e o dovada de barbatie, sa nu te poti stapini, e o dovada de slabiciune.
nu ai fost obisnuit sa-ti educi calmul si rabdarea, poate ar trebui sa mergi la pescuit sau sa faci munci meticuloase , de rutina, care cer concentrare si rabdare.
Asqa, asa, lucrez la asta de mult timp.
Daca eu identific faptul ca nu ma pot controla la nervi, cu a fi barbat, e desigur la un nivel cel putin preconstient.
Crede-ma ca au fost cel putin 10 ani din viata mea cand am trait numai pt. autocontrol (sa zic asa intr-o forma care e parca potrivita in cazul de fata), numai ca tot ce am castigat poate atunci, s-a dus pe apa sambetei din cauza unei teribile dezamagiri care daca nu o priviam cu toata seriozitatea, pote ca devenia o tragedie.
Am pescuit cu mare pasiune pana pe la 20 si de an, m-am lasat din motive de etica.
Fac ce zici, dar intradevar daca mi se da de facut ce nu imi place, si pot refuza, refuz, ha, poate goblenuri, am vrut sa ma apuc de scluptura, nu stiu insa cum sa integrez ideile mele in limitarea impusa de sculptura, in scris e mult mai usor de transpus o idee.
Lucast a scris:
Depinde. Daca ar mai trai, ar trebui sa aiba 65 de ani. Tatal meu a fost foarte in varsta cand m-a facut. ;)
Sa stii ca m-a fulgerat ca e posibil ca tatal tau sa nu mai fie aici (atunci cand ti-am scris).
Tatal meu a murit la 65 de ani, insa in anul sfarsitului lumii, anul 2000, lumea nu s-a sfarsit dar lumea lui, universul lui, nu am cunostinta sa mai existe decat in amintirea noastra a familiei, rudelor, prietenilor, vecinilor ...
Iarta-ma daca mai perceput disonant.
Bine uite, te premiez pt, perseverenta 
, flori nu vrei, oare la gluma tii?
Deci 52
Finnian a scris:
Este, dar, din experienta mea (nu prea lunga, e drept), asta nu inseamna ca nu exista suferinta ci ca cel care de obicei suferea si tacea isi ia revansa si totul devine o competitie acerba, pana cand singura solutie este separarea fizica si evitarea reciproca (statul in camere diferite) oricat e nevoie, cateva ore sau o zi. Din punctul meu de vedere e de preferat asa decat sa se simta unul dominat de celalalt. Desi cand esti mai putin vinovat nu ai nici constiinta incarcata cu toate lucrurile spuse. Asa ca e cu doua taisuri asta. Dar cel putin se termina la egalitate si nu te trezesti dupa un an sau doi cu resentimente si simtind ca partenerul s-a purtat urat cu tine in mod repetat. Cum e posibil? Prin marirea agresivitatii persoanei respective sau schimbarea limitelor a ceea ce accepta.
Cat despre faptul ca cineva se transforma instantaneu din defensiv in agresiv... Se intampla. De exemplu, sunt persoane care au toata intentia sa nu agraveze situatia, sa il lase pe celalalt sa vorbeasca pana oboseste si apoi sa isi vada de treaba. Dar la un moment dat clacheaza, daca celalalt intinde coarda prea tare sau apasa un buton prea sensibil. Asta nu inseamna ca asteptau momentul sa ia atitudine ci ca s-au saturat. Pe sistemul asta am ajuns eu odata, din zen ce eram cu o ora in urma, sa sparg o usa. 
Aia e, viata bate filmul.
Sa nu dau din lac in put.
Asta incerc sa ma educ ca un alfa care insa are capacitatea de a ceda uneori pt. a permite partenerei sa respire, sa se descarce, sa isi salveze sufletul si totodata casnicia, ma gandesc ca daca ea tot salveaza casnicia singura isi omoara sufletul si va claca.
Si de fapt ma doare sufletul pt. ea, aia-i.
si mai grei!
(suntem 3 pan-acu)