i0an a scris:
Dilema pentru care am deschis subiectul e urmatoarea:
Am constatat urmatorul fenomen:
Cu cat eu ma "smeresc", cu atat ea devine mai "feroce", suntem ca un teritoriu inundabil si apa gata sa il inunde.
Ea are aceasta smerenie de cand o stiu, iar eu sunt mai "tepos" tot de cand ma stiu.
Cum fac sa echilibrez balanta firilor noastre fara insa a cadea in extrema cealalta? Nu exista un pas inapoi facut de mine, pe care ea sa nu il revendice si sa il ocupe, avansand cu un pas spre a fi ea "seful haitei".
Sau, daca vreti, e ca un joc de-a razboiul, unii ataca alti se retrag si invers.
Cu strainii, colegii de serviciu si cu unii prieteni nu ne permitem sa ne sara tandara prea des. Nu de alta, dar suntem constienti (sau ni se induce prin subconstient )ca in curand ni se poate arata usa, fara prea multe explicatii. In fond, daca un vecin vine la tine la o cafea si din una alta, de nervi, incepe sa strige in gura mare, sa se ambitioneze pe ideea lui si poate sa te si jigneasca (cu o gluma mai condimentata, considerata de el deloc ironica) ..probabil ca si tu la randul tau l-ai usui.
In familie ne permitem sa ne sara tandara, pentru ca ...traim noi cu 'linistea' aceea ca cei 'legati' de noi (prin sentimente) nu ne arata atat de repede usa. Uitam insa sa ii respectam pe cei de langa noi ca pe niste straini .....si este logic si firesc acest lucru - pentru ca altfel nu am putea fi cu adevarat pasionali fata de ei..sau intimi cu adevarat.
Prin urmare ce vreau eu sa subliniez aici este ca tu nu ai o problema in relatia cu sotia ta, dar consecintele problemei tale poate sa strice armonia dintre voi.
Tu ai o problema in general. Cu furia. Nu te gandi acum ca te trimit la psiholog, sau mai rau - la psihiatru.
Pesemne ca esti o fire mai impulsiva, obisnuita sa spuna ce are de spus (asta e f bine si sanatos intr-o relatie, dar atentie la glas si la modul de exprimare) si mai vucalnica. Dar totodata, mai putin rece (fata de cum este sotia) si probabil ca asta este unul dintre caracteristicile tale careau atras-o.
Am ras cand am auzit poevstea celor doi care au fost dati afara din hotel ca s-au certat :). Insa este foarte sanatos ca niciodata sa nu-l ierti pe cel de langa tine..asa spunea mama. Adica, sa ii spui tot ce te deranjeaza, tot ce nu-ti place, tot ce iti doresti. Sinceritatea aduce cunoastere si fundamenteaza implicatia si intimitatea dintre 2 oameni.
Eu vad ideala relatia celor doi, daca se renunta la strigate, injurii, violente.
Tu sa inveti sa nu mai ridici glasul (prin auto-educare din respect fata de tine ca om, si fata de ea ca si femeie si fata de vecini si prieteni - ca ii poti stanjeni) si pe ea sa o ajuti sa iti comunice mai des ce are pe suflet (ca sa nu adune prea mult in ea si sa refuleze atunci cand 'cedezi' tu - caci asta se intampla).
In rest, sa va iubiti, sa va cunoasteti, sa va intelegeti si sa va 'aparati' unul pe altul de neajunsurile fiecaruia. . Sa cauti modalitati prin care sa preintampini accesele tale de furie. (sport, psihologie, constientizare a comportamentului tau vulcanic).
Cu timpul poate o sa aveti nororcul sa ganditi in doi, chiar daca o mai dati cu bata in balta. Este unul dintre cele mai frumoase fenomene traite intr-o viata de om, dupa parerea mea :)
