In casnicia mea, sotia e cea careia i se datoreaza reusita convietuirii pana acum.
Ea e mai docila, atunci cand mie imi vin dracii, reuseste sa taca.
De mult timp, eu ma straduiesc sa echilibrez balanta, adica sa mai fiu si eu cel ce tace atunci cand ea e pornita pe cearta.
De la o vreme am constatat mici reusite.
Dilema pentru care am deschis subiectul e urmatoarea:
Am constatat urmatorul fenomen:
Cu cat eu ma "smeresc", cu atat ea devine mai "feroce", suntem ca un teritoriu inundabil si apa gata sa il inunde.
Ea are aceasta smerenie de cand o stiu, iar eu sunt mai "tepos" tot de cand ma stiu.
Cum fac sa echilibrez balanta firilor noastre fara insa a cadea in extrema cealalta? Nu exista un pas inapoi facut de mine, pe care ea sa nu il revendice si sa il ocupe, avansand cu un pas spre a fi ea "seful haitei".
Sau, daca vreti, e ca un joc de-a razboiul, unii ataca alti se retrag si invers.

Sunt foarte putini care stiu ce privilegiu enorm e sa ai o femeie inteleapta langa tine. Si mai din fericire, si eu sunt in aceeasi situatie, deci cu atat mai mult te inteleg. Si in cazul in care esti, cu atat mai mult aceea este calea - multa iubire. Ma bucur pentru voi! :)