sunt convinsa ca putem trai si altceva decat pe noi insine, exista interferente de tot felul cu mediul exterior. noi suntem un receptacul pana la urma
Traim vreodata altceva decat pe noi insine? -
Început de acces realitate, Dum 22 ian 2012 · 90 răspunsuri · 13.964 vizualizări
Athmy a scris:sunt convinsa ca putem trai si altceva decat pe noi insine, exista interferente de tot felul cu mediul exterior. noi suntem un receptacul pana la urma
As fi foarte bucuros sa constat asta, da-mi un singur exemplu, eu consider ca e vorba doar de incapacitatea mea de a vorbi pe intelesul tau.
Nu, privesti din alt unghi si dai alte interpretari. Eu nu ma vad ca centrul universului (meu), ci ca o parte din el. Universul traieste prin mine, nu-mi apartin decat in mica masura. E complicat.
Ai avut vreodata senzatia, pentru cateva clipe ca traiesti in pielea altcuiva, ca ai alte emotii decat cele care-ti sunt cunoscute, alte ganduri, alta viziune, alte imagini decat cele familiare?
da, dar fara sa ma rup complet de mine, puteam sa ma observ si sa imi dau seama de ce mi se intampla
nu e asa extraordinar, sunt doar impresii puternice
Athmy a scris:Nu, privesti din alt unghi si dai alte interpretari. Eu nu ma vad ca centrul universului (meu), ci ca o parte din el. Universul traieste prin mine, nu-mi apartin decat in mica masura. E complicat.
Asta constat si eu la tine.
Dar cine spune ca eu ma vad ca centrul universului meu?
Eu sunt chiar universul meu, iar tot ce receptez din numitul exterior nu il traiesc in exterior, in ceea ce e el, ci numai in mine, in propria mea intrpretare data de capacitatile mele.
LikeThisPoppy a scris:Ai avut vreodata senzatia, pentru cateva clipe ca traiesti in pielea altcuiva, ca ai alte emotii decat cele care-ti sunt cunoscute, alte ganduri, alta viziune, alte imagini decat cele familiare?
Da, insa nici cel putin acelea nu pot considera ca au fost trairile "altcuiva" (organic, anorganic, energetic sau informational), au fost in cel mai fericit caz empatie sau altceva ce am fost eu capabil sa dezvolt in mine spre a da interpretare acelui semnal receptat.
Editat Dum 22 ian 2012 14:49
Daca nu as trai prin ratiune, as crede ca in anumite momente cand suntem oarecum slabiti in a fi noi, ne intersectam cu altcineva, doar pt cateva clipe, cat ai bate din gene si nu doar ca putem vedea prin ochii acelei persoane, dar ii putem trai si gandurile, sentimentele, perceptiile care sunt f diferite de alte noastre. Cred ca daca efectul acesta ar dura mai mult, nu ne-am mai putea intoarce la noi, nu ne-am mai recunoaste...
i0an a scris:au fost in cel mai fericit caz empatie sau altceva ce am fost eu capabil sa dezvolt in mine spre a da interpretare acelui semnal receptat.
Da, asa cred si eu. Nu la empatie ma refer, asta e altceva... ma refer la ceva mult mai profund. In empatie ramai tu, dar in cazul descris de mine, nu mai ramane nimic din tine, in acele clipe esti altcineva care ramane in tine cu amintiri si cu trairi, dupa ce clipa aceasta se sfarseste si ramai marcat.
Athmy a scris:da, dar fara sa ma rup complet de mine, puteam sa ma observ si sa imi dau seama de ce mi se intampla
nu e asa extraordinar, sunt doar impresii puternice
Inteleg la ce faci referire.
Chiar si asa, ce, te-ai regasit in doua fiinte deodata?
Ai fost tot timpul in fiinta capabila de a interpreta realitatea, asadar ai receptat un semnal pe care l-ai interpretat ca esti ceea ce ai spus:
fara sa ma rup complet de mine, puteam sa ma observ si sa imi dau seama de ce mi se intampla
Fa-ma fericit si da de inteles ca decodifici corect ce incerc sa evidentiez.
Pana acum nimeni nu a inteles ce vreau sa spun (poate doar Prozac).
i-auzi la el, fa-te fericit singur, nu pricep nimic din ce imi ceri
LikeThisPoppy a scris:Daca nu as trai prin ratiune, as crede ca in anumite momente cand suntem oarecum slabiti in a fi noi, ne intersectam cu altcineva, doar pt cateva clipe, cat ai bate din gene si nu doar ca putem vedea prin ochii acelei persoane, dar ii putem trai si gandurile, sentimentele, perceptiile care sunt f diferite de alte noastre. Cred ca daca efectul acesta ar dura mai mult, nu ne-am mai putea intoarce la noi, nu ne-am mai recunoaste...
Da, asa cred si eu. Nu la empatie ma refer, asta e altceva... ma refer la ceva mult mai profund. In empatie ramai tu, dar in cazul descris de mine, nu mai ramane nimic din tine, in acele clipe esti altcineva care ramane in tine cu amintiri si cu trairi, dupa ce clipa aceasta se sfarseste si ramai marcat.
Asa cred si eu, experientele acestea te marcheaza ca nimic altceva. Ai sanse sa te schimbe mult.
LikeThisPoppy a scris:Daca nu as trai prin ratiune, as crede ca in anumite momente cand suntem oarecum slabiti in a fi noi, ne intersectam cu altcineva, doar pt cateva clipe, cat ai bate din gene si nu doar ca putem vedea prin ochii acelei persoane, dar ii putem trai si gandurile, sentimentele, perceptiile care sunt f diferite de alte noastre. Cred ca daca efectul acesta ar dura mai mult, nu ne-am mai putea intoarce la noi, nu ne-am mai recunoaste...
Da, asa cred si eu. Nu la empatie ma refer, asta e altceva... ma refer la ceva mult mai profund. In empatie ramai tu, dar in cazul descris de mine, nu mai ramane nimic din tine, in acele clipe esti altcineva care ramane in tine cu amintiri si cu trairi, dupa ce clipa aceasta se sfarseste si ramai marcat.
Nu o sa refuz ce ai spus deoarece am avut parte de trairi asemanatoare (cel putin in linii mari, una e sa traiesti tu si alta e sa compari ce ai trait tu cu ce spune altcineva ca a trait).
Ce-i drept eu nu am trait (nu am avut trairea) ca as fi un alt om, am mai vorbit cu oameni care spun insa ca este posibil (nu credeam si inca nu sunt convins ca il poti trai total pe altul).
Totusi, oare sa fie posibil de a ridica stacheta dincolo de inpresii cauzate de potentialitatea proprie (nu ma refer numai la o potentialitate acreditata de lumea stiintifica)?