Traim vreodata altceva decat pe noi insine? -

Athmy a scris:

Asa cred si eu, experientele acestea te marcheaza ca nimic altceva. Ai sanse sa te schimbe mult.

Cred ca e inevitabil. Ele vin ca un soc asupra mintii noastre, fiindca sunt complet straine de noi, de trairile noastre.

Nu bag mana in foc ca sunt ale altcuiva cu adevarat, nu sunt o credincioasa in felul acesta, dar sunt niste experiente unice, care poate pana la urma n-au nicio legatura cu altcineva, ci doar cu niste procese din creier, ca si deja vu-ul.

i0an a scris:

Totusi, oare sa fie posibil de a ridica stacheta dincolo de inpresii cauzate de potentialitatea proprie (nu ma refer numai la o potentialitate acreditata de lumea stiintifica)?

Atata timp cat nu recunosti nimic din acele senzatii, nici persoana, nici trairile, poti sa crezi orice. Numai de empatie nu mai poate fi vba.

Athmy a scris:

i-auzi la el, fa-te fericit singur, nu pricep nimic din ce imi ceri

Ma intreb cat la suta din perceptia mea despre tine, e intocmai felul tau de a fi?

In mine se afla un arhetip Athmy dar banuiesc ca exista si o Athmy pe care eu nu o traiesc, numai ea se traieste pe sine.

i0an, tu nu esti tu, noi nu suntem noi. Suntem doar niste sisteme care analizeaza diferite semnale. Nu stiu cum sa explic. In mintea mea simt cum vin chestiile astea, dar sunt mai greu de exprimat in cuvinte. Imagineaza-ti ca esti format din mai multe parti care ar putea exista in mod independent. O parte vede, alta aude, alta asociaza imaginea vazuta cu o informatie stocata in memorie si astfel identifica obiectul, alta face legaturi intre obiectul respectiv si alte situatii in viata ta in care ai avut de a face cu acel obiect, si astfel incepi sa il vezi in alt fel. E totul doar un automatism ce contine multi algoritmi fiecare cu functii specifice si care mai si schimba informatii intre ele. In urma acestor interactii complexe se naste senzatia de SINE. In principiu, detaliile acestui mecanism se pot schimba, si sinele sa fie si el schimbat.

Traim vreodata altceva decat pe noi insine ? In primul rand nu traim, ci tot ce se intampla e un mecanism complex care functioneaza de la sine. Se poate intampla ca functionarea mecanismului care ne reprezinta pe noi, sa capete pentru o fractiune de secunda, aceeasi functionare ca a unui mecanism ce reprezinta o alta persoana. Functionarile fiind similare, trairile vor fi similare, deci se poate spune ca am trait lumea unei alte persoane. Fireste, suntem atat de complecsi, incat acest lucru nu se poate intampla cu precizie de 100%, ci in anumite grade mai scazute.

@Ioan: nici eu nu sunt sigura cine sunt, d-apoi tu. important e sa fim siguri de trairi

Acum, pt Poppy:

aseman impresiile acestea puternice cu niste mini-traume. Stiu persoane care mi-au zis cat de mult s-au schimbat (in sensul ca din timide au ajuns excesiv de vorbarete de ex) in urma unor traume reale, cum ar fi moartea unui parinte. Trebuie sa avem mare grija, asa cred.

Athmy a scris:

Acum, pt Poppy:

aseman impresiile acestea puternice cu niste mini-traume. Stiu persoane care mi-au zis cat de mult s-au schimbat (in sensul ca din timide au ajuns excesiv de vorbarete de ex) in urma unor traume reale, cum ar fi moartea unui parinte. Trebuie sa avem mare grija, asa cred.

Desigur, asta pot s-o confirm si eu fiindca am trait-o. Traumele puternice ne schimba, dar nu cred ca la nivel de esenta, ci la nivel de perceptie si actiune. Nu pot insa sa spun ca m-au transformat inchipuirile acestea ale creierului fara legatura cu mediul exterior, dar nici nu le-am dat prilej s-o faca. Nu cochetez cu ele, nu le caut, nu le chem, vin cand vor ele si cat mai rar, din ce in ce mai rar...

Ei, tot se foloseste expresia cu butoanele alea, actioneaza asupra unor centrii nervosi. Trebuie sa fii putin intr-o dunga si impresionabila sa ti se intample asa ceva :).

Athmy a scris:

@Ioan: nici eu nu sunt sigura cine sunt, d-apoi tu. important e sa fim siguri de trairi

Asta da :)

Cum am putea sa avem pretentia sa ne confundam complet cu altcineva... legat de asta Maupassant avea un pasaj foarte interesant, oarecum trist, dar f adevarat.

"...doua fapturi nu se patrund niciodata pana in suflet, pana in adancul gandurilor, ca merg alaturi una de alta, imbratisate uneori, dar niciodata contopite, fiinta morala a fiecaruia dintre noi ramane vesnic singura in viata."

Guy de Maupassant

LikeThisPoppy a scris:

Atata timp cat nu recunosti nimic din acele senzatii, nici persoana, nici trairile, poti sa crezi orice. Numai de empatie nu mai poate fi vba.

De acord in principiu, dar, am sa iti dau un exemplu ca sa ma fac inteles:

Im amintesc ca, a fost o vreme in care nu cunoscusem ura, furia, indragostirea, depresia, asta sa dovedit ca nu era o dovada a faptului ca eu nu aveam acele capacitati in mine, lipsisera insa doua lucruri:

-semnalul care le activeaza.

-formarea in mine a arhetipului, a vortexului urii, dragostei, ...

Abc2009ro a scris:

i0an, tu nu esti tu, noi nu suntem noi. Suntem doar niste sisteme care analizeaza diferite semnale. Nu stiu cum sa explic. In mintea mea simt cum vin chestiile astea, dar sunt mai greu de exprimat in cuvinte. Imagineaza-ti ca esti format din mai multe parti care ar putea exista in mod independent. O parte vede, alta aude, alta asociaza imaginea vazuta cu o informatie stocata in memorie si astfel identifica obiectul, alta face legaturi intre obiectul respectiv si alte situatii in viata ta in care ai avut de a face cu acel obiect, si astfel incepi sa il vezi in alt fel. E totul doar un automatism ce contine multi algoritmi fiecare cu functii specifice si care mai si schimba informatii intre ele. In urma acestor interactii complexe se naste senzatia de SINE. In principiu, detaliile acestui mecanism se pot schimba, si sinele sa fie si el schimbat.

Traim vreodata altceva decat pe noi insine ? In primul rand nu traim, ci tot ce se intampla e un mecanism complex care functioneaza de la sine. Se poate intampla ca functionarea mecanismului care ne reprezinta pe noi, sa capete pentru o fractiune de secunda, aceeasi functionare ca a unui mecanism ce reprezinta o alta persoana. Functionarile fiind similare, trairile vor fi similare, deci se poate spune ca am trait lumea unei alte persoane. Fireste, suntem atat de complecsi, incat acest lucru nu se poate intampla cu precizie de 100%, ci in anumite grade mai scazute.

Asta spun si eu (vezi boldat sus), nu are relevanta cum ne numim nici pe noi nici aspectele din noi.

Poate fi schimbatoare doar complexitatea de sine, senzatia de "a fi" si atat, asta nu ai cu ce o schimba decat cu "a nu fi", ceea ce e moartea.

Adica pot considera ca mecanismul functioneaza dar nu eu sunt mecansmul care functioneaza, adica traieste??!

Vezi bodat jos

Athmy a scris:

Ei, tot se foloseste expresia cu butoanele alea, actioneaza asupra unor centrii nervosi. Trebuie sa fii putin intr-o dunga si impresionabila sa ti se intample asa ceva :).

Pai eu de ce fug de ele ca dracul de tamaie?!

Athmy a scris:

@Ioan: nici eu nu sunt sigura cine sunt, d-apoi tu. important e sa fim siguri de trairi

Iaca, asta incercam sa iti spun, niciodata nu poti fi sigura de trairi (tu, eu, oricine).