Traim vreodata altceva decat pe noi insine? -

Se discuta enorm despre realitatea exterioara noua, oamenii, animalele, plantele, natura in ansamblul ei, cosmosul si microcosmosul, corpul nostru, entropia acestui tot ce e lumea.

Traim noi vreodata realitatea de orice fel, de absolut orice fel, altundeva decat in noi insine?

Eu am impresia ca nu si as vrea sa aflu daca e cineva care are alta opinie.

O sa dau si un exemplu.

Discut cu cineva cu care am numai contact vizual, el raspunde ceva care ma irita.

Cu cine am discutat eu?

Am discutat cu imaginea construita vizual de mine in mine (desigur receptata din numitul exterior).

Ce ma irita?

Ma irita ce a zis el, dar, am fost eu vreun moment in creierul lui (vorbind pe un nivel clasic), in constructia gandului sau, ca sa pot afirma cu certitudine ca el chiar a spus ceva ce e potrivit sa ma irite? Nu, eu am decodat mesajul sau conform tiparelor personale si am concluzionat instantaneu ca e ceva ce necesita iritarea?

Niciodata, prin nici o parte a fiintei mele nu traiesc o realitate exterioara ci numai interpretarea mea privitor la o realitate exterioara (fie ea vie sau nevie).

Nu stiu cat de departe se poate merge cu acest rationament, tocmai de aceea am deschis acest topic la filozofie si nu in alta parte, ca sa discutam cat mai putin ingraditi.

Chiar daca realitatea-i total diferita decat felul in care o percepem noi, suntem sortiti sa ne raportam doar la realitatea perceptiilor noastre.

Si atunci, ma intreb, nu suntem permanent sub influenta iluziei proprii privitor la realitate?

Ba da.

eu sunt asa maleabila si impresionabila, de uneori imi dau seama ca sunt alte persoane fara sa vreau, care m-au impresionat

uneori fac ceea ce n-as face in mod normal, parca sunt traita si eu observ asta

P r o z a c a scris:

Ba da.

Athmy a scris:

eu sunt asa maleabila si impresionabila, de uneori imi dau seama ca sunt alte persoane fara sa vreau, care m-au impresionat

uneori fac ceea ce n-as face in mod normal, parca sunt traita si eu observ asta

Dar de fapt, nu te impresonezi singura prin decodarea intr-un mod personal a celor ce le crezi tu receptate de la ei (nu zic ca nu ai recepta un anumit semnal dinspre exterior)?

nu puteam sa fiu altii daca ei n-ar fi existat in mine, dar nu facusem cunostinta cu ei inca :)

i0an a scris:

Realitatile noastre au coincis devenind una singura. Pentru moment, desigur si evident. :D

Athmy a scris:

nu puteam sa fiu altii daca ei n-ar fi existat in mine, dar nu facusem cunostinta cu ei inca :)

Cred ca te referi la faptul ca in tine era capacitatea pt. orice tip de impresionare, iar, dupa ce faci cunostinta cu cineva care trimite un semnal ce gaseste rezonanta in tine, te identifici cu un anumit gen de decodare a mesajului aceluia.

P r o z a c a scris:

Realitatile noastre au coincis devenind una singura. Pentru moment, desigur si evident. :D

Asa interpretezi tu in realitatea ta, confirm, m-ai "lovit".

Nu prea. De exemplu daca vad un film care ma impresioneaza, ma trezesc ca am gesturi, ras, mimica, la fel ca personajul cu care ma identific. Si dureaza cat sunt sub influenta impresiilor. Asta mi s-a intamplat de pe la 21 de ani, cand am avut o cotitura in viata.

dar mi se intampla si cu oameni reali

am auzit ca copiii au tendinta inconstienta de mimare, face parte din procesul de invatare