Athmy a scris:
Nu prea. De exemplu daca vad un film care ma impresioneaza, ma trezesc ca am gesturi, ras, mimica, la fel ca personajul cu care ma identific. Si dureaza cat sunt sub influenta impresiilor. Asta mi s-a intamplat de pe la 21 de ani, cand am avut o cotitura in viata.
dar mi se intampla si cu oameni reali
am auzit ca copiii au tendinta inconstienta de mimare, face parte din procesul de invatare
Pai si asta contrazice ce am spus eu?
Capacitatile, potentele tale de gestica, mimica, ras, si ce-o mai fi, dau un raspuns in tine acelui semnal pe care l-ai receptat de la mediul exterior, asta nu inseamna ca esti in aceasta impresionare personala, aceeasi cu personajul respectiv si (sau) cu manifestarea lui.
Pippo a scris:
Daca ai un minim de incredere in oameni, rationamentul sfarseste in 2 secunde. Stam fatza in fatza. Eu sustin ca am constienta de sine (pentru ca simt ca exist ca entitate cu vointa proprie), tu sustii ca ai constienta de sine (pentru ca simti ca existi ca entitate cu vointa proprie). Daca ar fi doar realitatea ta, doar propria ta proiectie, atunci ar insemna ca unul din noi minte. Eu nu mint, chiar sunt entitate cu constienta de sine si vointa proprie. Tu minti?
Cand am inceput sa citesc, era gata sa te acuz de plagiat, pana in final m-am linistit
"Daca" asta e urias, este exact diferenta intre a fi credincios sau ateu (de exemplu), imi ceri sa cred ca tu ai constienta de sine.
Tu insuti spui ca nu ai de unde sa stii daca eu am constienta de sine, fiind constient doar de sinealitatea ta, eu la randu-mi iti spun acelasi lucru, sunt singura fiinta de care sunt sigur ca e constienta de sine deoarece numai pe mine ma traiesc, asta cred ca e cat se poate de evident si pentru tine, te traiesti pe tine, nu ma traiesti pe mine.
Mai departe vorbesti de altceva decat interpretarea data de mine, incearca sa ai putina rabdare in decodificarea a ceea ce am vrut sa spun.
Ma repet poate iese mai clar:
Eu nu am sustinut ca nu exista un semnal realitate Pippo, sa luam asta ca exemplu (nu ca ar fi imposibil sa fie chiar asa) sustin insa ca, nimic din semnalul Pippo nu e in mine ca realitate intrinseca, in mine s/a format si s-a dezvoltat, numai si numai interpretarea mea imaginativa pe care am atribuit-o lui Pippo, decodificand informatia text-imagini de pe acest monitor.
Fata in fata daca eram, asta nu schimba nimic, puteam sa te receptez in plus vizual, auditiv, eventual olfactiv (iar daca erai o tipa poate si gustativ), chiar si cutanat (desi preferam de asemenea sa fie o tipa 
)
Pana si aceste trairi enumerate, sunt numai o interpretare a fiintei ce sunt, nu e Pippo in mine sa il traiesc efectiv pe el asa cum e.
