Am facut o parte din practica din facultatea de psiho la inchisoarea din orasul meu.
Am discutat cu 3 detinuti.
Toti trei aveau niste trasaturi comune, desi nu semanau fizic deloc: erau fermecatori, stiau sa ma invaluie, sa fie foarte atenti la ceea ce spun (nu ignorau total sau partial spusele mele, ca unii parteneri de bere neurotipici.
Am intuit ca ei sunt foarte atenti la tot ceea ce spun ca sa poata folosi fiecare informatie, fie in folosul lor, fie contra mea.
Limbajul lor corporal: fie usor in alerta, usor incordati, aplecati putin in fatza spre mine, fie foarte degajati, ca sa imi dea mie impresia ca totul e ok si pot sa ma relaxez si eu ("nu prezint niciun pericol, stai linistit").
Stiau sa fie sarmanti, de parca erau cei mai inocenti din lume. Nu erau vinovati cu nimic. Societatea era de vina, sistemul, justitia corupta.
Baiatul agreabil cu mine s-a transformat intr-o secunda in agresiv cu gardianul.
Am fost avertizati sa nu le dam informatii personale.
Cand i-am intrebat pentru ce erau in inchisoare, niciunul nu a vrut sa raspunda clar.
Ce am remarcat: cauta sa iti castige increderea. Sa te faca sa treci peste intuitia ta, peste semnalele de alarma pe care inconstientul tau ti le trage in legatura cu ei.
Sa iti depasesti blocajele. Sa ii primesti in spatiul tau de siguranta. Sa iti fie intimi.
