S.R. a scris:
Cumva e logic ca "hranirea" maniei sa aduca mai multa maniei, insa, in practica am vazut ca oamenii(uneori si eu), dupa ce isi descarca mania se relaxeaza... sau cel putin asa par, deci aparent reactiile oamenilor in cazul de fata contrazic logica.
E intuitiv, asta sunt si eu de acord. Intuitiv pare a functiona dar hai sa privim lucrurile putin mai obiectiv. Sa zicem ca te enervezi de X ori pe zi/saptamana/luna si ca poti cuantifica nivelul nervilor pe o scala de la 1 la 5 sau de la 1 la 10. Privind lucrurile asa, putem vorbi de o monitorizare, de o intelegere.
In aceasta intelegere vrei sa schimbi ceva, gen, vrei sa nu mai ai iesiri de nivel maxim sau sa ai mai putine enervari. Asta se poate masura.
Plecam cu prima teorie. descarcarea maniei are un efect pozitiv. In ce sens este pozitiv? Ofera un afect pozitiv dupa descarcare sau are un rol pozitiv in gestionarea maniei? Daca este doar o componenta pozitiva de este atasata episodului de manie, atunci e posibil sa intareasca prezenta maniei si dpdv al frecventei/intensitatii sa faca lucrurile si mai grave. Daca in schimb vezi, prin descarcarea maniei, o scadere a frecventei episoadelor de manie sau o scadere a intensitatii lor, atunci, teoria e corecta (cel putin in cazul tau). Ce argumentam eu era ca nu cred ca se intampla asta: reducerea frecventei sau a intensitatii. Nu neg faptul ca te-ai simti bine dupa. Din punctul meu, lucrul asta nu-i chiar de dorit (din cauza incurajarii maniei).
A doua teorie sa zicem ca propune altceva. Priveste mania ca avand 3 componente ganduri->sentimente->actiuni. Fiecare dintre cele 3 isi joaca rolul in manifestarea maniei si controlul ei implica actionarea pe fiecare dintre cele 3 prin reinterpretare cognitiva sau schimbarea atentiei, etc. Dupa ce o persoana trece printr-un proces de genul unei restructurari cognitiv-comportamentale, frecventa de aparitie a episoadelor de manie scade si intensitatea lor scade. Se poate vorbi despre un control obiectiv al situatiei.
Allexandrra a scris:
Nu zici rau, Cavalerule, dar un pic de autenticitate nu strica nici macar in viata virtuala. E buna si asertivitatea, dar daca o practicam prea mult s-ar putea sa nu mai stim cine suntem.
Si eu sunt pentru autenticitate, de aceea am si riscat sa scriu ce am scris.
Sper sa nu fi fost interpretat ca o critica, a fost doar o alta perspectiva.
O poate contempla sau o poate ignora. Alegerea lui.
Nu neg bunavointa lui downtempo. Sincer, cred ca vrea sa ajute.