Pagina corespondenta cautarii "aletheia" in wikipedia are atasata o observatie foarte buna. Heidegger in "Originea operei de arta" vorbeste despre tabloul acesta al lui Van Gogh pe care l-a vazut in Amsterdam prin perioada interbelica.

A painting that reveals (alethe) a whole world. Heidegger mentions this particular work of Van Gogh's in "The Origin of the Work of Art".
E destul de clar felul in care a sapat revolutia stiintifica in mentalitatile modernilor - inainte o astfel de perspectiva provoca infinit invocata uimire, de catre filosofi. Oamenii erau mai reflectivi, mai boemi, isi traiau viata mai mult in termenii subiectivismului. Acum, o astfel de perspectiva sta la mana connaisseurilor ce se perinda in marile muzee ale lumii incaltati in pantofi de lac cu preturi de vanzare ridicole. De fapt, arta nu mai este, pentru noi ce a fost pentru antecesorii culturii noastre. E doar o mimare acum - majoritatea traiesc in iluzia ca disonantele dintre consumerismul practicat cu imbecilitate in fiecare zi si momentele rarisime de finete artistica iesita la iveala in concediile elevate nu reprezinta o problema, atunci traiesc o minciuna - viata lor e o minciuna. Sentimentul mirarii la astfel de persoane apare la noile incaltari verzi ale lui Usain sau la noile ghete ale lui Ronaldo, nu la galosii lui Van Gogh. Resursele autenticitatii in subiect stau la baza nu la suprafata, lectie pe care modernii nu o invata nicicand. Mi-a povestit candva o persoana ca a trait o experienta importanta in viata atunci cand si-a dat seama ca profilul de Facebook pe care si l-a creat, analizat intr-un moment de luciditate(era beat), s-a prezentat, analizat fiind, parca dintr-o perspectiva din afara sa, doar ca o minciuna si ca el, de fapt, isi construia viata pe o totala iluzie(era dependent de imaginea creata pe Facebook). Multi o sa zica - eh, ce platitudine o mai fi si asta.. Totusi asta este adevarul culturii in care traim. Cultura dictata de consumerism si de piata muncii. Statul nu mai este ce a fost - Heidegger a vazut asta iar pentru asta, si doar asta, este oarecum scuzabila apartenenta sa la regimul lui Hitler. Heidegger a fost impotriva stiintei ca filosofie de viata - acum manifestul culturii Occidentului i-ar parea un spectacol ieftin pus la care de o hoarda de comunisti care au inghitit minciuna lui Marx, aceea ca stiinta este, din punct de vedere istoric, o forta dinamica si revolutionara care prin existenta sa, underlies all human behavior. What a load of crap!
Care credeti ca este rolul credintei in secolul XXI? Masiv, un Glob intreg crede in stiinta si sacralizeaza tehnica. Cumva stiinta a reusit sa pacaleasca mentalitatile modernilor inducandu-le ideea ca ratiunea este regina lumii asteia in care omul traieste doar de dragul de a o subordona ei. Miza lumii nu este suportul ei, ci esenta ei! Cat de ridicol o sa fie un Sisif al viitorului, cuceritor al formei, care realizeaza ca tot ceea a facut pentru cunoasterea lumii a fost in van si ca suprematia sa in ecuatia formei lumii acesteia nu ii ofera nici un privilegiu, cat de mic, in taramul mizei adevarate - esenta. Atunci pana si omul de stiinta o sa se sufoce in irelevanta formei si o sa inceapa sa traiasca cu adevarat. ("Adevarul e doar o minciuna" - Nietzsche)