Care credeti ca este rolul Credintei in Secolul XXI?

hans a scris:

Dar sa vedem oare asa sa stea traba cu credinta asta?

S-au intalnit doua categorii de oameni. Din prima categorie, ii amintesc doar pe Johannes Kepler, Sir Isaac Newton, Robert Boyle, Thomas Newcomen, Robert Boyle, Michael Faraday, Louis Pasteur, William Thomson, desi sunt multi altii ca si ei, oameni cu credinta in Dumnezeu[biblic sau nu].Dupa toti acestia au ramas niste lucruri absolut fenomenale, descoperiri imense care au constituit baza dezvoltarii industriale si stiintifice.

Sunt de acord ca aceste persoane au fost credincioase dar ce si in ce credeau ei difera de la caz la caz.

In fine, pe vremea lor, cumulul de cunostinte nu era ce este acum.

Nu le neaga nimeni contributia. Faptul ca au contribuit intr-un domeniu sau altul nu-i scuteste de irationalitate. Newton era alchimist.

Intrebarea mea era legata de rolul Credintei in Secolul XXI.

hans a scris:

A doua categorie, oameni deosebit de indrazneti in vremea lor care au stupefiat lumea prin afirmatiile lor cretine indraznete cum ca "Religia e opiului poporului" si ca "Dumnezeu a murit!". Ce a ramas in urma acestor "filozofi" din categoria asta? Nimic! Praf si pulbere, obraznicie si aroganta fara de acoperire, nimic palpabil care sa ajute societatea sa urce pe asa zisa cale a progresului adesea invocat de acestia.

Nietzsche este inca de actualitate. Uite un segment interesant legat de contributia lui intr-un documentar despre Fericire:

http://video.google.com/videoplay?docid=2975222748330605245

Iar daca vrei o descriere mai completa a acestui "Nimic! Praf si pulbere" citeste:

http://en.wikipedia.org/wiki/Influence_and_reception_of_Friedrich_Nietzsche

Faptul ca iti bagi capul in nisip si refuzi sa priveste dovezile din cealalta tabara nu inseamna ca ele nu exista.

hans a scris:

Se tot incerca in ultima vreme o abordare de genul: credinta/religia e o frana in calea progresului individului si a societatii.

Daca vrei progres ai nevoie de educatie. Daca banii care ar fi trebuit sa ajunga in scoli au ajuns in biserici... de unde educatie?

Finnian a scris:

Probabil chiar si unii dintre ei ar fi de acord ca orice ii da omului o speranta pentru a trai, ceva mai inalt la care sa aspire, este un lucru pozitiv.

Sunt de acord.

CavalerulJedi a scris:

Intrebarea mea era legata de rolul Credintei in Secolul XXI.

Acelasi rol. Pe unii ii ajuta sa inteleaga ceea ce stiinta nu reuseste sa le explice. Iar pentru altii e un motiv de a face misto de fraierii credinciosi.

CavalerulJedi a scris:

Faptul ca iti bagi capul in nisip si refuzi sa priveste dovezile din cealalta tabara nu inseamna ca ele nu exista.

Nu bag capul in nisip. De fapt, in mod intentionat nu am amintit de mari nume ale unor oameni de stiinta de astazi, atei, din "cealalta tabara". Pentru ca aceia sunt adevarati atei. Acestia, tac, nu fac gargara ca si cei pe care i-am amintit. De ce tac? Pentru ca aceia sunt ateii autentici, care nu simt nevoia sa intareasca convingerile unora sau chiar ale lor, ca Dumnezeu nu exista.

Parerea mea.

CavalerulJedi a scris:

Daca vrei progres ai nevoie de educatie. Daca banii care ar fi trebuit sa ajunga in scoli au ajuns in biserici... de unde educatie?

Aici e o particularitate specifica Romaniei ortodoxe. Caci sunt convins ca doar bisericile ortodoxe se construiesc cu bani de la buget, bani care ar fi putut avea o alta destinatie - scoli sau spitale cum spui tu.

Totusi, educatie se face si in unele biserici.

Despicable Me a scris:

Nu incercam nici unul sa-l convertim pe celalalt la modul nostru de gandire.

Doar ne confruntam parerile aici. N-as avea cum sa am pretentia asta de vreme ce n-am prea multe convingeri, doar o mica parte a nucleului credintelor mele e irevizuibil.

Despicable Me a scris:

1. [...]In ceea ce priveste smerenia, singura diferenta intre om de stiinta si teolog [atunci cand ambii iau in considerare absolutul] este ca omul de stiinta se apleaca smerit in fata a ceva ce are potential de a fi demonstrat si este tangibil intr-un fel de a spune, iar teologul este smerit in fata a ceva ce el poate cuantifica doar in mintea si sufletului lui, intr-o dimensiune emotionala nu materiala. Pe cand omul de stiinta spune "nu cred pana nu dovedesc", teologul spune "cred orbeste".

Cu toate acestea, comunitatea stiintifica actuala este, in genere, atee. How rational is that? Nu cred pana nu dovedesc, dar totusi cred, cu toate ca n-am dovedit? Unde greseste, din punct de vedere teoretic, omul de stiinta este in supradimensionarea metodei sale de investigare pe care o interprinde in realitate. Sigur, exista agnosticism printre oamenii de stiinta cu motivatii legitime si care poseda mai multa intelepciune decat colegii lor atei, dar asta nu justifica propaganda abuziva pe care o face stiinta prin debate-urile primitive ale unora ca Dawkins. Eu critic, cazul acesta, imaginea stiintei care ni se prezinta noua, celor din afara ei. Si crede-ma, nu-i nimic intelept in modul ei de manifestare. Eu vad doar inversunare si aroganta...

Despicable Me a scris:

2. Stiinta [..] nu are aroganta de a pretinde ca stie adevarul absolut. In Teoria Evolutiei, cuvantul cheie care da in vileag smerenia, este "teoria". Din cate stiu eu, nici o scriptura religioasa nu se intituleaza Teoria Creatiei. Credinta pentru cei care sunt credinciosi este ceva absolut. Daca in contextul discutiei noastre Absolut = Arogant...well...I rest my case. In opinia mea umila, nu exista cuvant mai arogant decat cuvantul Geneza in contextul religios.

Stiinta are, in metoda sa, virtutea asta anume precautia in ceea ce-i priveste rezultatele. Totusi, asta nu ii impiedica pe unii sa afirme: My (humble) Theory of Evolution is correct. The Bible is wrong. Ideologia din rezultatele "revizuibile" ale stiintei e una dintre cele mai ostile.

Despicable Me a scris:

3. Daca stiintei ii este cerut sa-si clarifice statutul, de ce nu ar face acest lucru si religia sau credinta ? De fapt care este statutul credintei ? Prin ce se defineste?

Stiinta nu se ocupa cu fundamentale, deci nu are acces la intrebarile fundamentale. E incompetenta in privinta aceasta. De indata ce a denuntat metafizica(multumita unora ca Hume) a pasit in taramul practic al construirii de masini si navete spatiale. How silly. Nu contest de departe bunul mers al ei, cu atat mai mult cu cat beneficiez de rezultatele ei. Dar asa cum nu pot sa ma astept ca un topor sa gandeasca pentru mine, asa nu pot sa am asteptarea ca un telescop ar putea-o face in ceea ce priveste intrebarile fundamentale existentei mele. Nu exista nici un fel de miza in cunoasterea empirica a lumii in care traim atata vreme cat nu beneficiem cu nimic de pe urma timpului pierdut in directia asta de vreun ajutor in directia singurei intrebari legitime a existentei adevarate: "De ce exista ceva si nu, mai curand, nimic?" (tricky, huh?)

CavalerulJedi a scris:

Multumesc mai intai pentru raspuns.

Deci, daca l-am inteles corect, tu crezi ca rolul credintei este in a intelege lumea. Poti sa detaliezi putin cum are loc aceasta intelegere nestiintifica?

In filmuletul pus de mine este dataliata abordarea stiintei. Abordarea din prisma credintei in ce consta?

Si eu iti multumesc pentru raspuns, precum si celorlalti.

Din prisma gandirii speculative iti pot spune cum inteleg eu lucrurile. Pe mine ma intereseaza doar intrebarile fundamentale si tot ceea ce poate avea legatura cu ele, iar regina intrebarilor fundamentale este filosofia. Religia veridica ii impartaseste metoda de investigare pe care o interprinde in lume iar credinta intervine acolo unde adevarurile trairii dicteaza adevarurilor cognitioniste. Dar ma tem ca aici se termina traiectul pe care il consider veridic in teologie. Nietzsche critica exact asta la crestinism cand il caracterizeaza ca fiind platonism pentru popor, anume inabilitatea de a duce trairea subiectiva pana la capat, fara ancore de salvare in dogma. Cand dogma ia locul trairii, teologia isi pierde sensul, sunt de acord cu Nietzsche in sensul asta. Cu toate acestea, nimic nu ma face sa apreciez atitudinea din trairea vietii a teologului care se ocupa cu fundamentale, la inceput, la fel ca filosoful. Pe parcurs se separa unul de celalalt. Cine o fi avand dreptate, nu stiu. Eu tind sa cred, deocamdata, ca filosofia procedeaza corect.

CavalerulJedi a scris:

Totusi, realitatea mai are si o componenta materiala, fizica, obiectiva. Aceasta componenta nu este afectata de perceptia pe care o am.

Poate daca sunt trist, vad totul ca pe un veritabil Iad iar in bratele persoanei iubite poate e un Rai dar F = ma indiferent de starea mea. Relatia dintre forta, masa si aceleratie este obiectiva. Pentru aceste componente materiale putem obtine formule matematice.

Sunt sigur ca asa este, dar spune-mi te rog: La ce buna cunoasterea legitatii materiale a lumii in scopul interogatiilor fundamentale in ceea ce o priveste? Fizica nu poate da seama cu privire la intrebarile metafizicii, nu stiu cum de un Glob intreg poate crede ca fizicienii lucreaza la theories of everything. :)

CavalerulJedi a scris:

Sunt domenii diferite. Stiinta are ca domeniu "Cum?", filozofia si religia trateaza problema lui "De ce?"

Uita-l pe tipul ala din video, nu stie despre ce vorbeste.

"Cum" nu-i o intrebare fundamentala. "De ce" este o intrebare fundamentala. Uite un exemplu: Sa presupunem ca doua persoane s-au nascut, au crescut, vor gandi si muri eventual, intr-o camera fara ferestre, complet izolata de restul lumii. Nu va exista nici un contact intre cineva din afara camerei respective si ei. Care gandeste fundamentalul dintre cei doi? Cel care decide sa investigheze fiecare coltisor al camerei respective, sa o cunoasca in intregime sau cel care sta si se gandeste: o fi ceva in afara ei? How could it ever be? "De ce exista ceva(i.e. camera asta si tot ce contine ea) si nu, mai curand nimicul?".

La fel te poti gandi la oricine din lumea asta: suntem prinsi pe planeta asta. Ce e mai intelept, sa adresezi intrebarile fundamentale insasi contextului la care iti exprimi mirarea sau sa te arunci orbeste in a-i cunoaste legile dupa care exista?

Abc2009ro a scris:

Daca nu stim inca de ce a aparut Big Bang-ul nu inseamna ca nu se poate afla in viitor.

Nu stii despre ce vorbesti, amice. Explicatia aparitiei Soarelui nu coincide cu explicatia existentei oului cosmic. Asta pentru ca existenta Soarelui este urmare a existentei materiei din care s-a format. Oul cosmic, pentru oamenii din stiinta, a aparut asa, out of nowhere, asa cum Dumnezeu a aparut out of Nowhere pentru teologii pe care ii pedepsiti atat de aspru pentru gandul asta irational!

Abc2009ro a scris:

Stiinta nu spune deloc "that's all". Stiinta cerceteaza in continuare care-i treaba cu Lumea. Iar in aceasta cercetare e implicata din plin mirarea.

Curiozitatea, nu mirarea. Pe stiinta o intereseaza cum, nu de ce. Iar atunci cand decide sa raspunda "de ce-urilor" fundamentale, hotaraste ca e cel mai intelept sa o faca prin raspunsurile "cum-urilor" pe care le-a interogat. Fundamentally stupid.

Marinel a scris:

Logica nu este anterioară Universului, ci au apărut în acelaşi timp. Toate legile fizicii au fot elaborate pornind de la observarea Universului, dar, pe de altă parte, dacă legile ar fi fost altele, Universul ar fi funcţionat altfel, deci realitatea ar fi fost alta. Nu poţi despărţi legile de Univers, asta este chiar "nesănătos".

Logica este un artefact al gandirii care da facultatea de cunoastere a ratiunii. Gandirea este dupa fiinta(being), in ordine. Ceea ce intelegeau grecii prin ratiune si ce intelegem noi prin ratiune sunt chestiuni diametral opuse. Gandirea nu subordoneaza fiinta. Ultima are prioritate ontologica. Asta e fundamental. Stiinta moderna crede atat de mult in ratiune incat uita sa o chestioneze. Dar poate ratiunea si numai ea sa raspunda intrebarii fundamentale siesi, fara sa se transceanda pe sine? Ce este ratiunea? Sa se transceanda la ce nivel? Cel al fiintei, pentru ca e anterior ei.

ruudflo a scris:

Si crede-ma, nu-i nimic intelept in modul ei de manifestare. Eu vad doar inversunare si aroganta...

Eu nu vad inversunare si aroganta ci doar onestitate si iubire de Adevar.

In conditiile in care volumul de cunostinte este atat de mare si vine un incult si are pretentia ca sa fie PREDATE in scoali "alternative" de genul "pamantul are 10 mii de ani" pentru ca o carte scrisa in epoca de bronz spune asa si cartea respectiva este adevarata pentru el, atunci atitudinea Stiintei de a spune "Gresesti!" nu este inversunare si aroganta. Este onestitate. Nu-i poti cere unui astronom sa accepte astrologia de acum 3000 de ani sau unui chimist cercetarile din alchimie de acum 500 de ani.

La fel cum nu-i poti cere unui medic sa se apuce sa faca terapie cu apa sau sa "lase sange" pentru a elimina raul din system.

Canva, aceste cunostinte erau "brici", reprezentau maximul de intelegere umana. De mult nu mai sunt asa.

ruudflo a scris:

Stiinta are, in metoda sa, virtutea asta anume precautia in ceea ce-i priveste rezultatele. Totusi, asta nu ii impiedica pe unii sa afirme: My (humble) Theory of Evolution is correct. The Bible is wrong. Ideologia din rezultatele "revizuibile" ale stiintei e una dintre cele mai ostile.

Nu vad cum poti vedea ostilitate in asa ceva. Tot ce spune stiinta este ca iubeste Adevarul si ca, daca sunt prezentate dovezi contrare credibile, este dispusa sa-si revizuiasca teoriile. Stiinta nu tine la teoriile ei ci la intelegere, la Adevar. O intelegere mai buna, cum au fost teoriile lui Einstein, a revizuit o intelegere mai veche, cum a fost teoria gravitationala a lui Newton. Faptul ca a venit Einstein si a descris ce a descris nu a schimbat legile lui Newton, nu au devenit brusc invalide ci au fost intelese intr-un context mai larg, mai intim. Pentru cazurile in care au fost observate... sunt la fel de valide.

Cat despre Teoria Evolutiei prin Selectie Naturala, cercetarile ulterioare au confirmat-o. E atat de simplu. E cea mai buna teorie prin care este explicata complexitatea vietii de pe pamant, cea mai bine sustinuta de DOVEZI. Nimic din ce a descoperit medicina nu a indicat spre faptul ca femeile au provenienta costala.

ruudflo a scris:

Nu stii despre ce vorbesti, amice. Explicatia aparitiei Soarelui nu coincide cu explicatia existentei oului cosmic. Asta pentru ca existenta Soarelui este urmare a existentei materiei din care s-a format. Oul cosmic, pentru oamenii din stiinta, a aparut asa, out of nowhere, asa cum Dumnezeu a aparut out of Nowhere pentru teologii pe care ii pedepsiti atat de aspru pentru gandul asta irational!

Atat eu, cat si alti oameni de stiinta, suntem de parere ca Lumea a existat dintotdeauna. Universul nostru e doar o alta etapa dintr-o existenta eterna. Prin urmare, a explica originea universului e de aceeasi natura cu a explica din ce e alcatuit soarele.

ruudflo a scris:

Curiozitatea, nu mirarea. Pe stiinta o intereseaza cum, nu de ce. Iar atunci cand decide sa raspunda "de ce-urilor" fundamentale, hotaraste ca e cel mai intelept sa o faca prin raspunsurile "cum-urilor" pe care le-a interogat. Fundamentally stupid.

Astea sunt doar jocuri de cuvinte. curiozitate = mirare. cum = de ce.

De exemplu, intrebarea "De ce ploua ?" e aceeasi cu intrebarea "Cum ploua ?" La ambele se dau aceleasi explicatii, cu condensarea moleculelor de apa pe molecule de praf si apoi caderea lor pe pamant sub forma de ploaie. Iar curiozitatea probabil ca mereu e insotita si de mirare.

ruudflo a scris:

"De ce exista ceva si nu, mai curand, nimic?" (tricky, huh?)

Matematica are o existenta vesnica. Ea exista dintotdeauna. Mereu 1+1 a fost egal cu 2. Fie si daca nu ar fi existat lumea fizica, matematica ar fi fost mereu acolo. Asta e tot raspunsul la aceasta intrebare: ceva (respectiv matematica) exista pentru ca asa e normal sa existe. Cum am mai spus si intr-un post anterior, mai greu e sa aflii de ce existentei matematice i s-a atribuit si o existenta fizica.

Desi pare prea simplu ca asta sa fie raspunsul, chiar asta e, pur si simplu exista.

ruudflo a scris:

nu beneficiem cu nimic de pe urma timpului pierdut in directia asta de vreun ajutor in directia singurei intrebari legitime a existentei adevarate: "De ce exista ceva si nu, mai curand, nimic?" (tricky, huh?)

Ok, nu beneficiem de un ajutor cu intrebarea ta preferata dar, intre timp, beneficiem in ceea ce priveste calitatea vietii. Nu se mai rabda de foame cum se rabda pe vremuri, nu se mai moare prosteste din infectii minore. Luxul in care traiesc oamenii normal din tarile civilizate era refuzat regilor din vechime.

Si inca ceva legat de intrebarea ta preferata. Ce obtii daca obtii un raspuns la ea? Dincolo de satisfactia intelectuala, cu ce te ajuta? Cu ce-l ajuta pe cel de langa tine?

Care este beneficiu, din punctul tau de vedere?

ruudflo a scris:

Din prisma gandirii speculative iti pot spune cum inteleg eu lucrurile. Pe mine ma intereseaza doar intrebarile fundamentale si tot ceea ce poate avea legatura cu ele

OK, te intereseaza DOAR intrebarile fundamentale, dar nu mi-ai raspuns la intrebare. Cum are loc aceasta intelegere ne-stiintifica? In ce consta ea?

ruudflo a scris:

Sunt sigur ca asa este, dar spune-mi te rog: La ce buna cunoasterea legitatii materiale a lumii in scopul interogatiilor fundamentale in ceea ce o priveste? Fizica nu poate da seama cu privire la intrebarile metafizicii, nu stiu cum de un Glob intreg poate crede ca fizicienii lucreaza la theories of everything. :)

Theory of Everything tine de structura intima a universului, de unificare, nu tine de metafizica.

Sunt de acord cu tine, descoperirile din domeniul fizicii nu prea ajuta cu intrebari de genul "de ce exista ceva in loc sa nu existe". Este foarte posibil sa nu ajute niciodata aici.

Faza este ca nu ma deranjeaza. Descoperirile din domeniul stiintific au facut posibile vaccinele si antibioticele, orasele in care traim, becul, masina, avionul, iphone-ul din buzunarul meu.

Atitudinea ta este alta. Imi imaginez ca toate cele enumerate mai sus sunt ZERO pentru tine atat timp ca nu ai raspuns la intrebarile astea fundamentale. Desigur... folosesti un computer si internetul ca sa dezbati lucrul acesta, beneficiezi din plin de descoperirile stiintifice... in ciuda faptului ca le desconsideri.

ruudflo a scris:

Uite un exemplu: Sa presupunem ca doua persoane s-au nascut, au crescut, vor gandi si muri eventual, intr-o camera fara ferestre, complet izolata de restul lumii. Nu va exista nici un contact intre cineva din afara camerei respective si ei. Care gandeste fundamentalul dintre cei doi? Cel care decide sa investigheze fiecare coltisor al camerei respective, sa o cunoasca in intregime sau cel care sta si se gandeste: o fi ceva in afara ei? How could it ever be? "De ce exista ceva(i.e. camera asta si tot ce contine ea) si nu, mai curand nimicul?".

Hai sa schimbam putin povestea. Sa zicem ca sunt tot doua persoane in camera respectiva care sunt batute zi de zi. Una dintre ele incearca sa gaseasca o cale prin care sa elimine bataia aceasta. Cealalta incearca sa gaseasca o cale prin care sa o inteleaga. Acum se poate argumenta ca a doua persoana are atitudinea corecta pentru ca, daca o sa gaseasca sensul bataii, poate bataia nu o sa mai fie perceputa atat de rau. Se poate argumenta si ca prima persoana are atitudinea corecta pentru ca daca o sa gaseasca modalitatea prin care sa scape de bataie... nu o sa mai sufere.

Fiecare alege atitudinea si din asta deriva modul in care isi traieste viata.

hans a scris:

Se tot incerca in ultima vreme o abordare de genul: credinta/religia e o frana in calea progresului individului si a societatii. Multa gargara cum ca cei ce cred sunt limitati, inferiori...prosti in ultima instanta. Dar sa vedem oare asa sa stea traba cu credinta asta?

S-au intalnit doua categorii de oameni. Din prima categorie, ii amintesc doar pe Johannes Kepler, Sir Isaac Newton, Robert Boyle, Thomas Newcomen, Robert Boyle, Michael Faraday, Louis Pasteur, William Thomson, desi sunt multi altii ca si ei, oameni cu credinta in Dumnezeu[biblic sau nu].Dupa toti acestia au ramas niste lucruri absolut fenomenale, descoperiri imense care au constituit baza dezvoltarii industriale si stiintifice. Toate descoperirile lor, sunt astazi percepute in ceva ce se poate pipai:un bec, un telefon, un antibiotic, o pompa, etc., etc., si au infirmat cu varf si indesat acuzatiile unor mici asa zisi "eroi"[vezi cazul celebrului ateu canceros ce isi inchipuie ca face el razboi cu Dumnezeu in timp ce i se putrezeste carnea dovedind incapacitatea stiintei de a-i rezolva problemele] ca credinta/religia ar influenta individul/societatea in rau, ca frana.

A doua categorie, oameni deosebit de indrazneti in vremea lor care au stupefiat lumea prin afirmatiile lor cretine indraznete cum ca "Religia e opiului poporului" si ca "Dumnezeu a murit!". Ce a ramas in urma acestor "filozofi" din categoria asta? Nimic! Praf si pulbere, obraznicie si aroganta fara de acoperire, nimic palpabil care sa ajute societatea sa urce pe asa zisa cale a progresului adesea invocat de acestia.[a se vedea cazul unui mare "ecologist" ateu din Ro, care desi e trecut de 30 de ani, sta cu parintii, insa candideaza la presedintie ca sa ne duca spre progres cica-prin ecoateism ].

Cine are ochi de vazut, vede.Cine nu, nu.

Daca stai cu ochii inchisi nu inseamna ca e noapte

ruudflo a scris:

Cu toate acestea, comunitatea stiintifica actuala este, in genere, atee. How rational is that? Nu cred pana nu dovedesc, dar totusi cred, cu toate ca n-am dovedit? Unde greseste, din punct de vedere teoretic, omul de stiinta este in supradimensionarea metodei sale de investigare pe care o interprinde in realitate. Sigur, exista agnosticism printre oamenii de stiinta cu motivatii legitime si care poseda mai multa intelepciune decat colegii lor atei, dar asta nu justifica propaganda abuziva pe care o face stiinta prin debate-urile primitive ale unora ca Dawkins. Eu critic, cazul acesta, imaginea stiintei care ni se prezinta noua, celor din afara ei. Si crede-ma, nu-i nimic intelept in modul ei de manifestare. Eu vad doar inversunare si aroganta...

Nu"cred" ,"presupun" si diferenta este incomensurabila.In cele mai multe cazuri in stiinta totul se verifica prin incercari pana se ajunge la un rezultat.Nimeni nu ia totul de-a gata,cum o fac adeptii diferitelor orientari religioase,si totul se verifica,daca e posibil,sau se creaza ipoteze pentru ca cei ce ne urmeaza,ca acestia, tinand cont de ele sau nu, sa verifice ceea ce nu se poate verifica acum.

Joss a scris:

Daca stai cu ochii inchisi nu inseamna ca e noapte

Mare adevar grait-ai!

Si mai e inca ceva: Iarna nu-i ca vara!

hans a scris:

Mare adevar grait-ai!

Si mai e inca ceva: Iarna nu-i ca vara!

Asa e.Ah era sa uit mai era una.."Intelegeti cu toate puterea voastra de intelegere".Asta-i un pic mai grea.

CavalerulJedi a scris:

Eu nu vad inversunare si aroganta ci doar onestitate si iubire de Adevar.

Stiinta are, actualmente, purtatori de cuvant, acesti pacalici care se autointituleaza popoularizatori ai ei. De departe cel mai popular dintre ei este nimeni altul decat monumentul de aroganta imbecila numita Dawkins Richard.

http://www.youtube.com/watch?v=Z_xop0saS8g

Punctul cheie al video-ului este minutul 0:45. Cine are ochi sa vada, vede. Nu intentionez sa extrapolez din comportamentul individului asta vreo cutuma a entuziastilor stiintei, dar ma tem ca tipul asta a reusit, denigrand valorea credintei din crestinism, islam etc. sa denigreze, in mod ilegitim, valoarea credintei in genere astfel incat, a reusit sa convinga un GLOB intreg ca credinta este pentru faggots si ca orice individ rational trebuie sa se increada doar in adevarurile stiintei. De fapt, aici este vorba despre o manevra miselesca a stiintei de a demite orice forma de interogatie metafizica( asta pentru ca metoda ei a exclus posibilitatea metafizicii). Tot ce conteaza pentru stiinta este ca paradigam sa de investigare FIZICA sa acapereze interesul cat mai multor oameni.

CavalerulJedi a scris:

In conditiile in care volumul de cunostinte este atat de mare si vine un incult si are pretentia ca sa fie PREDATE in scoali "alternative" de genul "pamantul are 10 mii de ani" pentru ca o carte scrisa in epoca de bronz spune asa si cartea respectiva este adevarata pentru el, atunci atitudinea Stiintei de a spune "Gresesti!" nu este inversunare si aroganta. Este onestitate. Nu-i poti cere unui astronom sa accepte astrologia de acum 3000 de ani sau unui chimist cercetarile din alchimie de acum 500 de ani.

La fel cum nu-i poti cere unui medic sa se apuce sa faca terapie cu apa sau sa "lase sange" pentru a elimina raul din system.

Canva, aceste cunostinte erau "brici", reprezentau maximul de intelegere umana. De mult nu mai sunt asa.

Sunt de acord partial. Crestinismul nu trebuie demis doar din pricina faptului ca anumite informatii din dogma sunt infirmate de adevarurile stiintei. Eu nu sunt de acord cu faptul ca in scolile romanesti se preda numai dogma crestina, dar asta nu inseamna ca nu sunt de acord cu o istorie a religiilor, sau cu o filosofie a religiei, cu toate ca stiinta nu da doi lei pe disciplinele astea.

Caci altfel, ar trebui sa dam foc la toata traditia sacra a istoriei, sa dam foc la scrierile filosofice si sa ne ocupam cu totii, ca tristii, de stiinta.

CavalerulJedi a scris:

Nu vad cum poti vedea ostilitate in asa ceva. Tot ce spune stiinta este ca iubeste Adevarul si ca, daca sunt prezentate dovezi contrare credibile, este dispusa sa-si revizuiasca teoriile. Stiinta nu tine la teoriile ei ci la intelegere, la Adevar.

Stiinta iubeste Adevarul care reiese din cercetarile emprice ale materiei, ori filosofia si teologia se ocupa cu alte tipuri de adevaruri: metafizice. Stiinta isi propune utilitatea practica, nu cunoasterea Absolutului. E o chestiune de metoda aici, ea n-ar trebui sa-si bage gandirea cognitionista in gandirea speculativa. Ea n-are nici o treaba acolo.

Abc2009ro a scris:

1. Atat eu, cat si alti oameni de stiinta, suntem de parere ca Lumea a existat dintotdeauna. Universul nostru e doar o alta etapa dintr-o existenta eterna. Prin urmare, a explica originea universului e de aceeasi natura cu a explica din ce e alcatuit soarele.

2. Astea sunt doar jocuri de cuvinte. curiozitate = mirare.

3. Matematica are o existenta vesnica. Ea exista dintotdeauna. Mereu 1+1 a fost egal cu 2. Fie si daca nu ar fi existat lumea fizica, matematica ar fi fost mereu acolo. Asta e tot raspunsul la aceasta intrebare: ceva (respectiv matematica) exista pentru ca asa e normal sa existe. Cum am mai spus si intr-un post anterior, mai greu e sa aflii de ce existentei matematice i s-a atribuit si o existenta fizica.

1. OR