ruudflo a scris:
Atat teologic cat si fenomenologic, credinta comporta o definitie satisfacatoare. Nu acelasi lucru poate fi afirmat si despre definirea instrumentului de baza al stiintei - ratiunea.
Nu definiţia este importantă - o simplă înşiruire de cuvinte, ci modul de funcţionare al raţiunii. Chiar aşa, crezi că poţi să-ţi foloseşti raţiunea pentru a pune întrebări fundamentale, dacă nu ştii cum funcţionează? Sigur, aşa ne învârtim în cerc, ca în povestea cu oul şi găina.
Vedem destul de clar ca stiinta este impotenta in ceea ce priveste interogatiile fundamentale, pentru ca nu s-a ocupat niciodata de ele. Stiinta doar construieste navete spatiale si sparge atomi. Dar adevarul lumii asteia nu este un obiect ci este o realitate launtrica suportului care o face posibila - materia. Stiinta nu face nimic altceva decat sa se poticneasca la primul nivel.
Ştiinţa oferă de fapt informaţii de bază pentru terenul speculaţiilor filosofice.
Nu uita că P. Negulescu definea filosofia ca fiind "analiza primelor principii şi sinteza ultimelor rezultate ale ştiinţei în vederea explicării totale a universului".
E ca si cand omul de stiinta ar fi un sobolan catapultat intr-un maze fara de iesire - inchis, asa cum este Universul nostru. El saracul cutreiera forma la nesfarsit in speranta ca ar putea da de vreun break-through - ca o fi gasind Absolutul printr-un colt al vreunei galaxii.
Cum poţi demonstra că acesta este drumul greşit, iar drumul tău este singurul corect? Nu cumva, încercând în mai multe moduri, din mai multe direcţii, cu mai multe metode, avem mai multe şanse să reuşim?
ruudflo a scris:
Fabulatiile teoriilor cosmologice in care crede un Glob intreg de oameni, seemingly educated ones, sunt urmare a CREDINTEI IN RATIUNE!
Încă o dată. Credinţa înseamnă abandonarea libertăţii de gândire. Atunci când mergi pe acelaşi drum, iarăşi şi iarăşi.
De fapt eu nu cred în ştiinţă. Ştiinţa este doar un instrument, un ansamblu de metode. Tu crezi în braţul tău drept, sau în cuţit, sau în calculator? Nu, doar le foloseşti.
Depinde de tine cum le foloseşti, asta este altă poveste, cu mâna poţi lovi sau mângâia, cu cuţitul poţi tăia o felie de pâine sau îţi poţi lovi inamicul. Dar nu cuţitul este de vină, nu mâna, dacă iei o decizie greşită, ci tu, care le foloseşti.Ştiinţa îţi dă informaţii, dar nu te obligă să le foloseşti. Tu iei decizii, şi eşti răspunzător de ele. Poţi merge la o babă care să te lecuiască sau la medic - e alegerea ta.