Autenticitate şi fariseism

ruudflo a scris:

Cu tine nu am ce sa discut pana ce nu o sa citesti Teaitetos cu Republica si Scrisoarea a saptea in fata ca mai apoi, pe un fond al intelegerii, cat de cat a sistemul lui Platon, sa poti face diferenta dintre doxa si episteme si apoi sa intelegi ce inseamna gandirea la Platon, ca mai apoi sa pricepi si ce inseamna cunoasterea la el. Abia apoi o sa iti dai seama ca pe Platon l-ar fi durut la basca de contraexemplele lui Gettier atat timp cat ele vizeaza cunoasterea failibila din lumea experientelor sensibile.

Le-am citit, filosofule. Demult, asa ca nu mai sunt asa de proaspete, dar pt. o discutie cu tine nici nu e nevoie. Daca pe Platon nu l-a preocupat cunoasterea specifica lumii sensibile, de ce l-a interesat atat de mult ca nu poti gasi doua bete perfect egale? Si de ce pornea mereu de la lucruri extrem de simple, din experienta atenianului de rand? Tu nu ai observat ca el a ajuns la lumea suprasensibila in urma dificultatilor la care se ajunge discutand despre betele de la marginea santului? Tu pur si simplu ai sustinut pozitia sofista criticata de Platon in Sofistul, anume ca e imposibil sa gandim ceea ce este fals. Si dupa ce sustii o pozitie criticata de Platon, vii si imi recomanzi sa citesc Platon ca prima si ultima lectura in materie de filosofie. Nu este nicio problema, mai recomanda-mi sa citesc ce am citit acum 10 ani, dar nu induce celorlalti impresia ca Platon ar fi comis eroarea enorma de a nu lua in considerare ce spune stiinta moderna despre lumea faptelor senzoriale, el care si-a consacrat viata lamuririi relatiei dintre aceasta si cea suprasensibila.

L.E. Parmenide (personajul platonician) ii recomanda tanarului Socrate sa nu nesocoteasca nici cel mai derizoriu element (firul de par, noroiul ca sa nu zic altceva) si vii tu, de pe pozitie chipurile platoniciana, si prezinti ca argument suprem faptul ca la Freud sexul este un element foarte important in analiza comportamentului uman. Dar ca la Freud erosul (nu sexul) este o forta care il conduce pe om in demersurile constructive iti scapa cu desavarsire. Si daca ar fi fost vorba doar de sex, de ce sa privim cu dispret o asemenea o opinie si sa nu incercam sa o intelegem, dupa care sa o acceptam sau sa o respingem in functie de rezultatele reflectiei noastre?

downtempo a scris:

Tu nu ai cum sa intelegi.

Ai citit Plutarh?

Bishop a citit.

Ai citit Anabasis?

Ma irita ca Bishop a trecut cu vederea pagini intregi de istorie ca sa sustina o parere gresita a lui Hammond.

Tu ce stii despre Alexandru?

Pun pariu ca nu ai citit nicio carte despre el. Ai vazut macar filmul?

Cum ai putea sa intelegi atunci despre ce se discuta?

Si daca nu intelegi, de ce te bagi?

Ca ai si tu o parere, ca nea Gicu instalatorul meu?

Am editat si am adaugat in expozeul meu legatura dintre autodeificare si profilul psihologic al lui Alexandru.

E extraordinar cum de fiecare data cand dezbat apar chibitii care nu se pricep, dar dau din gura.

Mai lipseste Athmy.

Legatura dintre autodeificare si autenticitate/fatarnicie e asta: a fost fatarnic Alexandru cand a pretins onoruri de zeu din timpul vietii, desi stia bine ca nu e zeu (vezi episodul cu sange in vene, nu ichor)?

Eu zic ca da. Idolul de autenticitate al lui Bishop a fost un fatarnic.

Pe de alta parte e gresit de vorbim de fariseism in cazul acesta. Fariseii nu au legatura cu Alexandru, nici el cu ei.

E vorba de fatarnicie aici.

Oare tu ai pus termenul "fariseu" in titlul topicului, Bishop?

Nu am citit Viata lui Alexandru de Mestrius Plutarchus ca nu m-a interesat. Intr-adevar, Plutarh pare a fi interesat sa surprinda in scrierea sa (prin care m-am uitat) felul de a fi al lui Alexandru, deci nu este vorba de o simpla istorie.

Alexandru Macedon a cautat mereu sa isi depaseasca modelul in viata, anume - tatal sau, Filip. Si s-ar parea ca a reusit. Alexandru a murit la 33 de ani, oficial pentru ca s-a imbolnavit "de friguri", dar s-a speculat ca se poate sa fi fost asasinat, la fel ca tatal sau, mort la 46 de ani.

FARISE

downtempo a scris:

Atata incursiune in istorie, ca sa se lamureasca problema asta cu deificarea, cand Alexandru s-o fi imbatat si s-o fi gandit in betia lui ca i-ar sta bine in rol de fiu de zeu si ca aia au niste haine cool.

De-aia nu mai putea Alexandru de religiile lor, de metafizica si de diverse enigme ale inteleptilor, ca altfel nu le mai taia alora nodul cu sabia si s-ar fi pus pe cugetat si nu am mai fi avut noi despre ce sa discutam acum. Serios acuma, nu pare deloc sa-l fi preocupat religia. Cred ca a fost autentic cand a spus ca sangele care curge e uman.

@SR, Downtempo, voi nu v-ati mai culcat?

Allexandrra a scris:

@SR, Downtempo, voi nu v-ati mai culcat?

Sunt la munca, desi e sambata, deci...

Cat despre Alexandru... eu il vad ca pe un abil lider militar si politic, iar autodeificarea sa o vad ca pe o stratagema politica, nicidecum nu il aseman cu Ceausescu sau cu vechii faraoni egipteni(despre care am parerea ca stiau si ei foarte bine ca nu sunt zei, dar e mai usor sa conduci un popor daca ii dai impresia ca esti omnipotent, ca esti un reprezentant al zeilor sau, si mai bine, chiar unul dintre zei).

Prin urmare, cred ca el a fost foarte autentic in ceea ce a facut.

Allexandrra a scris:

Cred ca Bishop vede autenticitatea altfel... Poate prin autenticitate el intelege concordanta intre fapte si vorbe, corectitudine, stabilitate, sau, in caz extrem, fanatism. Dar asta poate sa ne spuna el mai bine cand se va loga.

In cazul fariseismului vorbim de inselatorie, insa un inselator poate fi foarte bine autentic cu sinele, atat timp cat constientizeaza ceea ce face. Daca nu constientizeaza, atunci e (vorba lui ruudflo) delusional, sau... poate borderline(dar nu sunt sigur, nefiind de specialitate, doar presupun, in limita a cat stiu eu despre subiectul asta).

Nu am gasit undeva ca fariseismul sa presupuna ca fariseul crede in propriile minciuni.

Allexandrra a scris:

L.E. Parmenide (personajul platonician) ii recomanda tanarului Socrate sa nu nesocoteasca nici cel mai derizoriu element (firul de par, noroiul ca sa nu zic altceva) si vii tu, de pe pozitie chipurile platoniciana, si prezinti ca argument suprem faptul ca la Freud sexul este un element foarte important in analiza comportamentului uman. Dar ca la Freud erosul (nu sexul) este o forta care il conduce pe om in demersurile constructive iti scapa cu desavarsire. Si daca ar fi fost vorba doar de sex, de ce sa privim cu dispret o asemenea o opinie si sa nu incercam sa o intelegem, dupa care sa o acceptam sau sa o respingem in functie de rezultatele reflectiei noastre?

Imi place gandirea asta.

:)

S.R. a scris:

copy/paste de pe Google la pagini intregi de maculatura

Asta arata parerea ta despre carti, despre cunoastere. MACULATURA. Dispret pentru carti.

Cum am putea sa ne dezbatem atunci? Eu sunt pe pozitia de pe care pretind ca oponentul sa fi citit, apoi sa-si dea cu parerea. Sa stie despre ce vorbeste.

Tu consideri ca informatia din carti este maculatura.

Si atunci ce dialog vrei tu sa ai cu mine?

Spui ca te-ai uitat prin Plutarh? Te-ai uitat pe naiba. Sa moara iubita ta daca nu te-ai uitat? Ma minti tu pe mine? Nu ai citit-o. Te-ai uitat azi pe google, sa vezi cu ce se mananca Plutarh. Nu ma duci tu pe mine, sunt prea versat in cultura ca sa nu ma prind.

Nu ai citit, nu stii, dar ai orgoliul tau: vrei sa stai si tu la masa celor ce dezbat. Ca si jucatorul de poker cu buzunarele goale ce ar miza si el la masa celor ce isi permit sa pluseze.

Cu Bishop aveam o discutie inter pares, iar tu vii sa agiti apele ca un copil mic, care nu intelege despre ce se vorbeste la masa adultilor, dar crede ca daca are si el o parere (ca si el stie sa amestece doua vorbe) o sa fie tratat ca un egal. Va starni cel mult un zambet condescendent.

:)

Si apoi mai vii cu aiureli de genul: "discutia a parasit aria psihologiei". Pai cum sa o paraseasca, daca noi dezbateam tocmai PERSONALITATEA lui Alexandru, si felul in care autenticitatea sau fatarnicia lui poate aduce o lumina asupra vietilor celor de azi? Prea te increzi in gandirea ta, si dai cu batul in balta.

Ceea ce facem noi, analizand personalitatea lui Alexandru, este exact un demers de psihoistorie (nu istorie, cum crede Ruudflo, dar si tu).

Si ca sa stii ce ma irita la tine: lipsa ta de obiectivitate. Ruudlo ma jigneste, dar tu tii mortis sa asociezi numele meu cu "cearta". Te faci ca nu vezi pe cel ce da cu pietre, dar te legi de cel in care se arunca. Nu esti impartial. Si din cauza asta nu esti un partener ok de dezbatere.

Iti spun eu cum functioneaza gandirea ta stricata: poate sa vina oricine sa spuna orice tampenie, o sa aplauzi cu toate ca nu o intelegi. Dar fereasca Sfantu sa spuna ceva un psiholog, oricat de neutru ar incerca sa fie, ca te agati de el ca si pechinezul de turul pantalonilor.

Ce baza sa pun eu pe tine, mai, in conditiile astea?

:)

Nu ai nicio credibilitate in fata mea, cata vreme continui cu tacticile astea fumate, desi ti le-am luminat de nspe ori.

ruudflo a scris:

Inainte sa insulti asa cum iti vine la gura mai bine te-ai uita la tine.Vorbesti de parca esti pe camp.De ce crezi ca incearca sa faci paduchi din marii conducatori ? Eu cred ca nu incearca asta in mod intentionat, cred ca pur si simplu legenda e mai mare decat omul.Detine omul liberul arbitru ? Asta e discutabil.Depinde ce intelegi prin om.Te referi la el ca la o entitate unitara.Omul mai e influentat si de prejudecati, idei care nu sunt ale lui.Simplifici prea mult problema.Nu e de-ajuns sa zbieri ca psihanaliza e un rahat si ca Niezsche era vreun zeu.Era un frustrat, de-asta a si sfarsit-o in modul ala deplorabil.Nu mai idealiza tu atata ca nu e asa, si nici tu nu esti vreun intelept.Fara suparare.

haydn91 a scris:

Nici nu imi bateam joc de Nietzsche.Amandoi au fost mari personalitati si am ce invata de la ei.

haydn91 a scris:

Simplifici prea mult problema.Nu e de-ajuns sa zbieri ca psihanaliza e un rahat si ca Niezsche era vreun zeu.Era un frustrat, de-asta a si sfarsit-o in modul ala deplorabill.

Welcome to the club. Triunghiul Bermudelor de pe aria aceasta mai avea nevoie de inca o gandire irationala.

haydn91 a scris:

INu e de-ajuns sa zbieri ca psihanaliza e un rahat si ca Niezsche era vreun zeu.Era un frustrat, de-asta a si sfarsit-o in modul ala deplorabil.Nu mai idealiza tu atata ca nu e asa, si nici tu nu esti vreun intelept.Fara suparare.

Nu era un frustrat, era un superfrustrat. Si de innebunit nu a innebunit de la sifilis, ci de la furia necontrolata. A declarat despre filosofia lui (care pe langa cateva randuri geniale, e plina de urlete de furie si disperare) in Dincolo de bine si de rau ca este un "platonism rasturnat", adica nu i-a convenit viziunea echilibrata, rationalitatea lui Platon si, mai ales, ca Platon a pus Binele mai sus chiar si de zei. Ca el avea o problema cu binele asta. Nu l-a putut integra in viata lui mizerabila si s-a gandit ca e ceva in neregula cu binele, nu cu persoana lui isterica.

Allexandrra a scris:

Nu era un frustrat, era un superfrustrat. Si de innebunit nu a innebunit de la sifilis, ci de la furia necontrolata. A declarat despre filosofia lui (care pe langa cateva randuri geniale, e plina de urlete de furie si disperare) in Dincolo de bine si de rau ca este un "platonism rasturnat", adica nu i-a convenit viziunea echilibrata, rationalitatea lui Platon si, mai ales, ca Platon a pus Binele mai sus chiar si de zei. Ca el avea o problema cu binele asta. Nu l-a putut integra in viata lui mizerabila si s-a gandit ca e ceva in neregula cu binele, nu cu persoana lui isterica.

Uite asta-i consecinta insusirii cunoasterii de tipul wikipedian al lui Nietzsche...

Ia zi, ce-i resentimentul la Nietzsche, ca vad ca te pricepi in a-l intelege.