Autenticitate şi fariseism

Tom Bishop a scris:

Dar ce ai susţinut? Că i-a ajuns?

De fapt, am scris câteva rânduri despre stresul de luptă într-un context, şi lucrarea cu pricina este publică, dar tu ai pus "stres de luptă" lângă Alexandru Macedon, ceea ce este o aberaţie. Despre asta o să vorbesc cu colegii mei, şi o să îţi comunic rezultatul. Dacă îţi vor da dreptate, cinste ţie.

Şi dacă îmi ceri numele lucrării, te asigur că nu eşti încă pregătit să o citeşti.

Nu ti-l cer, am lucruri mai interesante de citit, printre care niste carti de psihologie militara.

Nu e o aberatie sa intelegi situtia lui Al. prin concepte moderne.

Este progres in cunoastere.

De exemplu, putem intelege bine expasiunea feniciana daca analizam pool-ul genetic din bazinul mediteranean.

Fenicienii nu stiau de gene, noi stim. Nu e o aberatie sa pui concepte genetice pentru a intelege influenta feniciana in istorie. Cei de la National Geographic inteleg bine asta, si nu considera asta aberatie, ca tine. De aia au scris un articol despre pool-ul genetic de sorginte feniciana. Pentru ca ei sunt cercetatori seriosi, nu amatori.

:)

La Academia Militara se studiaza bataliile antice dintr-o perspectiva moderna.

Astfel, vechile tactici sunt intelese azi altfel decat pe vremea lui Bismarck, si bineinteles ca pentru asta viziunea psihologica ajuta enorm.

downtempo a scris:

Cauta ~combat stres~.

P.S. Da` ce ai cu termenul ~cognitie~?

Ai alergie la psihologie si tu, ca Ruudflo, care mai are putin si intra in soc septic daca mai citeste de Freud pe aici?

Te referi la intelesul termenului pentru militari sau la altceva ?

Se poate face soc septic de la Freud ? Te infectezi si mori ?

S.R. a scris:

Te referi la intelesul termenului pentru militari sau la altceva ?

Se poate face soc septic de la Freud ? Te infectezi si mori ?

Ma refer la intelesul termenului asa cum este el definit in psihologia militara, care este o ramura aparte a psihologiei.

In legatura cu socul septic... se pare ca nu ai simtul umorului.

:))

~Pentru ca nu gasesc o explicatie buna pentru care atunci cand K. dezbate ceva cu cineva, mai devreme sau mai tarziu se ajunge la un fel de cearta virtuala.~

Mai ales atunci cand tu nu vrei sa vezi ca Ruudflo ma jigneste etichetandu-ma ca delusional (lucru pentru care a fost suspendat in trecut, dar se pare ca nu s-a invatat minte), iar eu nu raspund la provocari. Si atunci unde e cearta? La mine sau la cei ce se infurie prosteste?

Dar tu vezi numai ce iti convine tie nu?

downtempo a scris:

Ma refer la intelesul termenului asa cum este el definit in psihologia militara, care este o ramura aparte a psihologiei.

In legatura cu socul septic... se pare ca nu ai simtul umorului.

:))

~Pentru ca nu gasesc o explicatie buna pentru care atunci cand K. dezbate ceva cu cineva, mai devreme sau mai tarziu se ajunge la un fel de cearta virtuala.~

Mai ales atunci cand tu nu vrei sa vezi ca Ruudflo ma jigneste etichetandu-ma ca delusional (lucru pentru care a fost suspendat in trecut, dar se pare ca nu s-a invatat minte), iar eu nu raspund la provocari. Si atunci unde e cearta? La mine sau la cei ce se infurie prosteste?

Dar tu vezi numai ce iti convine tie nu?

E o ramura aparte a psihologiei. In tarile serioase, adica nu in Romania.

SUA investeste in asa ceva. In Romania conducatorilor le pasa prea putin ce se intampla cu soldatii nostri.

Ba chiar rad, imi imaginez pe cineva infectat cu Freud cum se face verde, se agita si moare... Zbierand ceva despre sex :D

Pe mine ma distreaza certurile voastre. Am trecut peste faza cand si eu aveam tendinta sa ma cert cu tine. E o tendinta naturala asta, vad ca nu doar eu o am :P Stii explicatia psihologica pentru ea, nu ? :D

N-am zis ca nu exista, am zis ca nu se aplica... sau se aplica prost, cum vrei s-o iei. Armata nu e prea preocupata de psihologie. Testele psihologice se dau la misto (e foarte usor sa le pacalesti, daca vrei) si sunt mai degraba date fiindca asa prevede procedura, importanta lor practica pentru cei de sus e mica, neglijabila. In armata psihologia mai foloseste si la a fi clasat, rapid. Si cam atat.

Si inca ceva foarte RAU - psihologii din armata nu au niciun pic de experinta ca si cadre militare... sunt civili cu grade puse pe umar ca asa impune postul pe care il ocupa. Ei vor cautat sa il trateze pe soldat ca pe un civil. Si rau vor face.

Ce-i drept, poate sunt si psihologi militari care nu fac asa... eventual ceva ofiteri foarte batrani scoliti prin URSS, sau educati de cei scoliti p-acolo. Nu pot sa spun ca toti psihologii armatei sunt prosti... dar sper sa intalnesc candva si unul destept. Diferenta intre cum tratezi un civil si cum tratezi un militar e mare, pentru ca diferenta dintre cei doi in fata pericolelor e la fel de mare.

Eh, poate sunt eu idealist. Realitatea o cunosc, nici nu ma ingrasa, nici nu ma slabeste. Dar ar fi loc de multe imbunatatiri.

Stim ca ai o parere proasta despre psihologii militari.

Si totusi, nu crezi ca te-ai infundat in aceasta parere?

Vei mai evolua de la acest nivel?

Chiar daca acei psihologi ti se par nepregatiti sau cu defecte, sunt convins ca daca ai vrea ai putea avea de castigat din dialogul cu ei.

Dar pentru asta trebuie ca tu sa fii receptiv, sa fii deschis spre dialog si autoexplorare. Or, mie mi se pare ca esti opac in privinta asta, inchis ermetic.

Nu lasi pe nimeni sa ajunga la tine. Dar apoi te plangi ca nimeni nu a incercat sa bata la usa.

Daca vrei sa primesti raspunsuri utile, atunci trebuie sa stii sa pui psihologilor intrebari corecte.

Eu m-am folosit intotdeauna de discutiile cu psihologii intalniti. Cel mai putin m-am folosit de intalnirea cu un psiholog care era cam plictisit si mi-a zis doar cateva cuvinte ~n-ai nimic, esti normal~. Dar si asta mi-o fi folosit, ca o confirmare, daca stau bine sa ma gandesc.

Am intalnit si studenti la psihologie, in vremea studiilor mele, si chiar daca aveau multe defecte si carente, tot m-am folosit de discutiile cu ei.

Daca tu vrei sa cauti nod in papura psihologilor militari, atunci cu siguranta vei gasi. Dar oare nu arunci pe geam intreg cosul, pentru cateva chestii problematice din el?

De ce esti atat de pretentios? De ce respingi intregul pentru cateva lipsuri?

Cine te va multumi vreodata pe tine? Vreun geniu? Dumnezeu isi va trage pe el o uniforma si va face el pe psihologul militar pentru tine?

Nu vei ajunge nicaieri cu atitudinea asta supercritica, asta o stiu din experienta. Am avut-o si eu, de pe la 18 pana pe la 24. Apoi mi-am dat seama ca indepartez oamenii, si am renuntat la ea.

In general imi folosesc discutiile cu oricine. Caut sa invat ce se poate din ele. Nu contest ca poate acei psihologi sunt pregatiti... Dar ma indoiesc ca sunt pregatiti in psihologie militara.

La facultate se studiaza ? Din nefericire armata si similarele sale nu au institutii de formare a psihologilor militari. De aceea sunt curios dadca la cele civile se preda psihologie militara. Apoi,... aceasta nu necesita studii de specialitate ulterioare ?

Ca suntem la fariseism si autenticitate... Un psiholog militar autentic imi pare cel ce are rezultate (aici nu ma refer la colegi care se impusca singuri), iar cel fals este cel ce sta la birou si isi bea cafeaua, asteptand ca oameni care prin insesi natura meseriei sunt inchisi si secretosi, "duri" si incuiati, sa vina sa le bata la usa, constienti fiind ca daca spun ceva ce nu trebuie, isi risca locul de munca (psihologul si medicul au "puterea" sa te treaca in rezerva). Cel autentic isi paraseste biroul si pleaca in subunitati, sta de vorba cu oamenii, ii cunoaste. Are acest drept (nu stiu daca si aceasta obligatie, dar drept sigur are).

Instructia militara iti modifica unele aspecte ale personalitatii, printre care si acela cu deschiderea fata de oameni.

Allexandrra a scris:

Lasa-ma cu epistemologia americana. Tu crezi ca Platon ar fi fost atat de tampit incat sa nu observe ca Gettier are dreptate? Tu din Popper ce-ai citit, in afara de critica psihanalizei prezentata pe vreun site de cine stie cine?

Mai pe intelesul tau, la politie, la interogatoriu, cand infractorul ii prezinta anchetatorului un alibi fals si acesta il crede, nu crezi ca e din cauza posibilitatii de a intemeia opinii false?

Cu tine nu am ce sa discut pana ce nu o sa citesti Teaitetos cu Republica si Scrisoarea a saptea in fata ca mai apoi, pe un fond al intelegerii, cat de cat a sistemul lui Platon, sa poti face diferenta dintre doxa si episteme si apoi sa intelegi ce inseamna gandirea la Platon, ca mai apoi sa pricepi si ce inseamna cunoasterea la el. Abia apoi o sa iti dai seama ca pe Platon l-ar fi durut la basca de contraexemplele lui Gettier atat timp cat ele vizeaza cunoasterea failibila din lumea experientelor sensibile.

CRISTI82 a scris:

Ia demonteaza-i personalitatea, sa te vedem ce poti.

ruudflo a scris:

Viziunea psihologica e tot timpul inclusa in toate istoriile. Cum ai putea scrie o istorie a ceva fara sa faci apel la o interpretare psihologica a celor implicati in ea?

Iar incepi cu sofistica? Istoriile au o viziune istorica. Nu-si propun sa faca interpretari psihologice ale faptelor si personajelor consemnate.

Pentru o interpretare psihologica a istoriei exista psihoistoria, care se ocupa exact de asta si atat.

http://en.wikipedia.org/wiki/Psychohistory

Pun pariu ca nu stiai de psihoistorie inainte de a-ti spune eu, pentru ca daca ai fi stiut nu ai mai fi scris aiureala de mai sus. Si ce de sunt eu obligat sa-ti fac tie cultura generala???

Mai informeaza-te inainte de a posta aiureli, pentru ca iti arati lipsa de cunostinte.

~Asa ca lasati psihologii care se pricep sa faca analize, asa d-aia cu fler nativ ca Dostoievski~

Dostoievksi nu a fost psiholog, ci scriitor. A descris amanuntit procese subtile ale functionarii psihice, insa asta nu-l califica drept psiholog. Si Balzac facea la fel.

Spui ca Yalom este analfabet.

De cand nu stie Yalom sa scrie si sa citeasca???

downtempo a scris:

...

Care este idolul tau ? Sau, modelul tau in viata ?

Expunerile tale sunt foarte lungi.

Imi pari a fi adeptul dezbaterii agresive.

Ce legatura are deificarea cu autenticitatea si fariseismul ? Psihologic vorbind, fara a ne gandi la teologie sau la filosofie.

De ce te deranjeaza sa expui cuiva niste cunostinte ?

Ce haz ar avea sa discuti cu cineva care eventual se va enerva pe stilul tau de a dezbate si va incepe sa dea copy/paste de pe Google la pagini intregi de maculatura in scopul demonstrarii unei idei ? Nu e mai placut ca omul sa-si spuna propria parere, fara a da citate cat zilele de post ? Sau sa faca speculatii proprii ?

Ca ultima intrebare pe tema asta - de ce sa faci cultura generala userului Bishop daca asta pare a te deranja ? Daca iti facea placere, ultimele propozitii, adresate special acestuia, nu mai apareau.

Discutia imi pare ca a iesit din aria psihologiei. Sau discutam despre cutumele vechi ori despre megalomania liderilor din vechime ?