Fratilor, ati dat-o rau in off-topic.Daca topicul initial era despre diferenta intre iubirea mimetica si cea autentica (in viziunea lui Girard,normal), acum a ajuns un balci in care lumea se ataca reciproc.Tom Bishop, te inteleg omule, esti idealist.Foarte.Tu crezi ca fixarea unui tel in viata si urmarea lui pana la moarte te face autentic.
Ei bine, sunt de parere ca nu e tocmai asa, pentru ca fiinta umana nu vede doar in fata.Pentru a alege o singura cale la care sa te inhami o viata trebuie sa fii sigur ca e cea care ti se potriveste, ca o poti urma, ca e a ta omule !Exact.Cu spunea si Hypathia, faptul ca urmezi un drum, inchizandu-te de "mediul toxic" denota exact influenta mediului toxic de care te ascunzi.Crezi ca mediul e toxic ? Dorinta asta a ta de-a sfida normalul, de-a cauta absolutul nu va duce la nimic bun.Duci la superlativ anumite concepte, care oricat de marete ar parea, sunt doar concepte.De unde stii ca tu esti ala idealistul si nu fiinta din tine care a fost ranita de anumite evenimente ? Esti sigur ca vrei sa te inhami pe o cale toata viata ?A dreptatii, a iubirii absolute,etc ?
Am vazut cu totii aici ca iubirea autentica inseamna ce vrea fiecare sa creada.Intr-un sens larg, autenticitatea se rezuma la atat : sa nu-ti tradezi fiinta.Nu principiile, ideile,etc, pentru ca nici astea nu-ti apartin.Fiinta.Atat.Inainte de-a porni la drum, esti sigur ca mergi pe calea buna ? Lucrurile reale pentru noi sunt acelea in care investim energia psihica.Aspiratiile tale consuma foarte multa energie, iar cand aceasta se va epuiza te vei pomeni in fata unei realitati schiopatande.Pentru ca noi oamenii suferim si ne desradacinam atunci cand lucrurile importante pentru noi isi pierd sensul.Tocmai de-asta e bine sa privim un pic altfel.Nu exista o cale, sunt o infinitate.Pe fiecare dintre ele poti fi autentic.Daca pe una dintre ele esti invins iti raman restul."Caile" si iluziile astea pe care ni le alegem nu sunt importante pentru noi, ca indivizi.Sunt doar lucruri pe care noi le inzestram cu sens pentru a ne dezvolta pe seama lor.
Daca sensul tau sta doar in absolut, s-ar putea sa nu apuci sa-l vezi prea curand.Oricum am interpreta iubirea autentica, mimetica, cred ca important e sa nu ne distantam de realitate si sa ne autocunoastem.E foarte simplu, nu se merita atata poliloghie pentru asta.Trebuie sa-ti urmezi dorinta ta.Ori, atunci cand mergi pe o carare inchisa doar pentru a nu te infesta, automat tu renunti la calea ta si implicit la dorinta ta.Dorinta ta nu mai este autentica, pentru ca tu cauti sa fii superior celorlalti care "ratacesc".Cred ca exista o dorinta a carei natura e plina de mimetism : aceea de-a ascede catre absolut.Aceea de-a absolutiza niste concepte care nu ar trebui decat sa ne serveasca in dezvoltarea noastra, nu sa le identificam esenta in ele, asa cum fac idealistii.
Cum spunea si downtempo, am speranta ca viata te va invata lectia asta de perceptie.Absolutul e o extrema, iar omul trebuie sa tinda catre echilibru.Nu echilibru intre josnicie si maretie, mizerie si dreptate,etc.Echilibru intre dorinta si abilitatea de a o indeplini.Iti spun sincer, Tom Bishop, nu cred ca vei intelege foarte limpede ce am spus eu aici.Pentru ca si eu am fost asa, si nu acceptam argumentele rationale.Stii de ce ? Din orgoliu.Orgoliul macina pe idealisti extremisti.Un grad de idealism e binevenit, cat timp aspiratiile se afla in limita posibilitatilor.Altfel risti sa experimentezi frustrarea si sa negi realitatea.
