Iubire falsa si iubire adevarata

lynxul_negru a scris:

cred ca nu trebuie sa fim atat de radicali. scorpionul are dreptate. exista o posibilitate certa ca cineva sa ajunga la atasamente si setimente autentice dupa ce exerseaza sau se educa prin unele mimetice. daca persoana respectiva invata ceva din ceea ce se intampla, daca isi apropriaza/internalizeaza unele valori, isi formeaza un sistem coerent, apoi poate ajunge la sentimente autentice. se poate insa si invers, sa nu evolueze pana acolo.

Asta nu o cred.Eu nu am vazut oameni care din mimetism au dat-o in autenticitate.Cred ca sunt 2 moduri de-a iubi distincte.Intradevar, cum spuneai si tu, unii ajung sa se cunoasca mai bine si sa dezvolte sentimente autentice.Insa doar unii.

haydn91 a scris:

Asta nu o cred.Eu nu am vazut oameni care din mimetism au dat-o in autenticitate.Cred ca sunt 2 moduri de-a iubi distincte.Intradevar, cum spuneai si tu, unii ajung sa se cunoasca mai bine si sa dezvolte sentimente autentice.Insa doar unii.

Poti sa o dai din mimetism in autenticitate. Daca fiinta pe care o iubesti mimetic iti provoaca revelarea sinelui tau autentic, ascuns pana in acel moment, si continui sa o iubesti - cu sinele tau autentic de data asta - iubirea devine din memetica in autentica.

Allexandrra a scris:

Poti sa o dai din mimetism in autenticitate. Daca fiinta pe care o iubesti mimetic iti provoaca revelarea sinelui tau autentic, ascuns pana in acel moment, si continui sa o iubesti - cu sinele tau autentic de data asta - iubirea devine din memetica in autentica.

Frumos in teorie, dar in mintea mea mimetismul se asociaza aproape spontan cu imaturitatea.Nu stiu daca poate fi asa usoara tranzitia.Ca sunt si oameni care reusesc, tot ce se poate.

haydn91 a scris:

Frumos in teorie, dar in mintea mea mimetismul se asociaza aproape spontan cu imaturitatea.Nu stiu daca poate fi asa usoara tranzitia.Ca sunt si oameni care reusesc, tot ce se poate.

E foarte grea tranzitia si probabil ca sunt foarte putini cei care reusesc. Cei mai multi mor imaturi, puberi. Trebuie sa fie multi cei care traiesc momente in care ajung la sinele autentic, dar nu pot pastra transformarea operata de tranzitie.

Allexandrra a scris:

E foarte grea tranzitia si probabil ca sunt foarte putini cei care reusesc. Cei mai multi mor imaturi, puberi. Trebuie sa fie multi cei care traiesc momente in care ajung la sinele autentic, dar nu pot pastra transformarea operata de tranzitie.

Poate nici nu-si doresc cu adevarat...Suferinta si iluzia le ofera de multe ori satisfactii.Satisfactii pe care nu le-ar simti oferind ceva neconditionat.

Wow, asta da profunzime, de la multe persoane care acum se plictisesc si vorbesc aiurea prin alte parti. Ce s-a intamplat cu discutia asta? De ce ati oprit totul, la ce concluzie ati ajuns?

In toata aceasta demagogie de calitate, profund si la obiect asa cum era normal sa fie dupa cea care a infiintat topicul, s-a gandit cineva si la varianta magnetismului?

Iubirea mimetica sau autentica, sa transformi acesti doi poli de plus si minus din magnetism, trebuie sa pui universul in ordine de-a binelea.

x oameni sunt meniti sa traiasca iubirea mimetica

y oameni sunt meniti sa traiasca iubirea autentica

z oameni sunt meniti sa faca legaturile intre ceilalti si atat

x,y si z sunt de doua sexe, deci avem sase laturi- realitatea exemplului sta exact in cubul rubik. Ceea ce noi nu luam in considerare in lumea noastra si de aici si limitarea mintii este zona zero, care imbina forta centrifuga cu forta centripeda a doi poli care formeaza un intreg.

Tragedia este ca degeaba incerc sa rezolvi cubul, pentru ca nu ai sa afli oricum cine esti in aceasta viata si apoi sa mai si accepti. Asta in ideea ca parerea mea ar fi plauzibila mai departe de fantasma.

Daca fiecare are un rol de jucat in viata si mai multi oameni vor sa joace acelasi rol se creaza haosul deja. In lumea noastra asta se si intampla, nu exista echilibru si atunci nimeni nu traieste in mod nativ viata pe care trebuia sa o traiasca, iubirea este doar un aspect. Mimetic sau autentic este o intrebare de pus la nivel global pentru orice. Atentie asta nu inseamna ca este banal, e poate unul din cele mai importante subiecte pe care le-am vazut de cand am aterizat pe aici.

0sh0 a scris:

la ce concluzie ati ajuns?

Concluzia mea este ca, iubirea nu poate fi decat adevarata, cea supranumita si falsa este de fapt prefacatorie si nu iubire.

0sh0 a scris:

Wow, asta da profunzime, de la multe persoane care acum se plictisesc si vorbesc aiurea prin alte parti. Ce s-a intamplat cu discutia asta? De ce ati oprit totul, la ce concluzie ati ajuns?

Imi bazaie o musca pe caciula.

Eu tocmai explorez ideea ca persoana posibil de iubit in mod autentic trebuie sa imi semene foarte tare. Nu stiu cum o fi. O sa dau un raspuns cat de cat clar la intrebarea asta pe la 90 de ani.

De trait, cand s-o ivi prilejul. :D

Black velvet a scris:

Concluzia mea este ca, iubirea nu poate fi decat adevarata, cea supranumita si falsa este de fapt prefacatorie si nu iubire.

dar si aceasta concluzie Black velvet ar fi un aspect fix al gandirii tale, in continuare totul e relativ.

Ea. a scris:

Da exista sufleori

Ai putea sa mai iubesti cu adevarat o actrita?

Raspunsul meu e da si chiar cred asta, dar numai atata timp cat tu o iubesti pe ea, ea nu te poate iubi. Asta spune magnetismul, doua bucati de magnet pot sta impreuna doar daca una o atrage pe cealalta. Daca o intorci pe cealalta inseamna, ca cineva te poate iubi pe tine atunci cand tu nu o mai iubesti. Oricat de mult va respinge umanitate un astfel de aspect, n-ai ce-i face. In viata iubirea va functiona mereu asa si oamenii nu au decat de ales iubeste sau fi iubit...restul e can can :rot:

daca vizualizezi jocul cu magnetii si iti dai seama ca noi functionam dupa aceleasi principii, vei fi mai fericit in viata, asta este realitatea, iubirea adevarata asa cum o numim noi. Sa se iubeasca amandoi unul pe altul, da se poate, dar asta numai daca ei nu se pot atinge niciodata, in momentul in care unul atinge pe celalalt deja reintra dezechilibrul, unul i-l atrage pe celalalt si el are spatele gol ;)

0sh0 a scris:

dar si aceasta concluzie Black velvet ar fi un aspect fix al gandirii tale, in continuare totul e relativ.

E mai bine ca iubirea sa ramana un aspect fix si ancorat in sentiment, decat sa devina un aspect mobil si raportat la relativitate, adica iubirea sa se transforme in filosofia iubirii.