Iubire falsa si iubire adevarata

downtempo a scris:

Prin urmare, eroul poate ca se simte obosit de eternitate (desi in basm nu se sugereaza in niciun chip asta!), dar din asta nu am putea concluzia ca dorinta lui ar fi fost mimetica de la inceput, si bine mascata.

poate. Nu putem afla niciodata, nu? Putem doar interpreta. Sunt autori care considera ca Fat-Frumos a fost insufletit de mimetism.

Atunci da-mi tu exemplu, Kosmotro, de triunghi in care mediatorul nu e uman, daca spui ca aristocratia, tineretea si dumnezeu nu se pun. Si nu exemplu din acela cu moda, tv etc, ci altceva.

Allexandrra a scris:

Sunt curios de unde ai stiut sa descrii atat de bine acest tip de oameni.

:)

Hypathia a scris:

poate. Nu putem afla niciodata, nu? Putem doar interpreta. Sunt autori care considera ca Fat-Frumos a fost insufletit de mimetism.

Atunci da-mi tu exemplu, Kosmotro, de triunghi in care mediatorul nu e uman, daca spui ca aristocratia, tineretea si dumnezeu nu se pun. Si nu exemplu din acela cu moda, tv etc, ci altceva.

Eu am inteles din gandirea lui Girard ca subiectul si mediatorul sunt umani.

Dumnezeu poate fi mediator pt ca e persoana, are latura de Om prin Intruparea lui Iisus.

Aristocratia e om la plural.

Televizorul reprezinta de fapt oameni (care isi promoveaza dorintele mimetice in noi, ramanand ascunsi, in spatele emitatorului tv).

Subiectul si mediatorul reprezinta o chestiune de simetrie. Or, omul nu poate fi simetric cu un concept (tineretea)

downtempo a scris:

Eu am inteles din gandirea lui Girard ca subiectul si mediatorul sunt umani.

Inteleg. Eu am inteles ca mediatorul nu trebuie neaparat sa fie uman.

downtempo a scris:

Ca sa inteleg de ce mi-ai perceput ideea atat de distorsionat: ai fost vreodata realmente in fata mortii?

Stii ce simte un om in fata mortii din experienta ta, sau doar din auzite?

Am fost tentat să

downtempo a scris:

Sunt curios de unde ai stiut sa descrii atat de bine acest tip de oameni.

:)

M-a fascinat intotdeauna tipul asta de om. Imi amintesc ca am citit Demonii cand nu prea puteam sa pricep ce a intentionat Dostoievski si o vreme m-a obsedat Stavroghin. Chiar si acum incerc sa-mi dau seama ce gaseam fascinant in faptul ca acestui personaj, aflandu-se la o serata, i-a spus un comesean `nu ma duci tu pe mine de nas`, iar el l-a luat de nas literalmente si l-a tarat dintr-un capat in altul al salonului. Bine, la Stavroghin e numai intuneric, daca imi amintesc bine. Ma intereseaza mai mult personajele la care lumina si intunericul sunt distribuite echilibrat.

Tom Bishop a scris:

.

Cand vorbesc de omul in fata mortii, vorbesc din experienta personala.

Tu?

downtempo a scris:

Pot adresa o intrebare?

Da

downtempo a scris:

Da

In regula, desi nu mai suna foarte mult a intrebare.

Cred ca iubirea falsa apare atunci cand oamenii cauta in mod eronat copii perfecte ale unor persoane sau idealuri. Insa aceasta cautare a lor rezulta in copii imperfecte. Ma rog, opinia mea este simpla, la fel ca mine.

Si totusi te intreb.

Iubirea, fie ea falsa sau adevarata, este forta creatoare de energii?

Lucast a scris:

Iubirea, fie ea falsa sau adevarata, este forta creatoare de energii?

eu sunt de acord cu ce spunea Sicily. E creatoare cand e adevarata, e distrugatoare cand e falsa.