S-a discutat aici mult despre iubirea mimetica.
Dar iubirea mimetica nu e decat un aspect al dorintei mimetice.
Principalul lucru de discutat pe acest topic este dorinta mimetica.
Dorinta mimetica se poate observa in foarte multe fatete ale vietii noastre.
Sa luam cateva exemple:
Manelistii sunt plini de dorinte mimetice, am impresia ca functioneaza aproape numai pe baza lor.
"Sa moara dusmanii"
Dusmanii sunt mediatorii, rivalii simetrici.
"Banii cu care arunc", "femeile ce danseaza pe masa" sunt obiectele dorite. Ele au valoare numai pentru ca altii (dusmanii sau prietenii-mediatori) le doreau deja.
Dorinta mimetica e atat de agresiva, de primitiva, in mediul manelistilor incat starneste alergia nonmanelistilor.
Dorinta mimetica se vede bine in invidii, in barfe, in lucraturile perfide pe care si le fac colegii la serviciu sau vecinii sau rudele.
Unii inteapa cauciurile vecinilor, de ciuda ca acestia au masina MAI buna (rivalul valorizeaza obiectul dorit, dar subiectul nu intelege ca valoarea obiectului este conferita in mod arficial).
Alt exemplu: fete care isi incep viata sexuala la varste mici, doar ca sa fie si ele in rand cu fetele celelalte (ele sunt mediatoarele). Dorintele lor pentru baieti sunt induse de mediatoare sau de televizor, mass media, etc (care joaca subtil la orga dorintei mediate, pt a-si vinde produsele).
Dorinta mimetica se epuizeaza insa repede, iar cand ea dispare obiectul dorit se arata asa cum este el de fapt, cu lipsa lui de valoare, pentru ca valoarea lui fusese fals adaugata, suprapusa prin rivalitatea cu mediatorul.
Cel mai simplu exemplu: copilul care doreste o jucarie pentru ca jucaria e dorita de alt copil, dar cand o castiga, ea isi pierde valoarea in ochii lui, pentru ca valoarea ei fusese supralicitata (marita artificial prin rivalitatea cu mediatorul).
In general, subiectul si mediatorul sunt oameni. Ei sunt alter ego unul pentru celalalt, simetrici in dorintele lor arficial marite. Nu conteaza cine incepe si cine continua, pentru ca ambii sunt la fel de structurati pe dorinte mimetice. Daca un rival este invins ori abandoneaza conflictul dorintelor, ei se vor muta spre alti rivali mimetici.
Nu persoanele conteaza in acest joc, ci jocul in sine.
Se vede de aici ca putem identifica bine subiectul si mediatorul, daca intelegem ca sunt oameni.
Daca eu vad pisoiul meu ca fuge cu ghemul in gura, nu voi dori cu putere ghemul acela, pentru ca pisoiul nu e om, si nu imi valorizeaza mie ghemul. Daca insa fratele meu imi ia ghemul din mana, fiind om, dorinta mimetica valorizeaza ghemul si ne putem lua la bataie pentru el. Nu ghemul conteaza, ci rivalitatea simetrica dintre mine si fratele meu. Raportul, jocul insusi.
Fac aceste precizari pentru ca sa fie usor de identificat intr-un triunghi subiectul, mediatorul si obiectul dorintei.
Subiectul si mediatorul-rival sunt oameni. Obiectul dorit poate fi un om sau un lucru sau o calitate, o valoare.
Prin urmare e gresit sa tot cautam mediator in concepte, asa cum face Hypatia, cand spune ca in cazul cartii lui Nabokov mediatorul era tineretea femeii. Tineretea era doar una din calitatile femeii iubite care ii dadea valoare in ochii subiectului. Aceasta calitate poate fi reala, si atunci dorinta este autentica, sau poate fi artificial marita prin rivalitatea cu un mediator (alt barbat) si atunci dorinta este mimetica, pentru ca valoarea a fost supralicitata.
Nici noi nu suntem liberi total de dorinte mimetice, cei care suntem obisnuiti sa ne analizam.
Ele sunt subtile si insidioase. Ele ne afecteaza pe multe planuri si nu prea ne dam seama.
Dati si voi exemple.
:)
