downtempo a scris:Cervantes ataca in Don Quijote ILUZIA.
N-as fi prea sigura ca ataca iluzia. Mi se pare mai degraba ca ataca incapacitatea omului obisnuit de a da viata ideilor sale. Vezi povestea lui Pygmalion.
Iubire falsa si iubire adevarata
Început de Hypathia, Mar 9 aug 2011 · 199 răspunsuri · 19.235 vizualizări
Hypathia a scris:toate dorintele noastre au o baza mimetica, chiar daca sunt trecute printr-un filtru propriu.
Girard vine cu solutia religioasa. Nu vad de ce asta ar fi o solutie, pentru ca e tot mimesis, cum am aratat mai sus.
Nu cred ca toate dorintele au o baza mimetica. Tocmai aici ar fi decelarea: unele provin din sine, altele sunt calchiate dupa dorintele altora.
De exemplu: imi doresc o bicicleta pentru ca am nevoie sa fac miscare, si ador senzatia de vant ce trece pe la urechi(dorinta ce provine din sinele meu)
Sau: imi doresc o bicicleta pentru ca toti vecinii au, si de ce sa fiu eu mai prejos ca ei (dorinta mimetica).
Editat Mie 17 aug 2011 20:18
downtempo a scris:Nu cred ca toate dorintele au o baza mimetica. Tocmai aici ar fi decelarea: unele provin din sine, altele sunt calchiate dupa dorintele altora.
De exemplu: imi doresc o bicicleta pentru ca am nevoie sa fac miscare, si ador senzatia de vant ce trece pe la urechi(dorinta ce provine din sinele meu)
Sau: imi doresc o bicicleta pentru ca toti vecinii au, si de ce sa fiu eu mai prejos ca ei (dorinta mimetica).
Cele care provin din sine, cum au luat nastere, de unde?
si de ce iti doresti sa faci miscare? Pentru a arata bine, pentru a fi mai musculos decat vecinul de vizavi? Sau de ce iti place senzatia de vant ce trece pe la urechi, pentru ca esti influentat de parnasianisti?
si tot asa...
Hypathia a scris:Cele care provin din sine, cum au luat nastere, de unde?
si de ce iti doresti sa faci miscare? Pentru a arata bine, pentru a fi mai musculos decat vecinul de vizavi? Sau de ce iti place senzatia de vant ce trece pe la urechi, pentru ca esti influentat de parnasianisti?
si tot asa...
Imi doresc sa fac miscare pentru ca miscarea imi e buna. Miscarea ma energizeaza. Imi da endorfine.
Mersul pe bicicleta ma face sa ma simt liber.
Imi place senzatia de vant ce trece pe langa urechi nu pentru ca parnasienii au cantat-o in poezii, ci pentru ca imi gadila placut urechile.
Observa ca trebuie sa ne oprim la dorinta in sine.
Daca tot mergi la infinit cu ele atunci intr-adevar nu mai poti gasi niciuna autentica si toate sunt mimetice.
Toti l-am imita pe Adam (sau primul pitecantrop) care singur a avut privilegiul dorintei autentice.
Mi se pare absurd.
Exista dorinte in sine si dorinte copiate. Multi copiaza, fie voit (moda, cool, trend, brand, etc) fie nevoit.
Exista si dorinte in sine. Imi doresc ceva pentru ca eu aleg sa prefer ceva. Doresc o bicicleta pentru ca sa pot merge mai repede la padure. Ca si altii au mers inaintea mea la padure pe bicicleta, asta e treaba lor. Nu ei m-au influentat, ci eu aleg sa ma simt bine in padure, pe bicicleta, in loc sa stau in casa, de teama ca as copia pe cineva.
In sensul asta poti deosebi intre iubire autentica si iubire mimetica.
Cum ia nastere dorinta? Tot ce e viu are impulsul de a se misca, de a stabili conexiuni, de a procesa informatie, de a avea inputuri si outputuri.
Daca nu o face, nu e viu.
Se presupune ca acest prim impuls spre miscare e dat de extraordinara capacitate a carbonului de a stabili legaturi, o apetenta pe care alte elemente chimice nu o au de departe.
Un copil doreste de la sine. Dar poate dori o jucarie si pt ca alt copil o are.
Un om care nu mai doreste sta ca o leguma, ca si catatonicul.
El nu mai are nici dorinte in sine, nici imitate.
Cred ca o mare pb a oamenilor moderni (dar si in trecut a cam fost) este aceea de a face lumina in interior: care sunt dorintele proprii, neinfluentate, si care sunt dorintele imitate.
Multor oameni nu le e clar ce anume ar trebui sa isi doreasca. Si atunci preiau de-a valma dorinte dimprejur, pt ca li se pare mai usor asa. Dar se mint pe ei insisi. Pe termen lung e o strategie deficitara. Si multe pb vin de aici. Ft multe.
Editat Mie 17 aug 2011 21:10
downtempo a scris:De exemplu: imi doresc o bicicleta pentru ca am nevoie sa fac miscare, si ador senzatia de vant ce trece pe la urechi (dorinta ce provine din sinele meu)
Sau: imi doresc o bicicleta pentru ca toti vecinii au, si de ce sa fiu eu mai prejos ca ei (dorinta mimetica).
Daca iti doresti sa faci miscare, atunci iesi si te plimbi sau alergi. Dar, daca te-ai hotarat deja sa mergi cu bicicleta, o faci pentru ca ai deja in minte beneficiile unei biciclete (vantul pe la urechi + miscare), pe care nu le ai in tine de la nastere, ci le-ai invatat/descoperit de la altii.
Ceea ce inseamna ca doar dorinta de miscare vine din tine, in vreme ce mijlocul de a indeplini dorinta este unul invatat si contine o doza de mimetic.
Editat Joi 18 aug 2011 00:44
lynxul_negru a scris:Ceea ce inseamna ca doar dorinta de miscare vine din tine, in vreme ce mijlocul de a indeplini dorinta este unul invatat si contine o doza de mimetic.
sunteti culmea! :rot:
Hypathia a scris:sunteti culmea! :rot:
ma bucur sa te vad binedispusa. 
lynxul_negru a scris:Daca iti doresti sa faci miscare, atunci iesi si te plimbi sau alergi. Dar, daca te-ai hotarat deja sa mergi cu bibileta, o faci pentru ca ai deja in minte beneficiile unei biciclete (vantul pe la urechi + miscare), pe care nu le ai in tine de la nastere, ci le-ai invatat/descoperit de la altii.
Ceea ce inseamna ca doar dorinta de miscare vine din tine, in vreme ce mijlocul de a indeplini dorinta este unul invatat si contine o doza de mimetic.
Pot sa ma folosesc de o bicicleta inventata de altii, asta nu inseamna ca dorinta mea e mimetica.
Daca imi analizez dorinta, voi vedea daca ea este o dorinta imitata (merg pe bicicleta pentru ca am vazut la Turul Frantei la TV ca biciclistii sunt admirati, vreau sa fiu si eu ca ei)
sau e o dorinta proprie (merg pe bicicleta pentru ca ma simt eu bine).
Alt exemplu: o maimuta afla un bat, cu care isi aduce mai aproape o banana, la care altfel nu ar fi ajuns.
Acest comportament al ei poate fi imitat (ea a vazut trucul la alta maimuta, si se prinde ca ii va fi de folos),
sau poate fi al ei, propriu (ea s-a prins ca batul poate fi un instrument in captarea hranei, fara sa vada pe alta).
In acest caz, tu vii si spui: ea a folosit un bat, dar si altele au folosit un bat inaintea ei, deci dorinta ei este mimetica.
Eu spun: nu conteaza ca batul a mai fost folosit de altele, conteaza daca maimuta a copiat realmente un comportament sau daca acest comportament e initiat de ea.
Sper ca acum distinctia sa fie mai clara.
Allexandrra a scris:N-as fi prea sigura ca ataca iluzia. Mi se pare mai degraba ca ataca incapacitatea omului obisnuit de a da viata ideilor sale. Vezi povestea lui Pygmalion.
Si eu zic la fel. Iluzia este acolo semnul omului neobisnuit, care vede ceva si dincolo de realitatea prozaica. Este o tema care a strabatut literatura pana in ziua de azi. O gasiti si in Mistretul cu colti de argint, in Jocul ielelor, la Goethe, in Nabokov ... si pe unde nu. De fiecare data eroul care vede dincolo de realitate pateste ceva - are o soarta comica (Don Quixote) sau tragica.
lynxul_negru a scris:in Nabokov ...
te referi la Camera obscura a lui Nabokov?