Logoterapia

LuciaD a scris:

Draga, LuciaD, mi-a obosit butonul de la mouse de cand tot scot mesajele tale.

La urmatorul off-topic vei fi sanctionata, pentru ca deranjezi si alte persoane.

Hypathia a scris:

Logoterapia nu se aplica in cazurile patologice, cum ar fi gasirea sensului in ipostaza de victima. Nu. Logoterapia este pentru neurotipici, ca sa zic asa.

Pai daca gasesti sens in ipostaza de victima ca atare, inseamna ca esti indragostit de starea ta de victima si nici prin cap nu-ti trece sa iesi din ea. Or, logoterapia e pt. oameni care vor sa iasa din starea de victima.

Mie imi repugna ideea de a gasi sens in suferinte ca cele provocate de razboi sau lagar. Asta pt. ca e ca si cand le-ai justifica. E posibil sa gasesti un sens fara a oferi si o justificare in acelasi timp? Cam greu. S-a suferit in lagar ca oamenii sa inteleaga ca rasismul, xenofobia, antisemitismul sunt niste plagi cumplite. Se poate spune asa, dar nu cred ca era nevoie de prea multa imaginatie ca oamenii sa-si dea seama unde poate duce ura indreptata catre cineva pt. simplul fapt ca e negru sau evreu. Adica nu cred ca era nevoie sa fie experimentate. O invatatura mai demna ar fi ca Nietzsche a avut dreptate, omul chiar poate indura aproape orice, daca are un `de ce`.

Pe de alta parte, suferinta iti ofera sansa de a-ti transcende conditia. Aici, da, i se poate gasi un sens profund si chiar unic, ca nimic nu poate face acest lucru. Bucuria, fericirea nu pot face lucrul asta, mi se pare mie. Poate doar extazul, dar extazul nu e posibil pt. un suflet neantrenat in suferinta. In sensul asta, de transcendere a datului existential, suferinta e drumul eroilor.

Nu pot sa nu observ ca marile invataturi le tragem in urma unor suferinte. E la fel ca in plan fizic: daca nu ma doare cand bag mana in foc, s-ar putea sa fiu tentata sa nu o scot imediat, ci sa vad ce se intampla, adica sa ma uit cum arde.

Hypathia a scris:

Uneori, atunci cand vointa de sens este blocata, ea este compensata si inlocuita de vointa de putere

Cand e cazul de lagar sau catastrofa, cred ca intervine vointa de putere. Puterea nu ca sentiment ametitor, ci puterea de a supravietui tuturor loviturilor pe care nu le poti evita.

Eu cred ca cei care vad sensul vietii in putere, gasesc placere in putere. La fel cred ca si cei care cauta sa gaseasca un sens vietii, regasesc placere in incercarea de a-si depasi conditia de simplu animal ( fara sens peiorativ)vietuitor pe aceasta planeta . Oricum as da-o, ajung tot la placere.

Hypathia a scris:

Nu as spune ca in Ro este o moda sa mergi la psiholog. Am intalnit cazuri si cazuri. In unele cercuri e ceva cool sa mergi la psiholog. Dar in alte medii cei care merg la psiholog sunt vazuti ca fiind nebuni sau se tem sa nu fie vazuti astfel (am avut de curand ocazia sa constat asta).

tind si eu sa privesc NLP-ul cu scepticism, dar pana nu cercetez, pana nu ma conving pe pielea mea de ineficienta metodei, nu pot sa decretez ca NLP-ul e escrocherie.

Tie iti place Joseph Haydn?

Exista fel si fel de oameni,sigur ca am vazut si din-aia care se tem sa nu fie catalogati drept nebuni (si sunt chiar multi).

Cat despre NLP multi spun ca nu are fundament stiintific.Eu acum nu sunt psiholog si nici nu studiez psihologie,dar oricum pare dubioasa.

Iar despre Haydn,da,imi place.Imi place muzica clasica in general,de la medievala,baroc,pana la cea contemporana.

Allexandrra a scris:

Pai daca gasesti sens in ipostaza de victima ca atare, inseamna ca esti indragostit de starea ta de victima si nici prin cap nu-ti trece sa iesi din ea. Or, logoterapia e pt. oameni care vor sa iasa din starea de victima.

Mie imi repugna ideea de a gasi sens in suferinte ca cele provocate de razboi sau lagar. Asta pt. ca e ca si cand le-ai justifica. E posibil sa gasesti un sens fara a oferi si o justificare in acelasi timp? Cam greu. S-a suferit in lagar ca oamenii sa inteleaga ca rasismul, xenofobia, antisemitismul sunt niste plagi cumplite. Se poate spune asa, dar nu cred ca era nevoie de prea multa imaginatie ca oamenii sa-si dea seama unde poate duce ura indreptata catre cineva pt. simplul fapt ca e negru sau evreu. Adica nu cred ca era nevoie sa fie experimentate. O invatatura mai demna ar fi ca Nietzsche a avut dreptate, omul chiar poate indura aproape orice, daca are un `de ce`.

Pe de alta parte, suferinta iti ofera sansa de a-ti transcende conditia. Aici, da, i se poate gasi un sens profund si chiar unic, ca nimic nu poate face acest lucru. Bucuria, fericirea nu pot face lucrul asta, mi se pare mie. Poate doar extazul, dar extazul nu e posibil pt. un suflet neantrenat in suferinta. In sensul asta, de transcendere a datului existential, suferinta e drumul eroilor.

Nu pot sa nu observ ca marile invataturi le tragem in urma unor suferinte. E la fel ca in plan fizic: daca nu ma doare cand bag mana in foc, s-ar putea sa fiu tentata sa nu o scot imediat, ci sa vad ce se intampla, adica sa ma uit cum arde.

Bietul Nietzsche are dreptate in multe privinte,nu degeaba cred ca a innebunit...Cred ca omul cand realizeaza ca nu mai poate infrunta suferinta ii cauta scopul.Si din scop vine justificarea(mai mult sau mai putin constienta).Nu cred ca cei care au suferit in lagare justifica un asemenea regim.Dar daca ti se spune mereu ca esti "sub-om" si esti tratat ca atare probabil ca ajungi sa crezi asta.Exista oameni (si am cunoscut cativa) care cred ca viata e facuta de "Dumnezeu" ca sa te chinui,si ca isi merita suferinta,si asta pentru ca ar fi "pacatosi".E cu adevarat trist cand omul tinde sa gaseasca sensul suferintei.Cat despre buddisti nu cred ca ai gasesc sensul in suferinta neaparat.Pentru ei suferinta e o cale de intrare in "rai" (nirvana).Si eu cred ca marile invataturi le tragi in urma marilor suferinte.Eu unul datorez suferintei mai mult decat imi datoreaza ea mie :)

haydn91 a scris:

Bietul Nietzsche are dreptate in multe privinte,nu degeaba cred ca a innebunit...

A suferit mult, dar a lasat ceva in urma lui, n-a suferit degeaba. Oare in cazuri de-astea e firesc sa gasim sens suferintei, adica in cazul unui geniu creator?

Allexandrra a scris:

Pai daca gasesti sens in ipostaza de victima ca atare, inseamna ca esti indragostit de starea ta de victima si nici prin cap nu-ti trece sa iesi din ea. Or, logoterapia e pt. oameni care vor sa iasa din starea de victima.

da, asta spuneam si eu, ca logoterapia nu e pt patologii. Sau... se intelege ca vreau sa spun altceva? :)

Mie imi repugna ideea de a gasi sens in suferinte ca cele provocate de razboi sau lagar. Asta pt. ca e ca si cand le-ai justifica. E posibil sa gasesti un sens fara a oferi si o justificare in acelasi timp? Cam greu.

Foarte interesanta observatie. Cred totusi ca sensul si justificarea sunt lucruri diferite, iar gasirea sensului nu implica neaparat justificarea. Justificarea imi aduce a scuza, scuza - iertare, iertarea - iertarea agresorilor. Poate merg prea departe. Dar cred ca e posibila gasirea unui sens independent de justificari.

Poate doar extazul, dar extazul nu e posibil pt. un suflet neantrenat in suferinta. In sensul asta, de transcendere a datului existential, suferinta e drumul eroilor.

E pozitia filosofica - prin extaz, la transcendenta? (Plotin)

Sicilia si Allexandrra ,considerati va rog frumos ca avertizarea de off topic va priveste si pe voi.

Aveti la dispozitie chatul si intreaga arie de Bla,Bla pentru "joaca", cu atat mai mult cu cat am sesizat ca puteti sa tratati pertinent si serios subiectele serioase.

da, asta spuneam si eu, ca logoterapia nu e pt patologii. Sau... se intelege ca vreau sa spun altceva? :)

Am vrut doar sa-ti intaresc spusele.

Cred totusi ca sensul si justificarea sunt lucruri diferite, iar gasirea sensului nu implica neaparat justificarea.

Da, sunt diferite. Ma intrebam prin ce difera, dar m-am oprit la asta: ambele raspund la intrebarea `de ce`, dar nu la fel. Sensul te proiecteaza in viitor, iar justificarea in trecut.

E pozitia filosofica - prin extaz, la transcendenta? (Plotin)

Nu m-am gandit la Plotin. Mi-a venit in momentul ala ideea. Dar sigur nu de la Plotin, ca nu m-a interesat. Pe mine m-au atras intotdeauna abordarile rationale in filosofie. Cred ca asta e si drumul ei firesc.