Logoterapia

haydn91 a scris:

Suna dar nu este :P Mecanica cuantica spune asta...daca nu ma crezi

Stai tu calm, ca viata exista in afara atomului. ;)

Sicilia a scris:

Foarte frumos ceea ce spui tu, insa e doar teoretic. Eu nu am cunoscut pana acum oameni perfect echilibrati, astfel incat sa fie capabili sa selecteze fara gres ce e rau si ce e bine, singuri. Si cand spun asta, nu ma gandesc la situatia clasica, in care zici ca cineva ia drept bun ceva ce este rau, mult mai periculoase (tocmai pentru ca trec neobservate) sunt situatiile inverse, cand luam drept rau ceva ce este bun. Omul, singur, n-o sa fie niciodata atat de echilibrat. Unii cauta echilibrul cu ajutorul altora, altii il cauta cu ajutorul lui (sau unui :roll:) Dumnezeu, dar in oricare dintre situatii pericolul spre deviere este mare si la orice pas.

Pai,cred ca nu putem reusi sa ducem un anume lucru la bun sfarsit tocmai pentru ca ni se pare imposibil.Cat timp esti sincer cu tine si stii ce e important pentru tine nu ai cum sa deviezi pe cai "intunecate" :).Cred ca daca ne dorim echilibru putem fi foarte echilibrati.De ce nu am putea?Problema ca e nu oamenii nu constientizeaza cat de important e asta si prefera sa se agate de tot felul de iluzii.(Aici e discutabil,pentru ca iluzii ne agatam cumva toti).Cred ca nu ar trebui sa ne temem prea mult de aceasta deviere pentru ca ea nu exista daca nu ne concentram asupra ei.Normal exista cazuri patologice,si alea in cel mai bun caz nu vor cunoaste altceva decat ameliorare( si asta cu medicamente).Dar cred ca psihologul e supra-apreciat.In Romania cel putin.Sa fim seriosi,cati oameni care dau banii la psiholog se aleg cu ceva ?eu cel putin nu am cunoscut cazuri de-astea..

Sicilia a scris:

Stai tu calm, ca viata exista in afara atomului. ;)

Da ? Cum asa? Cred ca daca nu ar exista legile alea pe-acolo in interiorul atomului nu ar mai exista viata.Crezi ca incertitudinea exista numai in atom ? Dar sa nu deviem de la subiect...:P Ma rog..fiecare sa gandeasca cum vrea.Nu exista mod de gandire "superior" sau inferior...fiecare si-l alege dupa cum ii e mai bine ,sau crede ca ii e mai bine

haydn91 a scris:

De ce nu am putea?

Pentru ca nu suntem suficient de inteligenti incat sa ne cultivam inteligenta reala, pentru ca nu am aflat inca unde e corect sa se termine egoismul si sa inceapa altruismul , pentru cei mai fraieri si pana si cei care se declara cei mai dezarmati in fata vietii, au (avem) mult mai mult orgoliu decat este necesar pentru autoconservare.

Noapte buna.

haydn eu m-am ales cu ceva :) vrei sa stii si cu ce?

P.S. Psihologia nu se reduce la psihologul din cartierul sau din orasul tau, nici macar la psihologii din tara ta. Pana si cei care aleg sa se cunoasca , sa se inteleaga ori sa incerce sa se vindece singuri, se folosesc de macar o mica parte dintre cunostintele ordonate de multi psihologi inainte.

Niciun om care incearca sa construiasca un autovehicul nu va relua , de la capat, toate descoperirile care au permis ca acesta sa poata fi construit. Adica, de exemplu si la modul cel mai simplist, nu va incepe prin a descoperi roata.

downtempo a scris:

Oare daca am sti preferintele celorlalti, am deveni mai umani unul cu celalalt?

Am umaniza internetul?

Ador cerul instelat si luna. Mai ales luna, cu cat mai mare cu atat are efect mai puternic asupra mea. Luna plina are un efect aproape supranatural asupra mea. Imi place noaptea mai mult decat ziua. Rasaritul si apusul de soare cu abundenta de culori de pe cer. Imi plac culorile toamnei, e anotimul meu preferat. Imi place muzica, traiesc fiecare melodie ascultata. Mi-a placut intotdeauna istoria antica. Egipt, Persia, Roma si mi-as dori foarte mult sa se rescrie toata istoria dupa o verificare dpdv psihologic a personajelor. Pentru ca sunt multe evenimente puse in seama unor oameni din trecut pe baza dovezilor circumstantiale , evenimente si fapte care nu corespund nici pe departe cu profilul lor psihologic. Imi place sa observ oamenii din jur si sa invat de la ei tot ce se poate invata.Si imi place cand reusesc sa-l fac sa rada pana si pe cel mai trist om. Imi place apa la nebunie, ma simt mai in elementul meu cand sunt in apa decat cand sunt pe uscat. Imi place mirosul de brad, gustul mentei. Ca delicii, ador ciocolata , migdalele si curmalele.

End of part one :)

Aseneth

Si eu m-am ales cu ceva prin psihologi. Cu o viata salvata si un psihic vindecat.

Dar satulul nu-l crede pe flamand.

:)

haydn91 a scris:

Sa fim seriosi,cati oameni care dau banii la psiholog se aleg cu ceva ?eu cel putin nu am cunoscut cazuri de-astea..

Eu am fost sase sedinte la un psihanalist, la sfarsitul carora i-am cerut sa-mi spuna parerea lui in mare asa cum si-o putuse forma in sase ore. Mi-a spus: `ai gresit rau cu acest lucru`. M-a izbit adevarul spuselor lui. Desi am hotarat sa supun indoielii si verificarii spusele sale, am inceput imediat sa schimb acel lucru, care consta in principal intr-o atitudine fata de oameni. Au trecut aproape doi ani de atunci. A avut dreptate omul, iar schimbarile introduse in urma spuselor sale mi-au prins extraordinar de bine. Nu e nici un placebo. Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat cu mine fara aceasta schimbare.

downtempo a scris:

...

Hai sa presupunem... Presupun ca ai avut o copilarie nefericita. Presupun ca tatal tau a fost Parintele Critic Negativ pentru care orice faceai nu era destul, de ai dat in nevroza. Presupun ca in scoala ai fost un tip retras, din aceasta cauza ceilalti se tot luau de tine. Presupun ca asta ti-a adancit nevroza. Prin urmare te-ai pus pe studii. Ai constatat cu uimire ca indiferent cat studiezi, tatal tau nu se schimba, la fel, nici ceilalti oameni nu par a te accepta, desi ti-ai crescut gradul de cultura. In disperare de cauza, ai inceput sa cauti raspunsuri in psihologie(cum dealtfel fac toti aceia care au facut psihoterapie). Din primele lecturi ai vazut o cale de a-ti rezolva problemele. Asa ai inceput facultatea de psihologie. Parcurgand materia, ti-ai reformulat filosofia de viata, gasind un raspuns pentru orice te chinuia sau te frustra in vreun fel: tata nu ma place = nu m-a iubit niciodata, n-a vrut copii, s-a nimerit sa fie, tata nu ma apreciaza = este nevrotic, cerintele sale sunt aburde, imi vad de drum, oamenii din jur nu ma accepta = sunt redusi ca si cultura, nu isi constientizeaza problemele, trebuie sa manifest ingaduinta fata de ei, sirul poate continua. Ca rezultat, actualmente aparent rationalizezi tot ce se intampla (aparent, dp meu dv copilul neiubit din tine cunoaste adevarul, de aceea raspunsurile tale sunt tot de natura emotionala) si desfiintezi(in mintea ta cel putin) ceea ce nu poti suporta. Observ si nevoia ta de a apartine unui grup(repeti des "noi", "noua" etc.).

Nu esti primul pe care l-am vazut dand la Psihologie ca sa isi rezolve propriile probleme. Dar imi pare o cale gresita. Insa daca asta te-a facut sa iti gasesti pacea, e ok :)

Observa acum diferenta de exprimare - in timp ce eu te percep pe tine ca sarcastic si dispretuitor(astept sa raspunzi ceva gen ca asa ma simt eu tratat sau ca asa m-a tratat nu-stiu-cine, ca tu de fapt vrei sa imi arati adevarul etc. etc.), formularile mele in ceea ce te priveste sunt subliniate de la inceput ca fiind posibilitati, probabilitati, presupuneri(raspunsul tau este previzibil si aici).

Evident, putem continua sa ne caracterizam unul pe celalat inca vreo 10 pagini, si daca eu nu te las in pace ci iti tot raspund, vei si continua sa faci asta(stiu eu sigur, asta apropo de ce manipulari merg si ce manipulari nu merg, ca to tma denumeai expert in asa ceva), si ia sa vedem... care este motivatia interioara pentru acest lucru ? Placerea, puterea sau sensul ? ;)

Hypathia a scris:

Lol. Ce ar fi fost Cleric fara Schnapp?

Ar fi fost un fel de Schnapp care nu poate sa doarma.