De vorba cu mine

Vorbe pe un nivel intermediar oarecare

Mostenirea ancestrala provenita din neantalitate, a informarii umanitatii despre tainele chimiei lumii materiale, se pare ca a gasit in Dimitri Ivanovici Mendeleev, discipolul meritoriu pentru initiere.

Asa se face ca astazi oamenii au inteles faptul ca indiferent daca la micul dejun servesti cafeaua si rontai alune, ori bei suc amestecat cu saliva sfatuitorilor tribali si rontai insecte crocante (specific anumitor zone Asia, Africa), toate acestea si orice alt element existential chimic, sunt formate din aceiasi atomi, ceea ce difera este numai procentajul (si tipul atomilor uneori).

Putini constientizeaza aceasta dar si mai putini o constientizeaza suficient incat sa se elibereze de fobia scarbei necontrolate.

Asa stau lucrurile in privinta tuturor emotiilor (afectivitatii in genere).

Totul e in mintea noastra.

Nimic din afara nu intra in matricea creatoare a realitatii proprii ca sa distorsioneze echilibrul nostru fiintial.

A, da, e posibil sa percepem stimuli pe care fiinta ce suntem sa ii interpreteze instinctiv si sa reactioneze reflex, dar de aici pana la a pierde controlul mental e cale lunga.

Omul zilelor noastre e obisnuit sa se "excite" la stimuli standard, la cele la care a fost educat ori sa autoeducat sa reactioneze.

Astfel el aude, vede, palpeaza, gusta, simte din afara si din interiorul propriu, mai departe insa numai de el depinde daca e o frunza in bataia vantului emotiv si de gandire sau e pilotul fiintei sale.

Orice jignire e jignire numai si numai datorita faptului ca omul accepta conventia jignirilor si se conformeaza ei, adica da curs la unele vorbe sau manifestari ale semenilor vizavi de sine, prin permisivitate necontrolata a stimulului audio-vizual catre matricea emotiva si de gandire spre a imbraca masca maniei, a ofensei etc.

La fel se intampla cu toate trairile noastre cognitive si afective.

Dom`le, ce mai faci, ce mai zici, vremea la bucale buna-i?

si multzam fain de sezlong. il mai ai? ca din 2009 se poate sa se fi uzat si sa-l fi aruncat :roll:

Buna, buna, caldura mare mon cher.

Estem, estem, io reparat la el, depande si de doamna cat tine la silueta.

:)

no foarte bine ca pe vremea asta e nadejde sa fie incercat....

Rodica` a scris:

:)

no foarte bine ca pe vremea asta e nadejde sa fie incercat....

No, vorba ceea, speranta moare ultima.

Iesirea din tampitizare

Umanitatea nu a reusit inca sa creeze oameni, dar, orice om este un potential creator de oameni daca se intregeste cu sexul opus.

Oricat de tampit sunt (suntem) putem crea un om.

Ciudata si mare capacitate, auzi sa poti crea oameni! E oare capacitatea de a vedea sau de a auzi, mai importanta decat capacitatea de a crea oameni?

Dar capacitatea de a judeca, de a ne creste maini si picioare, urechi si par.

De ce ar fi "creativitatea" mai importanta decat capacitatea de a crea oameni?

Dar imaginatia, dar inchipuirea (eu dau sensuri diferite), dar diferite tipuri de trairi, dar capacitatea de a induce?

Si totusi orice tampit face un om cu tampita lui, nici un tampit insa nu va ajunge vreodata in timpul vietii, sa se identifice cu esenta sa bazala (ci doar cu corpul sau cu personalitatea sa, cu conceptele si trairile sale), atata vreme cat va ramane pe calea tampitizarii aflata pretutindeni, mai putin in esenta sa indescriptibila.

libertatea a scris:

Iesirea din tampitizare

Vai, ce m-a distrat oda ta despre tampitizare. Am ras in hohote, ca o tampita ce sunt, evident.

:rot:

Sa nu te superi pe mineeeee! :flowers:

De ce sa ma supar pe tine?

Cand ma uit la mine si la noi oamenii, ma cuprinde un dor nebun de a trage palme si suturi, cu adevarat mare e gradina si tare sofisticate cararile.

Esenta noastra e mult prea aproape ca sa poata fi observata, mult prea banala ca sa poata fi conceptualizata, mult prea simpla ca sa poata fi traita, ea sunt eu (oricine as fi), dar nu si nu, noi nu ne dam seama de esenta ce suntem ci de corp, de psihic, de personalitate, de fel de fel de conceptualizari si trairi care mai de care mai ....deh....

pt. ca eu gasesc motiv de ras in tot si-n toate si-n toti. si poate nu cade bine oricui, chiar daca cel mai tare ma amuz pe seama mea. :)

Rad si eu cu tine

Iuite insa ca se mai rade unu', una!