România
Roportal.ro

Nevoia de autovalidare

Început de Hypathia, Mie 18 mai 2011 · 129 răspunsuri · 13.786 vizualizări

Kosmotro3.443 mesaje#91
Athmy a scris:

Eu vad dezaprobarea de care vorbiti ca strans legata de aprobarile pe care le dezabateti. Un om nu confirma 100% pe cineva, e un joc mestesugit (sau manipulativ daca este cazul sa aiba de-a face cu o persoana slaba) prin care interactioneaza si influenteaza pe celalalt. Daca un om ar primi doar aprobari ar fi linistit, celalalt ma vede perfect orice as face, dar pentru ca il doare dezaprobarea poate tanji dupa mai multe confirmari sau aprobari. E ceva normal, doar ca proportia isi spune cuvantul, sau asteptarile care s-au creat in acest context. O dezaprobare poate durea mai mult decat 100 de confirmari, dar daca este un echilibru realist si comunicare, ele ambele sunt constructive si nu dor.

Aprobarea poate veni de la o persoana onesta, si sa fie o aprobare ok.

Aprobarea poate veni de la un fatarnic care are interese ascunse, si atunci e o aprobare dubioasa, care trebuie analizata corect (eu zic ca trebuie respinsa, pentru ca daca o accepti, manipulatorul are avantaj asupra ta - iti va cere ceva, bazandu-se pe faptul ca i-ai acceptat aprobarea dubioasa, si te simti indatorat sa-i faci si lui un serviciu - ori alte tehnici de manipulare).

Dezaprobarea poate veni de la o persoana onesta, si atunci e critica constructiva, trebuie acceptata (dar ramane dezaprobare in esenta ei, nu confirmare, ci o zgaltaire de care stii ca poti profita pentru a-ti scutura mintea).

Dezaprobarea poate veni de la o persoana fatarnica, una care isi urmareste interesul de a creste lovind in interesele tale. In acest caz, trebuie respinsa.

Daca dezaprobarea vine de la o persoana fatarnica, dar care spune un lucru interesant totusi, de care putem profita in evoluare, putem sa curatam adevarul din dezaprobare de incarcaturile emotionale negative, si sa ne folosim de el.

Mi se pare important ca sa nu luam aprobarea drept dezaprobare si invers. Pentru a putea sa ne dam seama limpede cum sta treaba.

Astept parerile voastre.

lynxul_negru a scris:

Per total concluzia ar putea fi corecta, dar ... Agresivitatea intraspecie exista si la alte animale, nu doar la om.

In plus, daca imi aduc aminte Konrad Lorenz sustine (in Asa-zisul rau) ca agresivitatea instraspecie are mai degraba functii pozitive. Ba, mai mult decat atat, Lorenz avea o viziune optimista asupra sanselor speciei umane de a supravietui si identifica alte pericole care o ameninta (in Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate). Ma insel, cumva?

Functiile pozitive ale agresivitatii intraspecie, la Lorenz:

1 -

Editat Lun 20 iun 2011 08:28

Hypathia2.203 mesaje#92
Apodonos a scris:

Cauza poate sa devina efect . Exemplu : doctorul mergand in urma sicriului pacientului tratat de el . :o:

da, sa devina.

Nu sa fie. :)

Athmy a scris:

Am explicat foarte clar ce sens am dat in acel context

oama invizibilicoasa a scris:

Tu si Hypathia vedeti cuvintele in sensul lor strict, judecata voastra e precisa pt. ca nu dati mai multe conotatii unui cuvant anume. Mintea mea e incapabila sa vada totul bine definit, uneori isi creeaza propriile definitii si da sensuri noi cuvintelor.

pai stiti cum este? In teoria comunicarii emitatorul si receptorul trebuie sa aiba acelasi cod, care in cazul nostru e limbajul, ca altul mai bun nu avem. Daca nu au acelasi cod si emitatorul inventeaza cuvinte si da sensuri altor cuvinte, comunicarea nu mai e posibila. :)

Kosmotro3.443 mesaje#93

Mai precizez ca agresivitatea intraspecie pune niste probleme speciale in cazul omului, fata de alte specii. Pentru ca la om nu mai functioneaza total mecanismele de semnalizare corporala care tempereaza agresivitatea, din cauza ca omul are arme, arme de distrugere in masa, care depersonalizeaza dusmanul, care aduc o distanta mai mare intre oponenti. Din cauza ca apare in plus ratiunea la om, apar si prelungiri ale agresivitatii (tortura fizica sau tortura mentala, jocurile manipulatoare distructive, Schadenfreude, etc).

Cartea cu "8 pacate capitale" Lorenz a scris-o in 1973. Dar de atunci au aparut oameni de stiinta care spun ca umanitatea a depasit deja punctul de no return, de la care o iei in jos la vale fara putinta de a te opri.

Lorenz, in "cele 8 pacate": "All the advantages that man has gained from his ever-deepening understanding of the natural world that surrounds him, his technological, chemical and medical progress, all of which should seem to alleviate human suffering... tends instead to favor humanity's destruction"

Editat Lun 20 iun 2011 10:02

Arcangelo6.893 mesaje#94

Oglindirea e de fapt o chestie foarte misto pentru evolutie.Doar sa fim dispusi sa o si folosim...

Problemele apar cand NU vrem sa o folosim pentru a ne cunoaste/recunoaste.Cand vrem cu tot dinadinsul sa fim cineva si sa nu fim altcineva,cand avem o parte obligatorie si una interzisa in noi.

Atunci ne agatam de confirmari...de oricine si orice ne poate confirma ceea ce vrem sa credem despre noi,insa stim undeva,in profunzime ca nu e adevarat.

Si am dat mai devreme exemplul unei calitati necesare si condamnate: nesimtenia.

Dar hai sa mai dau un exemplu,pentru a ma face mai bine inteles: prostia.

Celor mai multi dintre noi le-a fost inoculata convingerea ca prostia este ceva foarte rau,ceva condamnabil.Cuvantul "prostule" a fost folosit ca o insulta,ca o agresiune,pentru a rani.

Si asta se perpetueaza de la o generatie la alta,probabil ca de milenii...

Dar hai sa vedem ce anume face cineva care isi interzice sa fie prost: pai,in primul rand,va face pe desteptul!

Cu siguranta sunt multe lucruri pe are nu le stie -sa ne aducem aminte ca acest comportament e deprins in copilarie,si ce poate sa faca atunci,decat sa adopte un aer atotstiutor,sa incerce sa dea impresia ca le stie pe toate -cand nu stie de fapt mai nimic si sa nu mai puna intrebari.(!)

Cineva care le stie pe toate,nu are intrebari...are doar certitudini...

Si ca si cum nu ar fi fost de-ajuns,aceasta persoana,isi va bloca si curiozitatea,in timp,va ramane cantonata pe patratica soioasa a "cunoscutului",in zona de confort a banalului,fara sa exploreze,fara sa-si puna intrebari serioase,fara sa conteste raspunsurile care i-au fost servite,pozand in atotcunoscator,intr-o inchisoare invizibila a ignorantei.Si totul pentru ca nu-si da voie sa-si accepte prostia! (vorbesc din experienta,eu am fost acest om!)

Iata cum oglindirea ne poate fi de ajutor -pentru ca ceilalti scot la lumina,expun,exprima acele laturi pe care nu le putem accepta in noi,pe care le poiectam si condamnam la altii,pe care nu vrem sa le vedem.

Daca doar ne-am schimba optica,am regasi acolo,in umbra noastra,tocmai calitatile esentiale care ne pot face viata completa,minunata...fara de care nu avem cum sa ne simtim intregi,pentru ca le-am exclus din noi,pentru ca le tratam ca pe ceva rau,urat,vinovat,ca pe un gunoi ascuns sub pres.

Si daca vrem sa facem demersul reintegrarii acestor laturi impinse in umbra,oglindirea este instrumentul perfect.Insa cere multa bunavointa...

Tot ce expun ceilalti si scoate din tine un raspuns puternic emotional,o reactie de respingere ori adoratie,reprezinta laturi pe care nu ti le asumi,pe care nu le regasesti in tine.Nu sunt doar cele pe care nu le vrei,sunt acolo si cele pe care le-ai vrea...dar ai uitat ca sunt tot in tine.

In exemplul meu de mai sus,am aratat cum acceptarea prostiei este cheia inteligentei mele.Si ce vreau sa spun e ca atunci cand nu vrei sa accepti o parte din tine,nu poti de fapt sa o traiesti nici pe cea opusa.Nu-ti accepti prostia? -nu-ti poti manifesta inteligenta...

Si presiunea careia trebuie sa-i faci fata atunci cand respingi o parte din tine,cand o tii secreta,o ascunzi de tine si de ceilalti in umbra,este enorma.E cu neputinta sa nu cedezi,in momentele cele mai delicate mai cu seama,atunci cand e cel mai putin indicat sa faci o criza.

Editat Lun 20 iun 2011 11:47

Athmy7.304 mesaje#95
Hypathia a scris:

da, sa devina.

Nu sa fie. :)

pai stiti cum este? In teoria comunicarii emitatorul si receptorul trebuie sa aiba acelasi cod, care in cazul nostru e limbajul, ca altul mai bun nu avem. Daca nu au acelasi cod si emitatorul inventeaza cuvinte si da sensuri altor cuvinte, comunicarea nu mai e posibila. :)

Eu cred ca nu vezi padurea de copaci. Erau doar niste ganduri, si nu fac catalogari si ultra disecari ale sensurilor proprii sau improprii. Pe viitor, daca nu intelegi ce vreau sa spun, poti sa dai ignore, sau sa intrebi pur si simplu. Fara prea mult caz.

Hypathia2.203 mesaje#96
Athmy a scris:

Eu cred ca nu vezi padurea de copaci. Erau doar niste ganduri, si nu fac catalogari si ultra disecari ale sensurilor proprii sau improprii. Pe viitor, daca nu intelegi ce vreau sa spun, poti sa dai ignore, sau sa intrebi pur si simplu. Fara prea mult caz.

Daca spui ca aprobare=dezaprobare problema este ca tu nu iti poti clarifica tie insati ceea ce vrei sa spui. Si eu trebuie sa clarific pt tine si pt restul.

Hypathia2.203 mesaje#97
Athmy a scris:

Nu, tu vezi greseli in posibilitati, e o diferenta. Am explicat ca ma refeream la feed-back, asa cum reiese de altfel din context. Ce e asa de greu de inteles?

Feedbackul e sau sub forma aprobarii, sau sub forma dezaprobarii. E ok?

Pana aici suntem de acord amandoua?

Editat Lun 20 iun 2011 21:45

Athmy7.304 mesaje#98

Citeste din nou ce am scris, si foloseste in acea fraza care contine dezaprobare subiectul feed-back. Cam atat.

Hypathia2.203 mesaje#99
Athmy a scris:

Confirmarile pot fi dezaprobari, daca le iei in sensul de feed-back pe care il primim constant din jurul nostru.

Drumul ales este rod al actiunii, da, pentru ca daca nu actionai intr-un fel erai pe alt drum, simplu.

bine, in loc de dezaprobare folosesc "subiectul" feedback. :D

si suna asa: "Confirmarile pot fi feedback, daca le iei in sensul de feedback". :D

Cu asta ai explicat cam nimic. :D

Hypathia2.203 mesaje#100
Athmy a scris:

Feedback s.n. Conexiune inversă, retroacțiune. Termenul aparține domeniului ciberneticii, desemnând o metodă de control al unui sistem prin reinserția rezultatelor performanței sale precedente. Limbajul poate fi interpretat ca un sistem de autoreglaj.

Acesta e de fapt feedbackul. In varianta lui originala.

Acum explica prin prisma definitiei lui corecte ce anume ai vrut sa spui.

Editat Lun 20 iun 2011 22:31

← Înapoi la Psihologie