Nevoia de autovalidare

Kosmotro a scris:

Am sa te contrazic aici. Problema nu e inteligenta in sine, ci felul in care e primita inteligenta in diferite societati.

Daca nu ma insel, una dintre primele si, totodata, cele mai simple definitii ale inteligentei, spunea ca aceasta din urma reprezinta capacitatea de adaptare la mediu - prin urmare te contrazic si eu. :)

Cunosc oameni, mai mult decat atat, cunosc de aproape cel putin o femeie care a reusit singura si prin munca in Romania. Are 44 de ani, casa ei, fara rate la banci si isi permite cel putin trei vacante in locuri cat mai indepartate pe an...ma rog, nu o sa intru in detalii mai mari decat atat, insa in linii foarte mari ce am spus mai sus ar putea reprezenta un etalon al reusitei. Ce-i drept, nu e milionara in euro, hmm, daca ma gandesc mai bine nu are nici macar 100000 de euro, insa un trai decent categoric il are. Acum, banuiesc ca or mai fi si alte exemple 100% cinstite.

Banuiesc ca si cei care, prin cai despre care nu vrem sa discutam acum, au reusit sa se realizeze in Romania , tot de o forma de inteligenta cel putin practica sufera. Zic asta pentru ca nu am vazut in niciuna dintre definitiile clasice ale inteligentei si notiunea de "cinste" si de "morala".

Cat despre cei care sunt inteligenti si care, sa zicem, nu sunt dispusi la compromisuri si abateri de la caile cinstite de reusita in viata, exista intotdeauna calea occidentului. Ce-i drept, poate ca e destul de greu si reprezinta o provocare a inteligentei gasirea unui loc de munca altfel decat in constructii, cules de capsuni, ingrijire de batrani etc , dar cunosc destule situatii in care au ajuns la joburi onorabile si platite mai mult decat onorabil. Si o sa ma repet, am mai zis undeva pe forum asta : marea majoritate a celor care stau si urla despre nenorocirea din Romania, ma refer la din astia care deschid topice de genul " a fi roman - o rusine fara margini" , care lasa tot felul de comentarii pe youtube, pe site-uri de genul cinemagia, din astia care au gasit un tap ispasitor pentru nereusitele in viata in Romania, in semenii lor si, nu in ultimul rand, in propriile lor complexe de superioritate duse pana la cote greu de imaginat, nu ar fi in stare sa se incadreze in piata de munca din afara. Sa fie menajere, sa ingrijeasca batrani, sa culeaga capsuni - din astea da, poate. Insa sa faca munci care tin mult mai mult de intelect, garantat, 90% dintre ei nu ar fi in stare.

Sheeva a scris:

Daca nu ma insel, una dintre primele si, totodata, cele mai simple definitii ale inteligentei, spunea ca aceasta din urma reprezinta capacitatea de adaptare la mediu - prin urmare te contrazic si eu.

Adaptarea la mediu, da, dar depinde si de tipul mediului. Daca mediul e corupt, putred, cu mita, cu ipocrizie morala, atunci adaptarea la mediu pune niste probleme de constiinta.

Pana la urma adaptarea la mediu e si efortul unui urs polar de a se adapta noilor conditii de incalzire globala. Mediul lui s-a schimbat. Ghetarii se topesc. Lui ii e prea cald. Nu mai afla mancare. Nu se mai poate orienta pe banchize ca in trecut. Se adapteaza sau crapa. Daca crapa nu inseamna ca nu a fost destul de inteligent. Era. Ursii au o inteligenta superioara intre animale. Dar sunt medii care se schimba prea rapid, si nu mai poti face fatza, orice ai incerca, orice truc ai pune la bataie, oricat ti-ai screme inteligenta.

Alt exemplu: un delfin e innamolit in petele de petrol scurse dintr-un vapor esuat. Nu se poate adapta la mediul poluat, si moare. Nu a fost destul de inteligent? Nu cred. Dar sunt medii care depasesc orice putere de adaptare.

De exemplu, daca inarmarea nucleara ar aduce o iarna radioactiva, cu nori de cenusa, disparitia vegetalelor prin impiedicarea fotosintezei, omul nu s-ar mai putea adapta la acest mediu, oricat ar incerca sa -si puna la treaba inteligenta. Ar disparea ca si dinozaurii.

Revenind la oile noastre, mi se pare greu sa ramai integru in Romania, ma refer la capacitatea de a razbi in viata fara a da mita.

Mita la doctor, la politist, la functionarul nu vrea nicicum sa-ti elibereze actul la care ai dreptul, mita pentru a primi jobul la care ai dreptul prin calificare, mita la inspectorii ce vin sa-ti afle nod in papura, mita peste tot.

Ce faci? Daca dai mita te-ai adaptat, nu? Dar este asta chiar inteligenta? Sau e renuntare la integritate morala?

Dar cand vezi ca tu nu ai dat mita, insa locul tau a fost ocupat de cel care a dat, si tu ai ramas pe tusa?

Sa spunem ca te nasti in Afganistan. Unde femeilor li se taie nasul daca fug de la sot pt ca sunt batute.

http://afghanistan.blogs.cnn.com/2010/03/18/shaming-her-in-laws-costs-19-year-old-her-nose-ears/

Tu ce ai face in locul ei? Te-ai adapta la mediul talibanilor, si ai tacea toata viata in batai, ca sa scapi cu nasul netaiat?

Ar fi asta inteligenta, adaptare?

Sau ar fi in tine un nucleu de integritate care nu s-ar putea adapta nicicum la nedreptate?

Eu zic ca mediul e important. E usor sa te adaptezi mediului in Occident, unde mediul nu-ti pune piedici, ci te ajuta. E prielnic. E greu sa te adaptezi unui mediu plin de mecanisme defectuoase, ca in Romania.

"Sa fie menajere, sa ingrijeasca batrani, sa culeaga capsuni - din astea da, poate. Insa sa faca munci care tin mult mai mult de intelect, garantat, 90% dintre ei nu ar fi in stare."

Si asta e discutabil. Am prieteni in Canada, economisti, programatori, cunosc limba bine. Dar sunt angajati ca portari sau sunt someri. De ce? Pentru ca ei isi angajeaza intai pe ai lor, abia daca ramane ceva te angajeaza si pe tine. Stiu o economista de la finante banci, in Canada e secretara care aduce cafeaua si atat.

Si aici e vorba de tineri ce stiu bine limba. Dar cand e vorba de oameni care nu stiu bine limba, care fac greseli in exprimare, atunci e clar ca nu le raman decat joburile de batut cuie, spalat batrani la fund, maturat, santier, etc.

Stiu ingineri care ar putea lucra pe un post de inginer in Occident, dar nu o fac pentru ca astfel de posturi sunt acordate intai nativilor. Nu inseamna ca ei nu au capacitatea, ci inseamna ca aceste posturi sunt putine si acordate cu prioritate bastinasilor. Asa ca ei sunt capsunari.

Problema e ca statul roman nu a asigurat unui inginer niste conditii de trai respectabile. Daca salariile aici erau ca in Occident, nu ar fi plecat ei.

Si putea fi salariile ca in Occident, daca era interes si bunavointa din partea guvernantilor dupa `90. Dar n-am avut noroc ca popor de asta, am avut parte doar de blestemul mioritic de care vorbea Cioran.

Sunt si din cei care au ajuns in Apus pe posturi excelente, pe merit. Dar dupa cate stiu eu, sunt cei care au stiut din timp pt ce se pregatesc, au invatat bine limba inca din liceu, si au facut studii tintite pt ce isi doreau.

Se stie de asta, de exodul creierelor, de faptul ca in Romania nu se mai face cercetare, de faptul ca aceste IQ-uri nu mai aduc profit Romaniei, ci tarilor in care s-au stabilit.

Alexandru Mironov, ministru al Tineretului, fizicianul Muntean spuneau cum pierde tara enorm prin faptul ca un tanar inteligent care emigreaza va inventa chestii ce vor aduce profit tarii ce-l naturalizeaza, nu Romaniei.

El inventeaza ceva, de exemplu lentila pentru ochi de furnica, e multumit cu avantajele financiare primite de tara ce l-a primit, dar Romania care l-a format si a investit in el nu mai castiga nimic.

Astfel pierde tara asta tot felul de avantaje care ar fi propulsat-o in sus.

Pentru ca nu are politici consistente pentru valorificarea potentialitatilor.

In Franta am vazut ca stau excelent la capitolul asta.

E incredibil ce bine integreaza ei atat pe inteligenti, cat si pe cei cu IQ mediu.

Ca sa evidentiez care e mediul infect din Romania:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/un-profesor-universitar-clujean-filmat-cand-negocia-sex-contra-note-934861.html

"Pe lângă filmul în care profesorul apare dezbrăcat, în posesia studentei care a dat totul în vileag mai există alte două înregistrări video realizate în biroul profesorului Parpucea, în timpul negocierilor pentru partida de sex.

Studenta în cauză a picat de cinci ori examenul la materia “statistică”, predată de profesorul Parpucea şi fără nota de trecere nu se putea prezenta la examenul de licenţă care începe peste câteva zile."

Hmm... asa m-a picat si pe mine un profesor, uite-asa, de-al dracu, timp de 3 ani, ca sa-mi arate ca el e tare si eu sunt doar un student... si nu puteam intra in licenta, ca eram neincheiat pe 3 ani (6 semestre) la materia lui.

Noroc ca era hetero si nu mi-a cerut sex. :)

Stiam la materia lui, dar nu chiar de 10, ci cam de 8, insa el imi dadea mereu 4, ca sa ma umileasca. Doar pt ca eram sincer si integru. Singurul care i-a zis adevarul in fatza, respectuos, dar totusi direct, dintre toti studentii lui de o viata.

Pt ca am indraznit sa spun adevarul referitor la el in public (la curs) urla la mine oriunde ma prindea, la ore, in curte.

Colegii mei ii dadeau bani multi ca sa treaca, aflati si ei in situatia mea (pe ei ii pica ca sa ii dea bani, nu pt ca i-ar fi zis vreun adevar).

Eu nu voiam sa dau mita, ca sa nu am pe constiinta toata viata ca mi-am calcat principiile. Dar nici neincheiat la materia lui nu puteam intra in licenta.

Ce zici, tu cum ai fi facut in situatia mea, ca sa iti pastrezi principiile, dar ca sa reusesti sa intri in licenta? Cum sa te strecori intr-un mediu infect, fara sa adaptezi la el total (adica sa devii ca ei, fara constiinta deloc), dar si fara sa iti pierzi identitatea, fara sa incepi sa il lingusesti josnic, cum faceau alti colegi de-ai mei?

Oare proful asta cu sex contra nota o fi acelasi prof de care ziceau amicele mele de la ASE Babes ca le cerea sa faca vaginal sau oral cu el, ca sa le dea 5-ul de trecere sau un punct in plus la marire pt cine stie ce bursa sau loc in camin?

Dar ele nu au mers la ziare cu inregistrarea, de rusine...

Am o amica, nici acum nu are licenta de la o facultate clujeana, din cauza unui prof care pica an dupa an pe cine are chef. Si e super inteligenta. Dar ea nu s-a adaptat, ca nu i s-a dat nici macar o sansa sa se adapteze mediului. Acum munceste pe bani marunti, ca nu are licenta.

In Franta nu se face asa ceva. De asta mediul conteaza...

Asta e mediul infect de care ziceam.

Un var de-al meu a renuntat la principii si o duce superbine. Mi-a zis si mie sa las scrupulele la o parte, ca nu se poate in societatea romana sa ai principii si sa rezisti in acelasi timp. El poate...

E dovada de inteligenta, de adaptare? De prost nu e prost, e descurcaret.

Gandhi, Thoreau, Tolstoi ar zice ca nu e inteligenta, nu e adaptare, ci e pierderea identitatii.

Ei ar face orice numai sa nu-si calce principiile...

Dar e greu in Romania cu principiile.

Eu cunosc indeaproape un roman care , la 31 de ani, munceste pe sume cu multe zerouri in State. Si mai stiu si pe altii, care au slujbe ceva mai modeste decat primul, insa mult, mult peste nivelul salariilor din Romania (adica cat ar fi remunerati pentru aceeasi munca in tara) si peste media de acolo. Exemplele pe care mi le-ai dat tu nu fac altceva decat sa-mi confirme ceea ce am spus eu inainte : extrem de putini dintre urlatorii din Romania ar fi in stare sa se adapteze la piata de munca din afara .

Mie nu mi se pare deloc anapoda faptul ca occidentalii ofera prima sansa propriei natiuni. E perfect logic sa se intample asa. Tin minte de prima chestie pe care mi-a zis frate-miu ca i s-a spus atunci cand negocia pentru primul lui job in State : "daca vrei sa te anjagam, trebuie sa fii mai bun decat orice alt cetatean american care candideaza pentru job-ul asta". Ti se pare anormal? Mie mi se pare perfect normal (nu toata lumea sufera de dezbinare nationala ca noi, romanii). Insa fii sigur ca daca esti o "piesa" interesanta, buna, dezirabila pe piata de munca internationala, vei gasi de munca si inca vei fi bine platit. Nu esti? Atunci asta e, servesti la cafenele & chestii - sau urli de frustrare ( banuiesc ca societatea comunista si stereotipurile educatiei made in Romania ne fac, pe marea majoritate dintre noi, sa traim cu mentalitatea ca totul ni se cuvine. Daca parintii nu ar mai face un steag si un scop din cariera copiilor lor si nu s-ar mai grabi sa le sufle in cur pe bancile facultatilor, sa-i intretina si sa le faca toate mofturile, sigur s-ar schimba putin mentalitatea asta)

Referitor la moralitate, cinste, principii, mita & chestii, iti repet : nicaieri, in nicio definitie a inteligentei, nu e precizat ca acestea ar fi conditii sine qua non ale omului inteligent. Si daca stai bine sa te gandesti, in sensurile astea social acceptate ale inteligentei, e perefct normal sa fie asa. Uita-te numai la oamenii politici de la noi, si o sa-l dau aici exemplu pe Adrian Nastase - numai un bou si un frustrat ordinar ar fi in stare sa nu recunoasca inteligenta si cultura acestui om. La capitolul moralitate, integritate & chestii...se stie.

Ce am putea concluziona din toate acestea? In niciun caz ca moralitatea si cinstea ar trebui sa fie amintite printre atributele omului inteligent, ci faptul ca pentru a functiona la parametri cat mai buni, o societate are nevoie de mai mult decat inteligenta. Romania este un foarte bun exemplu in sensul acesta.

Trecand la o scala mai mica, dar pastrand proportiile, am putea spune ca si un om, pentru a functiona la parametri optimi, are nevoie de mult mai mult decat inteligenta. ;) Doar cu inteligenta, nedublata de alte calitati, probabil viata acelui om sfarseste in acelasi haos in care este tara noastra astazi.

Pentru a reusi, pe langa inteligenta (IQ), omul mai are nevoie si de inteligenta emotionala, inteligenta sociala, si sa isi puna in valoare alte tipuri de inteligenta daca le are (inteligenta motorie, etc).

Orientarea asta intercorelanta e destul de noua in psihologie, in orientarea vocationala.

Ce vreau eu sa zic e ca nu trebuie sa izolam inteligenta IQ si sa o desconsideram pe baza faptului ca un inteligent de tipul IQ nu a reusit in societate (e posibil sa fie talentat pe un domeniu si sa ii lipseasca inteligenta sociala, de ex, mai ales daca e prea bagat in domeniul lui de interes, si nu ii mai raman energii mentale si pentru alte planuri).

Mai ales in societatea romaneasca, unde inteligenta IQ poate fi persecutata (de profi invidiosi, de colegi invidiosi), unde modelele sunt cele americanesti (tocilarii sunt naspa, popularii sunt cool). Unde te lucreaza cine nu te astepti, pe la spate, perfid. Unde profi psihopati fac tot posibilul ca sa te duca pe alt drum in viata decat cel voit de tine, numai ca sa fie mandri ca ti-au ales ei destinul nu tu. Unde parintii nu stiu, sau altii nu vor, sa ghideze.

Am studiat si in Franta, si in Romania, si mancatoria din facultatile din Romania nu am vazut-o deloc in Franta.

Profii francezi nu te sabotau, ci te ajutau cu tot dragul, si dezinteresati!

Iar colegii francezi nu incercau sa te traga de limba, prefacandu-se ca sunt nemultumiti de corpul profesoral, ca apoi sa te parasca lor, numai ca sa vada ca esti persecutat la examene, asa cum faceau colegii romani.

Am muncit si in Romania, si in Franta, iar in Franta fiecare isi vedea de treaba lui. Daca era sa coopereze, cooperau, dar nu-ti bagau strambe la sefu, doar ca sa se bucure de paguba ta.

Mediul din Romania: o ruda a trebuit sa isi inchida firma pt ca ii trimitea concurenta de vizavi controale saptamanale de la Garda Financiara. Care, ce surpriza, mereu gaseau ceva in neregula, fie si un fir de praf, sau un muscoi care intrase odata cu ei pe usa! Amenzi peste amenzi, saptamanal... plus functionare de ghiseu care greseau intentionat de 4-5 ori un formular, numai ca sa te puna sa faci drumuri de 50 de km, plus ore pierdute degeaba.

Asa ca nu sunt de acord cu "urla de frustrare". Mi se pare o exprimare cam exagerata. E ca si cum ai zice: mediul din Ro e ok, daca ai nemultumiri e numai si numai problema ta, ca "urli de frustrare". A avea nemultumiri fata de un mediu putred e uman, parerea mea... E o constatare.

Mi se pare ca asta e ca si cum ai deplasa vina de la cei responsabili de problemele sociale romanesti, pentru a o pune pe spinarea celor care si asa incaseaza tot greul vietii in Ro. Nu esti multumit? Urli de frustrare. Dar asta nu va rezolva nimic, pentru ca adevaratii responsabili raman invizibilizati.

A reusi in societatea defectuoasa din Romania tine ori de noroc (ai gasit o nisa, si esti la adapost), ori de supercompetente (bravo lor, dar nu toti pot fi ca ei), ori de tot felul de subtefugii...

Nu e vorba ca toti "parintii sufla in cur" copiilor lor ca sa ii tina la facultate.

Sunt si din astia, dar sunt si altfel de tineri si altfel de parinti.

Am prietene care mancau doar cartofi cu unt si sare, sau faceau foamea cu paine goala, muncind si part-time, ca sa termine ASE, iar apoi indurau tot felul de patroni crizati (ca acum au scuza cu criza, deh: e criza, si te dau cand vrea muschiul meu afara), plus niste conditii de munca ultrastresante, ca sa poata sa isi plateasca cheltuielile in Cluj (adica sa isi dea sufletul alergand cat puteau ca sa poata macar sa ramana pe loc, ca in Alice in Wonderland).

Si invatau pe rupte, ca sa ia 5-ul ala si sa nu trebuiasca sa faca oral pt el.

Pana la urma una din ele s-a dus in Italia, unde nu a fost angajata ca economista, ci ca spalatoare la fund de batrani.

Am vazut in holul unui hotel un angajator si un tip ce dadea interviul pt job.

Auzeam intrebarile. Ce-l interesa pe angajator (intermediar): daca seful de injura de mama, ce faci? Daca seful te pune sa muncesti peste program zilnic, ce faci? Daca nu-ti plateste orele suplimentare, ce faci? Daca te critica nejustificat pentru orice, ce faci?

Adica nu-l interesau pe angajator competentele reale ale omului, ci cat gunoi poate sa manance de la sef. Cat poate indura, fara a exploda. Se si vedeau deja care vor fi conditiile lui de munca: urlete si acuzatii gratuite. De altfel, tot orasul stie ca patronul respectiv urla pt nimic la angajate, ca un turbat.

In Franta nu am vazut ca in Romania sociopati peste tot in pozitii de putere (de la o secretara de facultate, la un functionar de ghiseu, care cum a prins o autoritate cat de cat) care sa iti puna piedici doar de dragul de a te vedea cum te zbati ca un peste pe uscat.

Astia sunt psihopatii invidiosi descrisi de Marta Stout in "Psihopatul de alaturi".

Iti recomand cartea, vei recunoaste multe din defectele societatii romanesti, descrise la fix.

Well, nu toti putem fi francezi, asa-i?

Kosmotro a scris:

Ce vreau eu sa zic e ca nu trebuie sa izolam inteligenta IQ si sa o desconsideram pe baza faptului ca un inteligent de tipul IQ nu a reusit in societate

De acord cu tine. Insa inteligenta nu trebuie raportata la social, sau nu numai la social, ci la insusi individul care o poseda. Randamentul inteligentei, ca sa zic asa, nu este un raport al inteligentei cuantificate/felul in care societatea il percepe pe individ, ci un raport al inteligentei cuantificate/felul in care individul se percepe si este satisfacut de calitatea vietii lui (cu toate aspectele acesteia). Stiu ca suna ciudat si oarecum matematic ceea ce am scris, insa daca stai si te gandesti putin, o sa intelegi ce am vrut sa spun. E ca la invatamant, care nu este centrat nici pe societate, nici pe parinti, nici pe profesori (desi si acestia sunt factori demni de luat in seama) , ci pe elev. Asa si cu inteligenta, etalonul absolut de masurare a randamentului , a eficientei lui este insusi individul putator, restul (societatea, avutia etc) venind ca auxiliare, ca si capitole secundare. Tocmai de aceea un om inteligent poate fi implinit si in Romania, cu atat mai mult cu cat scoatem moralitatea, constiinta si dreptatea din ecuatie (asta pentru ca nu sunt deloc sigura ca un om care comite gesturi reprobabile se simte nefericit sau are mustrari de constiinta, atata timp cat isi atinge scopurile).

E drept, e mult mai greu in Romania sa reusesti fiind cinstit. Insa slava Domnului, nimeni nu ne impiedica sa emigram si sa ne adaptam unei alte societati, in care putem trage cartea castigatoare respectandu-ne principiile. Nu suntem in stare? Atunci asta e. Din nefericire, nu avem cum sa alegem tara (si familia) in care ne nastem.

La sfarsitul vietii, cand vom trage linia si ne vom simti fericiti sau nefericiti, nu stiu in ce masura circustantele atenuante ( societatea, mama, tata, iubita, profesorul, angajatorul, Garda Financiara, guvernul, preseditele etc) mai conteaza. De fapt, din moment ce te (un "tu" imaginar) vei uita in jurul tau si vei vedea ca altii, cu aceleasi date ale problemei ca si tine, au reusit, nu vei avea pe cine sa invinovatesti decat pe tine insuti.

Aici si eu sunt de acord cu tine, incepem sa rezonam.

Mai precizez totusi ca biologul Remy Chauvin are o carte, "Les surdoues", plus alte studii, in care se ocupa de tema inteligentei.

El a descoperit ca oameni cu acelasi IQ, dar plasati in medii diferite (propice, disturbant, distrugator) dau randamente diferite.

Adica mediul conteaza enorm in dezvoltarea inteligentei, mentinerea ei, sau inhibarea ei.

Erau persoane cu IQ bun care, puse in medii care le impiedicau total manifestarea ei, nocive, isi pierdeau interesul, curiozitatea vie, pasiunea pentru cunoastere, scazandu-le IQ-ul.

Creierul are ceea ce numeste plasticitate, el nu e un motor de masina, care ramane in esenta la fel, doar ca mai scartaie si poate fi reparat sau upgradat.

Creierul se poate micsora sau mari in functie de cat il lucrezi, de cat il pui la treaba.

Nu ii dai hrana pentru minte, se micsoreaza numarul sinapselor.

Il pui la "fitness mental"? Se dezvolta ca fat frumos din poveste, intr-un an cat altii in 7.

Mediul e important in cresterea IQ sau scaderea IQ. Iar mediul din Ro e nociv, parerea mea.

Cand am mers in Franta primul si nesfarsitul soc de tara pe care l-am avut a fost asta: uau, deci se poate ca toti functionarii de la ghisee sa fie amabili, sa iti zambeasca si chiar sa te serveasca pe loc, fara sa te puna pe drumuri asa de-a moaca?

Uau, deci se poate ca la facultate sa fie o ambianta placuta, sa fie respectat meritul, sa fie discutii constructive intre profi si studenti, fara ca sa fie ura aia romaneasca pe cei inteligent dar depreciati ca tocilari?

Se poate ca sa simti ca cresti si infloresti creativ si gnoseologic in clasa, sa scoti cunostinte la iveala, iar ceilalti sa le dezvolte printr-un fel de brainstorming, fara sa fii atacat prosteste, fara argumente viabile, de invidiosi, ca in Ro?

Uau, se poate ca intr-un colectiv de munca sa poti sa ceri o informatie fara sa se rada de tine, sa poti sa iti faci treaba fara sa fii hartuit de cei vechi, fara mobbing, fara parsivi care iti dau informatii eronate doar ca sa te puna pe drumuri ori sa te prezinte prost in fata sefului?

Se poate ca patronul sa te plateasca pana la ultimul cent, corect, fara amanari si furt din salariul tau?

Inchipuie-ti cum infloreste intr-un astfel de mediu inteligenta IQ, inteligenta emotionala, inteligenta sociala, si alte tipuri de inteligenta.

Pana la urma tot societatea e avantajata la nivel global, pentru ca ei avanseaza cu totii spre mai bine, nu se lupta inutil si consumator de resurse pentru jocuri de doi lei gen "cine il manipuleaza pe celalalt castiga" (nu stiu ce).

:)

Ai vazut azi discutia dintre Antonescu, Ponta si Basescu? Stiindu-se filmati, au dat drumul la romanismul din ei. Se luptau sa castige voturi jucand roluri in triunghiul dramatic. In Romania lumea iubeste conflictul si ei stiu asta.

Intr-un film a carei actiune era plasata in India, un brahman zicea ceva de genul "Banii mei sunt un zid intre civilizatia din interiorsi jungla de afara". El stia foarte bine ca poti sa fi si moral si cinstit si valoros si cu nasul pe sus si competent si sa emiti judecati de valoare daca ai o baza financiara adecvata. La fel de bine stia de compromisurile pe care trebuiau sa le faca echivalentul capsunarilor, ingrijitorilor de batrani sau oamenilor de serviciu, pentru a trai. Stia ca aceia nu isi permit moralitate, cinste, valoare si alte alea. Discursuri inaltatoare stia si brahmanul si cersetorul de la colt, ciudat ca pentru ambii erau doar discursuri. Cel dintai putea fi cinstit daca voia, dar asta ar fi insemnat sa stagneze ca avere sau chiar sa regreseze, iar pentru cel de-al doilea insemna sa ramana sarac, eventual sa moara.

Dealtfel moralitatea in tara noastra s-a... curbat cumva. Incepand cu "seful statului" si continuand cu ultimul ghertoi, multi se pare ca au adoptat directiva "eu sa traiesc, restul duca-se dracu', e problema lor daca imi fac fata sau nu", mascand insa asta prin discursuri inteligente.

Cat despre valorizare... Daca discutam la nivel de tara, se va vedea in ce considera romanul obisnuit ca sta valoarea. Cultura si realizarile scolastice si stiintifice nu se numara printre valorile romanului decat la nivel declarativ. La fel pot spune si despre conduita morala, dreapta si cinstita. Ipocrizia e o arta stapanita aproape perfect de persoanele pentru care importante sunt aparentele, vorbele multe, alambicate si frumoase.

Nu vreau sa fiu ca ala de te trage inapoi in cazan daca vrei sa iesi, dar, fratilor, daca s-a intamplat sa fii mai fericit decat altii, prin simpla nastere intr-o familie avuta... cum sa ma exprim eu mai frumos ?... N-am cum: ciocu' mic ! Da ?! Ciocu' mic !

Intr-o societate sanatoasa, inca din Evul Mediu, existau persoane avute, dar fara ca acestea sa fie varfuri de lance in vreun domeniu, altul poate decat cel economic sau politic... Ele au infiintat companii, iar in cadrul acelor companii au infiintat departamente de cercetare. Tot ele au infiintat universitati private si tot asa. Ideea e simpla - progresul se realizeaza atunci cand se intalnesc: savantul, filosoful si sponsorul. La noi in tara se stie cata importanta acorda sponsorii la savanti si la filosofi. Din pacate.

Apodonos a scris:

@oama

Apropos de buricul pamantului, cred ca a fost o gluma, nu-mi aduc aminte dar parca in seinfeld se plangea careva de o tipa "constipata" si altcineva ii zice, daaa, constipatia arata ca are probleme cu buricul, si la privirea nedumerita a celorlalti explica " se crede buricul pamantului" . Imi pare rau, am vazut prea multe seriale de comedie ca sa mai tin minte din care e, dar poanta am tinut-o minte. Asociatia intre "constipatie" si buric mi s-a parut geniala atunci. Asa ca la replica lui Big am ras, dar nu am ras de tine. Nu mi s-a parut o sageata impotriva ta, dimpotriva , m-am intrebat de ce nu a glumit cu xylo si a glumit cu tine ;)

Nu sufar de constipatie, dimpotriva, mancarea trece prin mine ca prin ciur. Am auzit ca m-au dat biscutii in judecata, cica le-am furat forma. Mi-ar fi placut ca Big sa fi glumit, insa eu nu-l vad ca pe o persoana careia ii place sa glumeasca. Si nici nu cred ca gusta o gluma.