Început de Hypathia, Mie 18 mai 2011 · 129 răspunsuri · 13.786 vizualizări
Athmy a scris:Confirmarile pot fi dezaprobari, daca le iei in sensul de feed-back pe care il primim constant din jurul nostru.
Drumul ales este rod al actiunii, da, pentru ca daca nu actionai intr-un fel erai pe alt drum, simplu.
Confirmarile nu pot fi niciodata dezaprobari. Punct. "Confirmare" este sinonim cu "aprobare". Deci tu spui ca aprobarea poate fi dezaprobare?
drumul ales este ca un inceput, este cauza.
rodul actiunii este efectul.
cauza este efectul?
Am explicat foarte clar ce sens am dat in acel context, nu vad nevoia de intoarce pe toate fetele "confirmarea".
Drumul il alegem ca rezultat al unor actiuni anterioare, care ne-au format si ne-au indrumat alegerea. Din nou, am explicat si nu intru in polemici cine a fost mai intai, oul sau gaina, daca asta te intereseaza.
oama invizibilicoasa a scris:Eu am senzatia ca am facut ceva rau, am ranit o persoana, spre exemplu, dar nu-s foarte sigura de asta. Tu imi confirmi ca, da, am ranit, am spus ceva care l-a afectat. Si dezaprobi comportamentul meu. Odata cu dezaprobarea ta eu primesc si confirmarea raului facut de mine.
A raneste pe B.
B confirma ca a fost ranita de A.
B dezaproba ranirea de catre A.
Asta inseamna ca B confirma ca fapta lui A e rea.
Prin asta B se confirma pe sine (isi re-confirma discernamantul bine-rau)
dar B nu confirma pe A (nu aproba pe A in ceea ce a facut rau).
B poate spune: eu imi re-confirm valorile cand dezaprob pe A.
Dar B nu poate spune: o confirm pe A in timp ce o dezaprob.
Ce vreau e sa spun e ca avem nevoie de claritate, pentru ca sa definim termenii prin care dezbatem, ca sa fim siguri ca vorbim de aceleasi lucru si discutia sa fie utila. :)
Noapte buna tuturor!
Editat Lun 20 iun 2011 00:04
Hypathia a scris:Confirmarile nu pot fi niciodata dezaprobari. Punct. "Confirmare" este sinonim cu "aprobare". Deci tu spui ca aprobarea poate fi dezaprobare?
drumul ales este ca un inceput, este cauza.
rodul actiunii este efectul.
cauza este efectul?
Cauza poate sa devina efect . Exemplu : doctorul mergand in urma sicriului pacientului tratat de el . 
Kosmotro a scris:A raneste pe B.
B confirma ca a fost ranita de A.
B dezaproba ranirea de catre A.
Asta inseamna ca B confirma ca fapta lui A e rea.
Prin asta B se confirma pe sine (isi re-confirma discernamantul bine-rau)
dar B nu confirma pe A (nu aproba pe A in ceea ce a facut rau).
B poate spune: eu imi re-confirm valorile cand dezaprob pe A.
Dar B nu poate spune: o confirm pe A in timp ce o dezaprob.
Ce vreau e sa spun e ca avem nevoie de claritate, pentru ca sa definim termenii prin care dezbatem, ca sa fim siguri ca vorbim de aceleasi lucru si discutia sa fie utila. :)
Noapte buna tuturor!
Da, avem nevoie de claritate, e drept. Eu, cel putin, sunt convinsa ca am nevoie de asta. Tu si Hypathia vedeti cuvintele in sensul lor strict, judecata voastra e precisa pt. ca nu dati mai multe conotatii unui cuvant anume. Mintea mea e incapabila sa vada totul bine definit, uneori isi creeaza propriile definitii si da sensuri noi cuvintelor. De-aia si exprimarea mea e greoaie si de-aia ma fac greu inteleasa.
Noapte buna, Kosmotro! :)
Apodonos a scris:Cauza poate sa devina efect . Exemplu : doctorul mergand in urma sicriului pacientului tratat de el .
Da!
Eu vad dezaprobarea de care vorbiti ca strans legata de aprobarile pe care le dezabateti. Un om nu confirma 100% pe cineva, e un joc mestesugit (sau manipulativ daca este cazul sa aiba de-a face cu o persoana slaba) prin care interactioneaza si influenteaza pe celalalt. Daca un om ar primi doar aprobari ar fi linistit, celalalt ma vede perfect orice as face, dar pentru ca il doare dezaprobarea poate tanji dupa mai multe confirmari sau aprobari. E ceva normal, doar ca proportia isi spune cuvantul, sau asteptarile care s-au creat in acest context. O dezaprobare poate durea mai mult decat 100 de confirmari, dar daca este un echilibru realist si comunicare, ele ambele sunt constructive si nu dor.
Kosmotro a scris:La om treaba e si mai problematica si mai complexa, pentru ca grupurile umane sunt mult mai mari, iar coeziunea e mai dificila. De aceea exista agresivitate intraspecie la om, iar Konrad Lorentz spunea ca asta e unul din factorii ce pot duce la autodistrugerea speciei umane.
Per total concluzia ar putea fi corecta, dar ... Agresivitatea intraspecie exista si la alte animale, nu doar la om.
In plus, daca imi aduc aminte Konrad Lorenz sustine (in Asa-zisul rau) ca agresivitatea instraspecie are mai degraba functii pozitive. Ba, mai mult decat atat, Lorenz avea o viziune optimista asupra sanselor speciei umane de a supravietui si identifica alte pericole care o ameninta (in Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate). Ma insel, cumva?
Athmy a scris:Eu vad dezaprobarea de care vorbiti ca strans legata de aprobarile pe care le dezabateti. Un om nu confirma 100% pe cineva, e un joc mestesugit (sau manipulativ daca este cazul sa aiba de-a face cu o persoana slaba) prin care interactioneaza si influenteaza pe celalalt. Daca un om ar primi doar aprobari ar fi linistit, celalalt ma vede perfect orice as face, dar pentru ca il doare dezaprobarea poate tanji dupa mai multe confirmari sau aprobari. E ceva normal, doar ca proportia isi spune cuvantul, sau asteptarile care s-au creat in acest context. O dezaprobare poate durea mai mult decat 100 de confirmari, dar daca este un echilibru realist si comunicare, ele ambele sunt constructive si nu dor.
Ai dreptate, o dezaprobare, mai ales daca vine de la o persoana care e importanta pt. tine, iti poate demola tot ceea ce au construit confirmarile primite de-a lungul timpului de la altii. Important e ca persoanele care te iubesc sa nu te menajeze cand observatiile pe care ti le fac sunt ridicate pe un suport real, chiar daca ele sunt in defavoarea ta. Daca fac asta permanent, o fac spre binele tau. Nu-ti dau iluzia ca esti o persoana perfecta si, cand colo, tu esti plin de cusururi. Si nici nu te obisnuiesti sa primesti aprobari pt. orice tampenie, doar in virtutea faptului ca o persoana tine la tine.
oama invizibilicoasa a scris:Te-am perceput ca pe un om din care viata pur si simplu parca fusese supta, care nu mai simtea nicio dorinta de a trai, nu mai era motivat de nimic. Si asta a durut, pt. ca eu empatizez, chiar de pare a nu fi asa.
Si eu am simtit o mare tristete imediat dupa ce am scris primul meu mesaj la subiectul Parinti impostori, proprietari de copii, dar nu am avut de loc impresia ca era de la BL. M-as fi bucurat sa ii dau din optimismul meu, pentru ca si eu am primit f mult (am inteles f mult) cand am citit articolele scrise de el...
oama invizibilicoasa a scris:Spune tu, chiar crezi cu adevarat ca-s narcisista?
Sa iti spun pe scurt cam ce inseamna narcisism patologic (am citit destul de mult despre subiect):
Orice persoana normala are nevoie de aprecierea si admiratia altor persoane in cantitati mici. Narcisistul are joasa stima de sine si are nevoie de atentie, apreciere, admiratie in cantitati mari. Narcisistul patologic nu poate supravietui (se simte nul) daca nu e confirmat pozitiv/oglindit pozitiv de catre altii. Pentru ca e dependent de apreciere ca de un drog, narcisistul patologic isi creeaza (de multe ori inconstient) o imagine frumoasa numita Sine Fals (de persoana inteligenta, fermecatoare, puternica, bogata, cu relatii, etc.) si asteapta reactii. Se harneste cu energia pe care o atrage/extrage de la alte pers. prin acea imagine - e o modalitate de a stoarce aprobare, admiratie.
Arcangelo a scris:...sursa,nu e in exterior,atunci cand o cautam in exterior,ne agatam de ceilalti,sau de lucruri,de situatii pentru a ne simti bine cu noi insine.Sursa binelui interior,este in interior.
Si eu am descoperit faza asta; de obicei sursele exterioare "se termina", asa ca am presupus ca trebuie sa existe si alta modalitate de functionare (prin energia propriei surse :) ). Si functioneaza!
Editat Lun 20 iun 2011 05:11
oama invizibilicoasa a scris: