Finnian a scris:
Eu inteleg cum gandesti, pentru ca acest sistem de gandire l-am avut si eu. 20 de ani am mers pe practicarea Sfintilor Parinti si a Evangheliei.
Numai ca nu am ajuns nicaieri cu asta. A incerca sa fii crestin practicant te poate face sa dai cu capul de zid foarte urat. Sfintii Parinti nu sunt aplicabili in viata reala, dovada ca ei erau niste calugari, deci fara familie, copii, care pur si simplu nu intelegeau cum merge viata, cum functioneaza societatea, cum merg relatiile umane. Ei erau utopisti in esenta.
E usor sa fasonezi utopii cand stai in desert sau in varful muntelui, credinciosii iti aduc de mancare, si n-ai alta grija decat sa slefuiesti sisteme utopice.
In viata reala nu e asa.
Ma chinuiam si nu intelegeam de ce nu imi ies lucrurile cum trebuie. Pana la urma am lasat deoparte Sfintii Parinti si m-am apucat de psihologie. Asta mi-a luminat mintea si mi-a salvat viata.
Pe de alta parte, te intreb: faptul ca tu acuzi psihologia in bloc ajuta la ceva?
La ce? Oamenii vor fi mai buni? Chiar crezi ca psihologia te face sa nu gandesti cu capul tau, ci cu al expertilor? Esti sigura ca e valabila afirmatia ta in toate cazurile?
Stiu cum gandesti tu: tot ce nu e de la Sfintii Parinti e de la diavolul. Psihologia nu e de la Sfintii Parinti, deci e de la diavolul. Traiesti intr-o continua teama ca nu te vei mantui, ca vei pierde pretioasa vesnicie. Ca teama aia oribila descrisa de Joyce in Portretul artistului la tinerete.
Crezi ca Apocalipsa e aproape. Incerci sa interpretezi semnele vremurilor.
Si te intreb: cum poti trai asa? Nu e o povara prea grea pentru tine?
Sa crezi ca tot ce exista serveste pentru manipulare si sclavizare e o gandire deprimanta.
In fine, stiu ca nu iti voi schimba eu gandirea. Tu ai Sfintii Parinti, asa ca te gandesti: la ce imi mai trebuie altceva? Tot restul e desertaciune. Am vrut doar sa stii ca eu stiu cum e sa fii in interiorul acestui sistem de gandire. Si eu zic ca e un sistem de gandire bazat pe frica si paranoia.
Ar fi trebuit sa fie bazat pe fratietate. Modelul meu de crestin e Maica Tereza. Filantropie si respect pentru om. De ce nu a putut crestinismul sa il duca la perfectiune acest model, ca doar a inceput bine cu primii crestini puri si frumosi? De ce a degenerat in inchizitii, cruciade, biruri, coruptie si mita si nepotism si ignorarea filantropiei? Daca a degenerat nu inseamna ca e ceva gresit cu el dintru inceput?
Stiu manastiri care au obiecte de cult in valoare de zeci de mii de dolari. In schimb pentru saraci nu fac nimic, ori doar praf in ochi. Modelul meu de ortodox este parintele Nicolae Tanase de la Valea Plopului. Cat am fost crestin eu am activat cat am putut in cadrul acestui sistem filantropic. Daca Biserica si-ar fi facut treaba in directia asta, acum ar fi fost rezolvate trei sferturi din problemele umanitatii. Dar toate astea sunt niste chestiuni atat de vaste, iar subiectele atat de inflamabile.