Suicidul

Abc2009ro a scris:

E obositor sa citesti alb pe negru. Apoi cand iti intorci privirea, vezi numai dungi.

fa copy paste intr-un word

Abc2009ro a scris:

E obositor sa citesti alb pe negru. Apoi cand iti intorci privirea, vezi numai dungi.

http://www.readability.com/learn-more

e o extensie draguta ce transforma multe site-uri din abominatii in pagini elegante.

Kosmotro a scris:

Un articol din Scientific American, de Jesse Bering:

adica daca esti marginalizat de ceilalti si te sinucizi cresc sansele speciei tale de supravietuire si perpetuare ?

mi se pare deplasata ideea asta. instinctul de supravietuire este cel mai puternic instinct al omului. chiar si la sinucigasi.

sinucigasul nu-si doreste sa moara. fiecare om doreste sa traiasca, sa se bucure de viata. dar sinucigasul alege moartea pentru a scapa de durerea sufleteasca, doar moartea il mai poate scapa.

de ce nu se sinucid cei care au boli transmisibile ? sau cei care au boli genetice(exist

Taquito a scris:

adica daca esti marginalizat de ceilalti si te sinucizi cresc sansele speciei tale de supravietuire si perpetuare ?

mi se pare deplasata ideea asta. instinctul de supravietuire este cel mai puternic instinct al omului. chiar si la sinucigasi.

sinucigasul nu-si doreste sa moara. fiecare om doreste sa traiasca, sa se bucure de viata. dar sinucigasul alege moartea pentru a scapa de durerea sufleteasca, doar moartea il mai poate scapa.

Citeste "Gena egoista" si "Un rau pornit din Eden" de Dawkins.

Acolo explica faptul ca evolutia nu trebuie privita dpdv al speciei, nici al individului, ci al fondului genetic (gene care se mixeaza cu alte gene).

Atunci ai intelege ca nu, "daca esti marginalizat de ceilalti si te sinucizi nu cresc sansele speciei tale de supravietuire si perpetuare", pentru ca nici nu e vorba de specie. E vorba de faptul ca un individ are un fond genetic, care e deja asemanator cu cel al rudelor lui.

E putin mai complicat sa intelegem ca la baza principiului selectiei naturale stau genele (modul in care se perpetueaza ele in indivizi si in rudele lor).

Imagineaza-ti un fluviu de gene. In interiorul lui exista curenti de suprafata si curenti subacvatici constituiti din gene. Acestea incearca sa se impuna unele in fata altora.

In acest sens, albina care merge sa moara pe camp ca sa nu transmita infectia cu paraziti mortali si stupului are deja genele transmise in rudele ei (practic, albinele sunt clone, au acelasi fond genetic).

Dar si in cazul altor animale, genele individului deja sunt inrudite cu cele ale familiei, intr-o parte foarte mare.

Albina nu alege constient sa moara pe camp din altruism. Pur si simplu, stupii care nu au fost infectati din cauza ca albinele infectate au murit pe camp din diverse motive s-au perpetuat in lantul selectiv al milioanelor de ani. Stupii ai caror albine infectate au revenit si au contaminat si pe restul au murit. Astfel efectul genetic (al comportamentului de a se merge pe camp ca sa se moara) s-a transmis numai in cazul primelor stupi, in cazul stupilor care au murit nu mai avea cum sa se transmita.

Noi vedem efectul si daca nu intelegem procesul in profunzime (jocul genelor) suntem tentati sa judecam dupa standarde umane, antropomorfic: albina e altruista, s-a sinucis, etc. Dar e fals.

"de ce nu se sinucid cei care au boli transmisibile ? sau cei care au boli genetice(existând un mare risc de a fi transmise mai departe) ?"

Unii se sinucid. E drept ca nu toti. Dar cei se sinucid pt ca au boli transmisibile si genetice, sau grave, s-ar putea sa o faca din motivele expuse in articol din American Scientific.

Cei care au aceste boli si nu se sinucid s-ar putea sa aiba un psihic mai tare (adica nu se lasa parazitati de devalorizarile celorlalti, si nici nu se devalorizeaza singuri). Sau sunt sprijiniti de familie (unitatea, acceptarea, intelegerea, sprijinul familiei pot duce la valorizarea bolnavului "am valoare chiar daca sunt bolnav, am valoare pentru familie, ei ma doresc, au nevoie de mine, sunt util" si atunci iarasi articolul are dreptate.

Sau s-ar putea ca societatea sa-i sprijine, sa-i consoleze, sa-i accepte, si atunci iar sunt valorizati. Exista psihoterapeuti in marile spitale din Romania, care ajuta bolnavii de cancer sau alte boli sa depaseasca exact aceste ganduri rele, de devalorizare, de inutilitate.

Dar in societatile occidentale, ajutorul societatii se concretizeaza si mai bine.

Am discutat cu asistenti sociali din Franta de curand, care ajuta bolnavii, handicapatii, retardatii sa isi plateasca facturile, sa isi gaseasca de lucru, sa functioneze. Chiar daca nu au familie sa-i sprijine, acesti asistenti sociali ii valorizeaza pentru societate: esti util, avem nevoie de tine. Un astfel de bolnav nu va claca.

"sinucigasul nu-si doreste sa moara. fiecare om doreste sa traiasca, sa se bucure de viata. dar sinucigasul alege moartea pentru a scapa de durerea sufleteasca, doar moartea il mai poate scapa."

Asta spune si articolul: a te simti inutil pentru familie si societate poate fi o mare durere sufleteasca. Atunci suicidarul poate dori sa scape prin moarte de aceasta durere. Exact asta spune si psihologul Roy in articol: "Sinuciderea ca evadare din sine", din cauza ca suicidarul are lentilele deformate prin care priveste viata. Lentilele deformate pot fi ideile astea gresite: "nu sunt valoros, nu sunt util, traiesc degeaba, nu am copii, sau am copii dar fiind in starea asta sunt o povara pentru ei, etc".

Ideile astea sunt ca niste paraziti ce infecteaza mintea.

Articolul spune: daca suicidarul constientizeaza ideile care ii infecteaza mintea, atunci se poate deparazita de ele, si poate sa aleaga constient un stil de viata care sa ii permita functionarea, chiar si in conditii mai grele.

Pana la urma, exista oameni care se gandesc sa se sinucida cand le merge totul bine, cand sunt sanatosi, inconjurati de familie, au relatii armonioase, se valorizeaza prin satisfactia de a munci ce le place, calatoresc, rad, au hobbyuri, activitati?

Eu cred ca nu.

Acolo unde apare ideatia suicidara trebuie sa fie o defectiune, o neputinta, un esec, o cedare, o nemultumire, o dezamagire.

Suicidul este rezultatul programarii parentale.

Big Lebowski a scris:

Suicidul este rezultatul programarii parentale.

In unele cazuri, da.

Dar poate sa fie in alte cazuri si influenta mediului, adica un macrosistem social ostil, hartuitor, iar parintii sa fi fost ok, dar nu destul de protectivi si constientizati ca sa apere copilul/tanarul.

Se poate ca parintii sa fi fost ok, dar cu unele carente ce tin de personalitatea lor, adica nu rau intentionati, ci doar fara terapia facuta, iar daca asta se combina cu fragilitate la copil si vulnerabilitati date de structura lui psihica-genetica, atunci mediul poate amplifica problemele copilului. Copilul poate avea predispozitii spre cai problematice, depinde de mediu daca ele sunt canalizate spre cai deficitare, sau sunt minimalizate, compensate.

Pentru acest ultim caz, citeste cartea "Nu ti-am promis niciodata o gradina de trandafiri" de Hanna Greene. O afli la biblioteca.

E povestea vietii ei: avea parinti protectori, iubitori, dar cu terapia nefacuta si cu unele lipsuri neconstientizate.

Fata a fost hartuita la scoala intre 10 si 16 ani, iar la 16 a dezvoltat schizofrenie, si a avut o tentativa de sinucidere.

Deci mediul familial a fost ok, dar pt ca familia avea si unele probleme neconstientizate (ex un bunic nemultumit ca nu a ajuns din sarac un nobil), fata preia inconstient problemele familiei si innebuneste. Dar era ea pe un fond de fragilitate, vulnerabilitate, supersensibila, prea emotiva, prea usor de ranit de ceilalti.

Ca sa dau exemplu: cand mama ei vede ca fata se uraste cu o profa, o cheama pe profa acasa, si ii spune: fata mea are o problema cu lumea, te rog sa o intelegi. Profa devine buna prietena cu fata.

Cand fata e dispretuita de colege, ea le ia pe toate la zoo, le face cinste fetelor, ca ele sa o accepte pe fata ei.

Deci a avut o mama destul de ok, care s-a ocupat de fata, si totusi fata a fost hartuita la scoala (fiind evreica a fost respinsa de copii), iar parintii nu au protejat-o destul pt ca nu au stiut ca fata e hartuita!

Si tatal era ok, dar avea propriile probleme (saracie, socri presanti, criza economica, integritate morala care trebuia sa refuze un job daca era necinstit, etc) si atunci e distras de astea de la grija pt copil, desi nu se poate spune ca nu a fost un parinte bun, dar se poate spune ca a fost depasit de problemele serioase ale copilului si de propriile probleme. Prea mult stres, si multa neconstientizare.

Deci se pot dezvolta probleme psihice si tentative de sinucidere si daca parintii nu programeaza copilul cu mesaje negative, cum descrie Berne.

In acest caz, cauzele au fost

- fragilitatea si vulnerabilitatea copilului

- propriile probleme ale parintilor, care s-au ocupat de fata mult, dar nu destul, pt ca nu aveau terapia facuta nici ei

- mediul ostil, ipocrit, cu minciuni, prea solicitant, presant, hartuitor, batjocoritor

Big Lebowski a scris:

Suicidul este rezultatul programarii parentale.

Viata m-a invatat ca lucrurile rar sunt atat de simple.

Nu neg, in anumite cazuri influenta parintilor poate sa joace un rol important... dar de aici si pana la a vedea cauzalitate directa... e o cale prea lunga.

CavalerulJedi a scris:

Viata m-a invatat ca lucrurile rar sunt atat de simple.

Nu neg, in anumite cazuri influenta parintilor poate sa joace un rol important... dar de aici si pana la a vedea cauzalitate directa... e o cale prea lunga.

Unele carti de psihoterapie sustin ca parintii sunt cei care isi doresc inconstient ca copilul lor sa nu fi existat, iar acesta ia decizia sa se sinucida atunci sau mai tarziu. Sau isi poate orgraniza viata de asa natura incat sinuciderea sa fie singura solutie. Un substitut la sinucidere sunt nebunia, cu versiuni ca cersetoria, vagabondajul.

Pentru curiosi, am uploadat pe scribd niste manuale de psihoterapie (scurte, de 200 pagini fiecare):Ian Stewart - Analiza Tranzactionala astazi, o noua abordare

http://www.scribd.co...o-Noua-Abordare

Robert Goulding - Schimbind vieti prin terapia redeciziei

http://www.scribd.co...apia-Redeciziei

Daca nu va da mana sa cumparati cu 100 lei o carte de terapie cognitiv compoertamentala, cititile pe acestea, sunt foarte explicite. Din pacate stiu ca majoritatea forumistilor de la psihologie sunt prea goi afectiv ca sa fie in stare sa citeasca macar o carte de 200 de pagini. Multi reproseaza postari mai lungi de 2 pagini. Marea problema cu bolnavii psihici este vitalitatea. Am stat de curand de vorba cu un psiholog de la ONG-ul Apel (www.apelngo.ro). Mi-a spus ca degeaba le gasesc de lucru pacientilor de la psihiatrie ca majoritatea nu se descurca nici in cele mai simple job-uri, iar durata de munca pe care o pot presta este de sub 4 ore (deci nu pot avea nici macar un job part time). I-am dat dreptate. Asa ca ce solutie pot avea acesti bolnavi in afara de sinucidere, cand acasa sunt parazitati non stop de ceilalti membri din familie? Ei trebuie mai intai sa invete sa se apere, sa nu mai fie parteneri de joc, sa nu mai fie victime. Cine sa-i invete asta, si de unde energie?

Big Lebowski a scris:

Unele carti de psihoterapie sustin ca parintii sunt cei care isi doresc inconstient ca copilul lor sa nu fi existat, iar acesta ia decizia sa se sinucida atunci sau mai tarziu.

Sa nu confundam opinia unui individ (sau a unei scoli de terapie) cu realitatea.

In multe carti exista si multa masturbare intelectuala.

Kosmotro a scris:

Deci se pot dezvolta probleme psihice si tentative de sinucidere si daca parintii nu programeaza copilul cu mesaje negative, cum descrie Berne.

In acest caz, cauzele au fost

- fragilitatea si vulnerabilitatea copilului

- propriile probleme ale parintilor, care s-au ocupat de fata mult, dar nu destul, pt ca nu aveau terapia facuta nici ei

- mediul ostil, ipocrit, cu minciuni, prea solicitant, presant, hartuitor, batjocoritor

Nu vezi ca te contrazici?