Un articol din Scientific American, de Jesse Bering:
Denys deCatanzaro indica faptul ca sinuciderea ar fi o strategie comportamentala adaptativa ce ajunge sa apara mai frecvent atunci cand exista schimbari dramatice in variabilele sociale, ecologice, de dezvoltare si biologice, care dau o ecuatie evolutionista.
Oamenii ar fi modelati de procesul selectiei naturale intr-un mod ce ar incuraja oprirea vietii atunci cand ei intampina anumite conditii, pentru ca asta a fost optiunea cea mai buna pentru stramosii lor suicidari trecand peste interesele lor genetice.
Aceasta teorie pare a veni in contradictie cu legile evolutiei, care spun ca primeaza lupta pentru supravietuire si reproducere.
Contraargument: Albina Bombus lucorum, daca este infectata de larvele unei muste, prefera sa se duca sa moara departe de stup, pentru a preveni iesirea larvelor inauntrul stupului, care ar distruge stupul (deci si fondul ei genetic, care este acelasi cu al albinelor ramase).
Albina nu gandeste asta, este un proces automat, rezultat al milioanelor de ani de selectie evolutionista. Nu sunt altruiste (desi noua ne par astfel).
Ele sunt papusile unui lant invizibil de algoritmi comportamentali de evolutie, cu sisteme neurale ce reactioneaza la anumiti declansatori.
Denys deCatanzaro afirma ca si oamenii suicidari ar putea sa se comporte astfel, atunci cand anumiti factori interni si externi ii coplesesc (ma gandesc la enorma presiune sociala de azi, la timpurile moderne tot mai solicitante (ca in Modern Times de Chaplin), la stresul schimbarilor tehnologice si sociale tot mai rapide, cu care omul nu s-a confruntat pana in secolul XIX).
Oamenii ar fi inclinati sa se sinucida atunci cand perspectivele lor de a se reproduce sunt descurajate de conditiile mediului, si in acelasi timp continuarea existentei lor e perceputa (corect sau incorect) ca ar reduce capacitatea de reproducere a sistemului familial (ce poarta cam acelasi material genetic cu al lor).
DeCatanzaro a aplicat un studiu si a aflat ca persoanele din inchisoare au avut cele mai multe tentative de sinucidere, in timp ce persoanele cu probleme psihice si tinerii homosexuali au avut cele mai multe ganduri suicidare (fata de grupul de control, selectat dintre oamenii obisnuiti). Studiul a fost aplicat si de alti psihologi, in alte grupuri umane, si a dat cam aceleasi rezultate, ceea ce e un indicator ca ar fi corect.
Concluzia lui: ideatia suicidara e legata de relatia intre slabele perspective de reproducere si diminuarea sensului de apartenenta la familie si societate(persoana se percepe ca fiind nevaloroasa pentru grupul familial).
Cum se traduce asta in termeni moderni: heterosexualitatea e vazuta ca predictor invers al sinuciderii in randul tinerilor.
Dar in randul celor maturi sau varstnici apar alte probleme: griji legate de sanatate, serviciu, bani, si cel mai important, se simt o povara pentru familie.
DeCatanzaro sustine ca a studiat istoria pentru a vedea daca rata sinuciderilor a crescut in ultimii ani. El sustine ca, in toate epocile din care avem informatii, rata sinuciderii era cam ca aceea de azi, si ca valoarea ei nu a crescut semnificativ in timp. Acesta ar fi un argument pentru baza genetica a sinuciderii.
La animale s-ar putea sa existe acelasi proces (sinuciderea- esuarea balenelor si delfinilor pe plaja, cimpanzeii ce cad in depresie si se infometeaza pana la moarte cand o ruda le moare, lemingi, albine).
Unii biologi au estimat ca sinuciderea animalelor ar putea fi direct legata de parazitare (adica parazitii slabesc organismul atat de mult incat acesta nu mai are rost sa continue existenta, incat dauneaza intereselor grupului)- exemplu sunt albinele de care vorbeam mai sus.
La oameni ar putea fi acelasi proces, numai ca in loc de paraziti naturali omul ar fi parazitat de estimarile negative ale celorlalti oameni (pe care suicidarul le accepta in mod gresit) - memele daunatoare ale celorlalti care sunt acceptate de suicidar, si il paraziteaza pana ce acesta se sinucide (ex: "nu esti bun de nimic" spus de altii repetat poate fi perceput de suicidar drept "nu am valoare reproductiva, si nici nu contribui la bunastarea grupului")
Psihologul Roy Baumeister, in articolul "Sinuciderea ca evadare din sine", explica sinuciderea prin intermediul "lentilelor" prin care suicidarul percepe lumea.
Ce intelegem din aceste teorii:
- tinerii homosexuali au o mare rata a sinuciderii poate pentru ca scoala la care merg este un mediu in care nu sunt acceptati deplin, integrati firesc (e vorba aici de respingere, hartuire, dispret, care pot fi foarte dureroase)
- daca scoala sau microsistemul social nu ii accepta la varste tinere in care ei sunt inca neformati deplin, fragili, vulnerabili, atunci aceste institutii sau sisteme sociale pot juca rolul unui zoo (un mediu artificial, ostil, ca si zoo pentru animalele invatate cu libertate, se stie ca animalele din zoo sunt expuse riscului de depresie, sinucidere - ex: delfinul care s-a lasat sa moara refuzand sa mai urce la suprafata in delfinariu pentru ca partenera i-a murit).
-solutia pentru ei ar fi sa constientizeze aceste procese, ca sa poata supravietui mediului dificil al scolii pentru a-si crea un mediu stabil in care sa se simta in siguranta (ex: serviciu ce aduce autonomie financiara, mutat in case alaturi de cei cu aceeasi orientare sexuala sau care ii accepta total), prieteni care ii accepta, sa faca lucruri care le maresc stima de sine, ca bastion in fata respingerii sociale, etc.
-varstnicii nu trebuie sa se adune numai ei la un loc, pentru ca in acest mediu artificial pot prolifera meme daunatoare de genul "nu sunt bun de nimic, sunt o povara pentru familie, etc".
-solutia pentru ei ar fi colaborarea cu oameni mai tineri, activism ce le-ar aduce sentimentul valorii personale
- cei cu ideatie suicidara nu trebuie sa isi cumpere arme sau sa caute sa posede mijloace rapide de sinucidere (pentru ca procesul de care vorbeam mai sus, sinuciderea ca proces adaptativ evolutionist, este un algoritm stocastic, adica manifestarile lui intr-un individ sunt intr-un flux constant)
- diminuarea impactului factorilor predictori ai sinuciderii(adica ar fi bine ca suicidarul sa analizeze perspectivele lui de reproducere, sanatatea lui fizica si mentala, functionarea lui in familie si societate, valoarea sa, contributia la mediul social, apartenenta la un sistem familial sau social, respectul de sine, sentimentul valorii personale, activismul, etc).
http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=is-killing-yourself-adaptive-that-d-2010-10-11
