stupid_me a scris:
Aha aha..adica vrei sa zici, ca...chipurile agresorul se simte mai bine. E efectul himeric. La fel ca drogatul care isi injecteaza drogul in sange mai bine..da?
:airkiss:
Da, in momentul in care agresorul percuta in mintea victimei, el se simte foarte destept, puternic, valoros. Efectul poate fi de durata daca agresorul e lipsit de constiinta. Ti-l pot da exemplu pe tatal meu care vreo 40 de ani a agresat copiii la scoala, si continua sa o faca si acasa in prezenta mea, modelandu-mi caracterul. Mama mea la fel. Tin sa-ti spun ca eu sunt ala care de 20 de ani dorm cu pastile, ei dorm bine. Copiii au scapat de ei, eu ii mai am si acum. Pot spune ca eu mi-am asumat atribuirile lor. De cate ori au facut tampit/cretin/idiot un elev, eu m-am simtit tampit/idiot/cretin. In comunitatea rurala unde isi duc traiul, ei sunt stimati si bine vazuti. Dar ce comunitate, in fiecare casa este cate unu doi alcoolici. Bunicul matern, o viata intreaga a injurat monstruos, acum declara ca nu are absolut nici un pacat. Merge regulat la biserica si cand revine acasa reia injuraturile. Bunica blestema de o viata. Nici ea nu doarme, din ora in ora aprinde becul. Citeste biblia, dar nu pricepe nimic, si declara ca "aici e lucrarea lui D-zeu". Acum doi ani i-am spus, bunico, esti un strugure copt, vine iadul. Si ea imi spune, "aci e". La fel mi-a spus si terapeutul, ca in familia mea vine iadul. Si vad ca asa e. Sunt munciti zi si noapte. La propriu si la figurat. Pentru ca ei au ales calea fara sentimente, calea invidiei, rautatii, ca sa fie mai in fata. Au vreo vina? Daca-i intrebi, declara ca nu au stiut ce fac. Pot fi iertati? Murmura printre din vf buzelor "am gresit". Ii intreb "ce?" Nici un raspuns. Comportamentele persista. Atunci nu pot spune decat ca "iertarea o da bunul D-zeu". Eu nu am ce ierta. Pur si simplu nu-mi pasa, ca de niste caini turbati. Ce sa le fac eu daca si-au vandut sufletul pentru o casa si pentru sex? Sa regret ca m-au bagat pe mine prin balarii jumatate din viata? Ar fi distructiv. Ma bucur ca acum stiu ce stiu. Si chiar stiu foarte detaliat. Terapeutul mi-a spus ca in ce-i priveste pe parintii mei (la 65 de ani) schimbarea este imposibila. Mi-a spus ca pot sa le pun cruce, imi da in scris asta. Multa vreme m-am intrebat de ce trebuie eu sa platesc pentru pacatele lor? De ce eu am ajuns o suma a rautatii lor? Am gasit raspunsul, structura. Am fost un vas potrivit pentru asa ceva. Puteam sa fiu altfel intre injuraturi si blesteme? Da, am vazut cazuri care au crescut in medii mai nocive ca al meu, si nu s-au contaminat la fel de mult. Munca de recuperare este individuala. La fel si salvarea. Cei care au vrut sa ma piarda, nu ma vor salva. Nici eu nu-i pot salva pe ei si nu am aceasta datorie. Asa ca punem punct si de la capat. Eu mai am multi ani de aici inainte.
stupid_me a scris:Aha aha..adica vrei sa zici, ca...chipurile (doar), agresorul se simte mai bine.
Tu ce vrei sa zici, ca si victima se simte (mai) bine? In jocul tranzactional, unul pierde, celalalt castiga (stroke-uri). Cel care pierde mai des la acest poker e de fapt victima si poate ca va decompensa intr-un final. Cel care castiga mai des (agresorul), decompenseaza mai greu, poate niciodata, sau dupa ce ramane singur, daca incepe sa se autoagreseze.